Expat in Canada...

vant

2012-03-03T07:50:00.007-05:00

scris ieri: Noua ni s-a marit chiria. Ne-a adus Olga instiintarea, dar dracu stie pe unde am pitit-o, benzina creste si ea la pret de la o zi la alta, salariile sunt cum au ramas, al meu de parca nici n-ar fi, ca femeile fara sani care dau impresia ca stau mereu cu spatele, chiar vorbeam zilele trecute cu vecinii despre care si cum s-a priceput la facut bani si eu stateam la masa out of decor, face to face cu un topic care ma neglijeaza. Se prinde spiritul de businessman de mine ca parul de capul broastei. Macar exista si the other side of the coin. Nu-s deloc pretioasa si m-o lasat Dumnezeu scunda, sa nu ma pot intinde mai mult decat mi-e statura. Imi povestea o romanca de cum a venit ea in Canada acum opt ani si niciun pound de orice nu trecea de centi. Acum niciun pound de orice nu e sub dolari. Chiriile sunt mari, casele foarte scumpe, unii nu-si permit nici macar asigurarea la masina, inainte veneai in Canada sa faci bani, si faceai din orice, acum vii doar ca sa scapi de-acasa. Eh, unii se descurca mai bine, altii mai putin...

scris dimineata: N-am dormit toata noaptea. A suierat vantul, cum sa va explic, exact ca-n filmele horror. Si n-am dormit nu ca-mi intrase groaza pe sub saltea, ci ca, intre veghe si somn, nu ma puteam decide, exact ca atunci cand nu te poti decide sa te scoli sa bei un pahar cu apa cand in miezul noptii arzi de sete, sa ma scol sau nu ca sa-l filmez, sa ii surprind dezlantuirea. A suierat toata noaptea si continua sa suiere, o sa ma ia pe aripile lui acum ca trebuie sa ies din casa. Pe mine ma muta de pe alee cand sufla cu indulgenta, acum nici nu vreau sa ma gandesc ce nenorocire.

si totusi de ce sa mai vii: ma adusese ieri Bobi de la serviciu si ma uitam ca de multe alte ori, de altfel, cat de frumos circula oamenii prin Toronto. Asta pentru ca eu stiu cum se circula la Bucuresti. Si aici stai cu orele in trafic uneori, dar nu te incaleca masinile, nu-ti sar in ochi ca gandacii, nu te claxoaneza ca pe nebuni ca dincolo, iti fac frumos loc, sa intri pe alee, chit ca-i sirul cat zidul Chinei. E adevarat ca fiecare plateste un pret pentru disciplina, dar cu vorba buna, cine-a fost pus vreodata cu botul pe labe? Apoi, nu dau nas in nas cu copiii cersetori, la fiecare statie. Nu exista asa ceva. Mai am, dar acum plec. La revedere. (a se citi si dincolo de doua randuri ca nimeni nu pleaca doar sa conduca frumos o masina - si totusi pentru civilizatie, imigrantul roman trebuie sa plateasca un pret foarte mare).

am revenit.

2012-02-29T13:54:00.020-05:00

Se vede treaba ca dimineata eram high, acum sunt si mai si. Unde n-a nins toata iarna, s-a pus azi pe-o vreme de parca era suparata pe mine. Cu fulgii pietrificati de umbla cu vantul in tandem si te inteapa in fata. Dar m-am adapostit la mall. De unde, cautand epoca de aur a Marelui Gatsby, mi-am cumparat o floare mare de pus in cap. Eu nu-mi pun flori in cap, dar atat de potrivita mi se parea starii de fapt, incat am zis ca ar merge o data. Asa se creeaza nevoile. Intai apare floarea si apoi nevoia, nu invers, ca de, doar vine primavara, iata si motivul.
La colegiu a fost foarte interesant - pentru mine - si n-am niciun motiv sa cred ca nu voi fi admisa. Programul mi se pare cu atat mai fain cu cat e construit in blocuri, imbinare de teorie cu practica (field placement). Locatiile pentru practica sunt impuse de ei, nu merge sa-ti gasesti un day care langa blocul de vizavi. Cica ar avea 95 % rata de angajare. Asta se va vedea. Si m-a fascinat si practica in Jamaica pe care o practica, dar pe banii purtatorului. Chestiunea banilor a facut capul de afis a sesiunii de informare. O sa ne rupa la buzunare, dar o sa suportam situatia o vreme ca sa ne fie bine mai tarziu. Testul a fost, de asemenea, interesant. Iarasi reading comprehension si au coborat pana la nivelul prin care sa depisteze daca esti capabil sa absorbi informatiile furnizate intr-un curs. Poate nu esti. De ce s-ar presupune neaparat ca ai fi? La noi, dupa cum stim, nu se practica. Dar chiar stateam sa ma intreb apoi daca toti cei care intra intr-o sala de curs in Romania inteleg tot ce li se transmite? In romana. Pe de alta parte, aici studentii provin din diferite parti ale globului si lucrurile se ramifica deja...A fost destul de simpla sectiunea pentru ca toata viata mea de om al muncii luand notite, nu am facut practic decat sa "copiez" totul de pe ciorna pe foaia de test. Candidatii - femei. Se vede treaba ca pe barbati nu-i preocupa chestiunea copiilor absolut deloc :). Slava Domnului sau din pacate? Au tinut sa ne asigure ca odata admisi, cei care vor sa si termine ce au inceput, nu vor mai putea lucra, pentru ca va fi multa informatie intr-un timp concentrat, de unii nici lecturile obligatorii nu vor fi capabili sa si le asume. Vom trai si vom vedea. Imi scria o fosta colega de serviciu din Romania, intr-un email, ca-mi citeste des randurile si simte ca in viata unora se intampla ceva, ca daca as fi ramas acolo nu m-as fi miscat cu un pas din locul in care stateam. Pare un mesaj incurajator, dar nu stiu cat de multe lucruri se intampla sau cat de multe suntem nevoiti sa traim. Poate e acelasi lucru.

cu noaptea in cap

2012-02-29T08:06:00.004-05:00

Sa va povestesc eu cum m-am trezit cu noaptea in cap sa-mi fac documentatia pentru urmatorul pas in admiterea la colegiu. Asta pentru ca am tot fost pe la munca si am tot zis ca am timp, ca am timp, de pana la urma m-a luat timpul de ureche. Ca imi cer CV-uri, scrisori de recomandare, ore de voluntariat lucrate in domeniu, pana la admitere. Venind dintr-un sistem educational in care lucrurile nu functioneaza in felul acesta, ma luasera nervii, trebuind pas cu pas sa-mi storc creierii si sa-mi aduc aminte, sa mai fac si rost de documentatie ca sa le dovedesc celor de la colegiu relatia mea cu pustii. Ca nu am fost educator, dar am avut de-a face, intr-un fel sau altul, cu ei, ca nu degeaba ma duc acolo. Si am dat astfel in arhiva mea peste advertorialele pe care le-am facut si prin care le explicam copiilor, via business, cum e cu mediul inconjurator. M-a ajutat si vecina, care e de o mie de ori mai desteapta decat mine, pe la 11 noaptea, sa ma adun si sa-mi aduc aminte de toate ca noi doua am fost parteneri de afaceri cand eram in Romania. Ea livra si eu descriam. Veneam ieri de la serviciu si cum nu aveam nimic pregatit, ma si gandeam ca ma intorc in Romania ca deja au canadienii astia prea multe pretentii de la un biet imigrant. Si batut si cu banii luati. Sau cum era? Ma alint si eu, nu e nimic prea complicat, mai ales cand primesc cu atata indulgenta in posta, mura-n gura, toti pasii pe care ii am de facut ca sa fie bine pana la urma. Intre timp, in cazul in care ma trezesc cu vreo busitura din partea colegiului, m-am asigurat si pe o lista de bridging program, tot in domeniul acesta. Mergem asa, tot inainte, usor si cu detasare. Va dati seama ca pun tot sufletul in lucrurile acestea ca sa-mi iasa pasenta, dar nu ma mai incrancenez ca nu se termina lumea si nici eu prea curand. Sper. Bobi n-are treaba. E pe treaba lui. Plecase dimineata la serviciu, cu ghiozdanul lui in spate, mai mare decat el, de parca era cel mai amarat din curtea scolii. E tipul de tip care afiseaza o atitudine-gen "ce vrea lumea asta de la mine?", chiar si in conditiile in care, prin fortele proprii a reusit sa se uimeasca si pe sine. Amuzant, amuzant. Razi, tu, razi, Harap-Alb, dar sa vedem ce-o sa faci tu azi cand te-o intreba cineva ca-s cache-s emisferele pamantului, tu ce vei raspunghe. V-am pupat!

"fiecare cum e el"

2012-02-27T13:43:00.001-05:00

Au trecut si petrecerile ca de Revelion. Acum ca tot ciripesc pasarelele, semn ca primavara-i ici, rapid, si iarna nici n-a fost, ma tot bate Bobi la cap sa merg sa-mi iau carnetul ca atunci cand mergem la pescuit si el se va imbata de placere, sa aiba sofer de rezerva. O sa ma execut. E deja pe panoul meu de schedule. O rama de la Dolarama pe care imi bifez pe post-it-uri planurile de scurta durata, cu bataie lunga. Mi-am sarbatorit ziua de nastere vreo 3 zile, ca in basme. De la un moment dat incolo nici nu mai stiam ce sarbatorim. Vineri ca vineri, ne-am adunat. Au tinut toti sa-mi spuna ca sunt nascuta in aceeasi zi cu Steve Jobs, cu continuare sarcastica "si ce diferenta", dupa care sambata iar ne-am adunat, intr-o varianta mai mare, la un Ciuc si-o aripa congelata. Sambata chiar a fost fun. Distractie pe masura si am mai primit si bilete la Snow Patrol. Iar aseara, ne-am uitat ca fetele la rochiile de Oscar, dupa ce le-am dat sa mance diplomatul meu, pe care intarziasem sa il fac pentru sambata, din motiv ca mai aveam unul. Eu m-am bucurat pentru Hugo, filmul pe care l-am vazut tot cu amicii la home cinema-ul meu, si care m-a fascinat dincolo de sunet si imagine. Unii spun ca ar fi fost prea lung, dar parafrazand Oscarul de aseara, un film bun nu e niciodata prea lung. Si acum nu-mi doresc decat sa vina vremea calda, sa se opreasca vantul care de cateva zile imi muta bradul din loc in loc prin balcon, sa vad cine mai indrazneste acum sa ma debaraseze de el, sa scap odata de imaginea asta deprimanta de copaci dezgoliti si de ganduri negre. Imi aduc aminte, anul trecut. De ziua mea, stateam cu tot capul in coatele de pe masa si mai suna telefonul din cand in cand. Printre apelurile de "la multi ani", primise si Bob, pe la 2, prima oferta de job. Si am inceput si noi sa ne bucuram. Parca a trecut un secol de atunci ca a fost atat de altfel anul acesta. N-am mai fost deloc singura, m-am inconjurat de oameni faini, care mi-au facut ziua. Era pe atunci un tunel luuuung si intunecat si noi tot orbecaiam prin el, poate, poate dam si noi de apa. Acum, a fost de parca ne-am gasit si apa, si focul, si tribul. In fine. Urmandu-mi sirul unor ganduri ce-mi tot vin aiurea in minte, fara nicio legatura cu ce am scris mai sus, imi aduc aminte ca am vorbit cu cineva pe care il ingrozeste stilul, pe care il numeste canadian, eu l-am trait si romaneste, de a-si inchide zilele in carapacea job-casa-casa-job. Stil circular, fara finalitate. Aici, cred ca e o chestiune de stil personal mai degraba. Sunt oameni care asa stiu sa traiasca. Nu stiu altfel si nu vor altfel. Si chiar si atunci cand, din intamplare, fac un pas pe langa, se trag inapoi la cercul lor, unde au reusit performanta de a se convinge ca le este confortabil. Inteleg specia, ca si eu fusesem acaparata, la un moment dat. Atat de mult imi mobilam carapacea searbada incat nu mai aveam nici timp, nici ochi sa vad cate mai sunt de vazut si de trait si dincolo de ea. De aceea, pentru mine, anul petrecut in Canada a avut efectul unui masaj de relaxare din punctul acesta de vedere. Unde inainte eram cu mintea vraiste si tensionata, eram extrem de stresata si nu-mi doream decat sa ma lase toata lumea in pace, anul acesta, mi-am aerisit capul, de la un moment dat aveam senzatia ca mi s-a golit de tot. Si cand ma presa lumea, fa aia, fa aia, fa aia, atunci imi dadeam seama cat sunt oamenii de diferiti, cat de diferit ne percepem mediul inconjurator, si cum experientele personale sunt absolut unice, si cum perceperea lor te fac, pana la urma, omul care esti. Mda.

prietenii stiu de ce...

2012-02-25T01:32:00.000-05:00

contra vantului

2012-02-24T09:56:00.006-05:00

Ma suna neamurile din Romania. Yuhuuu. Matusa-mea, Valeria, mi-a transmis o mana de zapada de la Romania ca sa am si eu :). Cum sunt eu nascuta la intrepatrunderea iernii cu primavara, cand eram mai mica tot timpul primeam ghiocei de la maica-mea. Daca nu erau iesiti, primeam frezii. Si mai tarziu, primeam si 20 de minute gratis de la Orange.
Ieri, dupa ce am plecat la munca, am impresia ca au inceput sa se alinieze planetele, ca asa niste nervi ce m-au luat. Am adormit in autobuz si m-am trezit in the middle of nowhere, habar nu aveam pe unde sunt, n-aveam nici bani scosi sa-mi iau bilet inapoi, soferul n-a vrut sa-mi dea transfer, am luat-o la goana, mai aveam putin si-mi iesea si sufletul din mine, deja intarziasem, se uitau colegele crucis la fata mea imprastiata, ma luam de lume aiurea...copiii astia. La 28 de ani. Va multumesc tuturor pentru urari si va doresc, asa cum imi doresc si mie, sa ne pisham contra vantului, adica a timpului! Cic, thanks pentru dedicatie. Gica Petrescu rulz!

No, cu Gica Petrache, ma suna si vecinul de la munca, dar eu nu raspund la telefon, decat daca lasa mesaj, ca pot, ce pana mea, si-mi canta din gura ca-i frumoasa ca mine...ba, Ioane, va astept diseara pe la mine, dar nu mult, ca maine facem party, cand vine si lumea buna. Da, Francinelo, cum zici tu, ca maine avem scoala. Tema, ti-ai facut-o, ba? Nici nu cred ca v-am zis ca eu sunt colega de ESL cu vecinul. Stam unul langa altul in banca si ne-a intrebat proful daca suntem "just friends" :))). Radem de iranience, tipe bune, dar de pakistanez, chinez, corenez, numai el stie ce e, ne radem de facem pe noi. Vorbim cu el in engleza, ma intorc spre Ion, ba ce prost e asta, in romana si pe fata. V-ati imaginat vreodata un chinez cocalar, de i se vad chilotii pe sub blugi? Ala e. Ion e un tip foarte tare. Poarte o caciula de aviator din piele si nu prea stie pe ce lume e. Il iubesc, like, just friends. A reusit sa-l seduca si pe Bobescu. Motanul meu, ca de la Ion i se trage, e foarte selectiv, adica nu se incurca cu oricine. Si de cand i-am luat masina, se plimba amandoi, pe bancheta din fata. "Las' ca-i bine, Bobescule". Cand ne-au venit si ceilalti vecini, Bobi nu prea s-a arata incantat de manusile de muncitor santierist pe care i le-au adus din Romania. Baaaa, baaa, nu mai face fete, ca astia nu te cunosc inca. Am o echipa de milioane, toti unul si unul. Si inca ceva, ieri fiind putin deprimata, m-am intors cu ceva timp in urma pe blogul asta, citind postarile mele, vechi, vechi, auzi tu, ma incantam nevoie mare ca e foarte amabila lumea pe strada. Ptiu, sa nu ti-i deochi. Asa e cu emigrantul, sa nu ma judecati gresit. Pana la urma se obisnuieste cu toate si nu-i mai pare nimic prea fistichiu. Se incadreaza locului si viseaza sa se intoarca in Romania. Si ca sa-l mai incante ceva peste masura, ar trebui sa faca astia reverente in maini pana cad in cur. Gata, fratilor, va iubesc, eu ma bag la logistica domestica. Georgiana, te pup si pe tine.

la aproape 28 de ani.

2012-02-23T06:41:00.009-05:00

Maine e ziua mea, asta ca sa stiti. Si mi-am facut comanda de tort, mai bine imi faceam una de-un colac de parastas in memoria tineretii mele care se duce pe copca. Si in loc de petrecere, mai bine as face o pomana; lumea sa mediteze la omul care-a fost. Nu vreau sa fiu macabra si funebra, dar pana acum inca imi celebram coloana vertebrala, acum a inceput sa ma doara spatele ca pe babe, m-am ramolit. Iau pastile reumatice, ma rog, mi-a dat cineva sa iau, dar le-am uitat in buzunarul de la geaca. Ce-a facut omul asta pana la varsta lui? Nu prea multe ca a trecut repede si n-a avut timp. Dar despre cei trecuti numai de bine. Ha, ha, ca imi aduc aminte acum de unchiul meu, al de a ramas in casa fostilor mei bunici, al de-si facea si-si face pomenile, in viata fiind, ca sa fie sigur ca nu ramane flamand si nebaut pe lumea ailalta. Eh, hai ca nu e chiar asa de rau. 28 de ani sunt inca buni. Ce ma macina e ca-mi pare cumva ca la varsta asta nu prea mai ai scuze. Si totusi pare inca varsta cumpana. Nici prea tanar nu mai poti spune ca esti ca sa te scuzi ca esti prea tanar, nici prea batran ca sa te scuzi ca nu mai ai vreme. Si-apoi n-am nici casa, nici copii, nici copaci n-am prea plantat, nici carti n-am prea scris, si inca sunt ok. Si asta nu-i o scuza. Si am o prietena la Bucuresti cu care mereu vorbind, mereu vorbeam cu mine, mi-e dor de ea si de despicarea firului, reuseam sa sfidam orice lege a fizicii pe firul nanotec pe care nu reuseam niciodata sa il dizolvam. Daca mi-e dor de ceva, apoi mi-e dor de ea. Mi-a zis ca mi-a trimis pachet. Un pachet care incapea intr-un plic de scrisoare, facut A4 de cei de la posta ca nu le incapeau cele 30 de timbre peste tot. Ea reusea sa priceapa de ce sunt eu ok. Ca traiesc de la centru spre afara si nu invers. Ca si ea, de altfel. Daca mai continui ma deprim, asa ca voi schimba registrul. Nu inca. La 22 m-am angajat si mi-am castigat primii bani, din care mi-am luat bratara din aur ca sa-mi celebrez munca, la 21 am plecat in Franta, la 24 mi-am luat licenta si mi-am schimbat locul de munca, la 26 am plecat in Canada, la 27 nu mi-am luat inca iphone si nici nu m-am maritat. Dar mi-am mancat sandvish-ul pe o cutie de carton si mi-am bagat picioarele in ele maini de domnisoara. Nu m-am lasat de fumat, si am capul inca plin de fumuri. La 28, cand mi-o fi mai rau asa sa-mi fie.
Mda, in asteptarea aniversarii mele, de entuziasm, in ultima vreme n-am mai facut nimic. Si la o adica ce-ati fi vrut sa fac? Am muncit, astia de la college nici nu mi-au trimis rezultatele, ma tot bombardeaza cu scrisori. Doamne, cata hartie pot ucide canadienii astia. Bobi e din ce in ce mai incadrat. Desi inca nu le intelege glumele, canadienii sunt recunoscuti pentru glumele pe care si le fac intre ei la locul de munca, pentru cei care le pricep, dar imaginati-va un geamantan din ala in care-si bagau soldatii toata viata inante de a fi inrolati. Cu asa un geamantan pleaca Bobescu al meu zilnic la serviciu. Si inca alte cateva pe langa. Mai vin vecinii si-l tot intreaba: baaa, dar tu ce tot ai prin ele? Si cand incepe a le descrie, ramane singur. Si vine seara si ma ia de la serviciu, si cand nu sunt nervoasa, cateodata ma dor picioarele si mi se duce durerea la cap, povestim. Mergand pe drum, cateodata mi-as dori sa nu se mai termine. Batatorim acelasi drum. Dar stiti cum e? Ieri, iar m-a prins tubul de vant canadian printre blocuri. Si cu tot gabaritul, tot m-a mutat de pe alee. Sufla si ma sufla sa ma mute, sa ma mute si eu ma luptam cu el sa-mi tin cararea. Cam asa e.

la plimbare

2012-02-20T20:47:00.003-05:00

Haideti ca incepe sa fie interesant! Azi, de Family Day, ne-am plimbat. A fost vremea faina, de inceput de primavara, o zi numai buna de cunoscut oameni. M-am cunoscut cu doi romani din categoria "asa da". De fapt, ei m-au cunoscut pe mine de pe acest mirific blog si azi i-am intalnit. Simpatici oameni. Cu state vechi in Canada, isi aduc aminte cu drag de inceputuri. Daca ne vor suporta pana la capat, vom merge impreuna pe coclauri la vara. Abia astept!
O zi superba, cu aroma de ciocolata spicy, pe stradutele vechi din centru, pe la magazinele de antichitati, dar prea scumpe, si cu noroaie in adidasi, pe Leslie Spit.

friday night reloaded...

2012-02-18T12:32:00.006-05:00

Primul long weekend pe anul acesta, de Family Day. V-am mai povestit de Friday Night, cand toata lumea lua banii, adica noi doi, si ne distram, de nebuni, prin casa, de unii singuri. Am reiterat obiceiul aseara, de data aceasta cu vecinii. Ajunsi in doua ape, Molson, dupa ce Ion ne pictase fetele pe capacele de bere, am facut karaoke, ne-am luptat in talente cu Bonnie Tyler, Bony M, Metallica si Fetele lu' tata. Am inceput cu epocile de aur si am terminat cu populara noastra, cum se intampla de regula. Ne-a adus varul o boxa si ne-am lalait in ea toata seara. Eu nu stiu sa cant. N-am simtul ritmului si m-au filmat astia aseara, facand piruete pe covor ca artistii chinuiti. Mi-au zis ca pun filmele pe youtube sa ma compromita, de parca nu mi-as fi facut-o eu deja :)). I-am alungat pe fiecare la casele lor, dupa 2 noaptea. Afara, ninge acum, cu niste fulgi mari, de parca ii arunca cineva de pe acoperis. Iar noi avem inca bradul de Craciun pe balcon, n-am reusit sa-i facem vant, daca mai rezista il impodobim si anul acesta. "Unde scrumam si noi?". "In brad".
E confortabil psihic si nu numai sa ai companie. Noi stim foarte bine si cum e sa-ti auzi ecoul prin casa. Dar nu orice companie. Ca om fi noi oameni de societate si ne-or placea oamenii, dar ne retragem imediat, ca melcul in cusca, daca nu ne e potrivita. Avem si noi pretentiile noastre, ca fiecare. Si cu companie, viata de imigrant, de zi cu zi, curge tot cu ale ei, cu cautari, frustrari, lupte, dar te mai aduni din cand in cand si mai uiti de ele. Canti, dansezi, stresezi vecinii, te dozezi cu serotonina, te culci si te trezesti ca sa o iei de la capat. Dar macar pentru cateva ore nu mai vorbesti de bani, de joburi, de scoli si de vremea proasta, discutiile care guverneaza, absorb, ne acapareaza toata mintea si toate gandurile, in celelalte conditii. (Chiar ma intreb cum voi citi eu aceste randuri peste cativa ani, chiar daca sunt doar niste abrevieri a ceea ce traim in fiecare zi :)).

UPGRADE: Ne-am dus ca baietii cu baietii la oras. A auzit Bobescu la radio ca ai de la Pizza Pizza au mega-oferta de vara. Iei o pizza si iti dau ei doua bilete la film. Intelesese prost. Iei o pizza si iti dau ei un bilet la film. Ne-am dat seama dupa ce deja pizza o mancasem si ramaseseram cu doua bilete si patru oameni care vor la oras. Oricum, buna si asa. Si ne-am dus la film. La Fairview, la varianta 10.30 noaptea. Cu vreo ora inainte, trei bezmetici mai pazeau usile mall-ului, in rest, doar noi. Las' ca-i bine. Singuri in sala, o sa fie funny. Ne-am luat ceai, avea al meu un gust de cuisoare, mie imi placea, Bobi cica, mirosea a nespalat, ceaiul meu mirosea a nespalat, am iesit afara, sa mai fumam, sa mai treaca vremea. Intram, luam popcorn, cu unt, imi ramanea grasimea printre degete, niste sucuri din alea obeze si....sala 8. Pfuaaaa. Full. Doar noi 4 am crezut. Pai am crezut, pentru ca ceilalti erau in sala cand noi o ardeam pe afara. N-am fost in stare sa gasim 4 locuri unele langa altele, decat in zona "VIP", adica in primul rand, acolo unde stai tot timpul speriat, cu capul pe spate, de parca ti-ar intra ecranu-n gura. Am fost la Safe House ori something, cel mai boring film pe care l-am vazut ever. Celorlalti le-a placut, eu, dupa ce mi-am pus fularul pe ochi, macar sa adorm, dar nici de adormit nu era bun, ca se tot impuscau aia si nu mai puteam de cap, dupa ce m-am enervat atat de discret incat imi venea sa arunc cu picioarele in scaunele din fata, care nu erau, si am disperat asociatii, am iesit din sala si i-am asteptat pe tomberonul de gunoi.

ca la camin

2012-02-15T23:51:00.006-05:00

Ca noi traim ca studentii la camin, trebuie sa ma credeti pe cuvant. In seara asta am mancat cea mai buna ciorba din ultimii 5 ani. Pe cuvantul meu de moldovean ca ne-a facut varu' o ciorba ardeleneasca...Mama, mama, o ciorba din aia neacrita, cu cartofi si costita, de mi-a crescut inima vazandu-mi-l. Cica are astfel de apucaturi mai mereu si-i place. Sa ne cheme si pe noi ca-i zicem bogdaproste.
Dupa ce am terminat cu muncile pe azi, eu cu Bobescu am plecat la LCBO de am facut plinul, varu' a pus de ciorba, a uitat de ardei, dar a facut rost de la vecinu', am asteptat-o pe vecina1 sa vina de la scoala si pe 2 sa ne arate cartile ei de farmacista, din alea de numai ea le poate tine in mana, si ne-am pus pe mancat. Buna, buna ciorba, varule, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ne mai faci! Mirosea de la usa a mancarea noastra. Ca de curry ni s-a acrit...Le-am promis ca de ziua mea facem chef. La ei, ca au apartamentul mai mare. Sau le lipim.

dimineata

2012-02-14T07:14:00.010-05:00

Ha, va era dor de mine?...Nu. Nici mie. Ce mai lucra doi nebuni prin Canada? Imi scria cineva intr-un comentariu, de dimineata, ca fericirea e relativa si ca el e fericit cand doarme suficient. Si eu. Tocmai m-am trezit odata cu cocosii, cu Motanul adica, sa-i pregatesc niste sandvish-uri ca el de cand cu noul job e stresat si nu se poate aduna dimineata. Iar eu n-am deloc obisnuinte matinale. M-au ajutat intotdeauna joburile sa nu-mi fac. Dupa ce si-a luat pe el izmenele lui de balerina, rezistenti la temperaturi drastice, m-a intrebat ce sa imi ia de Valentine's Day? Ceva de mancare? : )) Nu, nimic, se gandi el, un cooler mai bine ca din seria "l'ordinateur du future", mon calculator "se futu". M-am trezit ieri cu el rupt in doua. Sa va mai povestesc de Bobi ca e mai interesant. Eu doar il sustin, ca femeia din umbra, dar fiorii el ii simte. A intrat deja in a doua saptamana de nou job si iar se adapteaza. Noi de cand am venit pe aici ne tot adaptam. In mare si important e ca-i e bine, doar ca se confrunta cu situatii noi, ceea ce-l destabilizeaza putin, dar il ajut eu sa-si revina. Situatiile nu tin de ceea ce are de facut la job ca pe asta o stie, ci de relationare cu cei de la noul loc de munca, acum lucreaza doar cu canadieni, inainte avea destul de multi colegi romani si totul era mult, mult mai simplu. Limba, adica. Cand se gandesc la emigrare si la adaptarea la statutul inerent de imigrant, multi tind sa bagatelizeze topicul. Nu, limba e unul dintre cele mai importante obstacole si provocari pentru noul om. Pentru depasirea caruia merita facute toate eforturile posibile. Se internalizeaza in timp, evident, dar la inceput nu-i chiar la indemana. Nu v-am scris nimic despre testul de limba pentru adimiterea la colegiu. A fost foarte greu. In orice caz, mai greu decat ma asteptam eu. Dupa 3 ore, am iesit cam buimaca si putin contrariata. La reading comprehension, acolo unde ma credeam cea mai desteapta, mi-am si prins urechile. Apoi, alta situatie a lui e masina. Il agita, cu siguranta, pentru ca are mai multe santiere pe la care trebuie sa se perinde zilnic, pe distante destul de mari, nu le stie inca locatia, driver prin Toronto si pe langa nu prea a fost, dar, ca orice incepator, le va depista mersul. Poate vi se par puerile toate lucrurile pe care le tot notez aici, mai ales alora care au depasit demult stadiul acesta, dar pentru noi, pana la urma niste copii scapati in lume, le resimtim cuviincios.
...Si sa auziti voi cu ce m-am ocupat eu in ultima vreme. Am inceput sa citesc tratate istorice despre fericire. Fericirea din perspectiva istorica. Ii citeam aseara povesti si lui Bobescu si-l si puneam pe ganduri. Desi el, in esenta, un om mult mai practic decat mine. Cum a evoluat acest ultimatum omenesc, finalitatea umana, in decursul istoriei, pornind de la aspectul fatalist, fericirea doar la indemana zeilor si a norocului, din antichitate, pana la eliberare, in ziua de azi. Fericirea, relativa, subiectiva, si la indemana oricui. Si am trecut prin viziunile lui Socrate si ale Platon vizavi de fericirea dincolo de ceea ce-i pamantesc si prin cele ale lui Aristotel, fericirea, aici pe pamant. Foarte interesant, dar mai am sute de pagini ca sa inteleg si eu ceva. Eu sunt acum fericita ca azi iar ma pune vecina la vorbit in engleza in fata ei. Sunt capabila sa gasesc astfel de momente ingenue pana si intr-o plimbare cu metroul, intr-o cafea dimineata, intr-o bucurie alaturi de altii, intr-un gest, in gemul de trandafiri din clatitele pe care le-am dus vecinilor si in spanacul pe care l-am mancat la ei... Ma apuca deodata fericirea. E o atitudine sporadica, venita, nu cautata, care ma energizeaza. Dar nu vreau sa mai scriu despre asta, ca iar ma judeca lumea ca am luat-o pe campii. Intalnisem chiar pe aici, in Canada, un om nemultumit de sine, cu sine, de ceilalti, cu ceilalti. Iar altul i-a zis: "Nu-ti mai cere atata osanda ca-ti va lua Dumnezeu si ce ai!". Dincolo de sintagma dogmatizata, e o chestiune la mijloc. Sa fii multumit cu ce ai nu e un indemn la regres, dimpotriva. Sa fii multumit cu ce ai ca sa poti construi mai mult. Si apoi, am fost si eu adolescenta, si ma impregnasem si eu de lecturi deprimante si ma gaseam pe atunci deosebita in suferinta. Si-mi placea sa sufar, cautam sa sufar, dar n-aveam niciun motiv. Sufeream pentru pacatele lumii. Dar cum sa vrei sa simti lumea asta (am evitat sa scriu "sa faci") a better place to live in daca tu esti mai negru decat ea? Imi place sa cred ca am trecut de stadiul ala. Ca si grecii in tagediile lor, totul trebuie sa se termine cu un banchet. Dar, va rog, sa nu mai vorbim despre asta, totul e atat de complex, nimic nu poate fi trasat ca o dunga. E totul ca o constructie de fraza englezeasca complexa. Lumea asta nu-i o insiruire de propozitii independente. Ci o insiruire de propozitii subordonate, la subordonate. Cititi postarea aceasta "complexa" si ganditi-va ca la mine e inca prea dimineata sa ma fi pus inca la verticala, cu picioarele pe pamant. Si nici nu scriu de la calculatorul meu.

bocanci, draperii si flori din plastic

2012-02-10T12:02:00.005-05:00

Ca sa iti dai seama de societatea in care ai ajuns e de ajuns sa observi mundanul, viata de zi cu zi a oamenilor simpli. M-a tarait ieri Bobi dupa el la Walmart sa-si schimbe bocancii, cei pe care si i-a luat cu 3 zile in urma. V-am mai povestit ca pe aici poti sa duci inapoi la magazin lucrurile pe care le cumperi, in principiu fara nicio explicatie, dar nici nu vreau sa-mi imaginez cate aberatii asculta in fiecare zi oamenii de la returnari. Acolo, oameni care-si returneaza sosetele, filtrele de cafea, cerealele, e tot timpul coada, ca la casa. Bobi cat a lucrat pe afara a terminat fizic, in mai putin de-un an, o pereche de bocanci, cu o talpa din aia cat roata de masina. A ros-o pana a dat de apa. Atat a putut pedala. La un moment dat, imi povestea ca un fost coleg isi adusese un pedometru, sa calculeze numarul pasilor pe care ii facea in fiecare zi, in 8 ore de munca. 10.000!!!! Atatia i-au iesit. Acum, i s-au descusut papucii in 3 zile. Si cum ne-am imbolnavit de canadenism, devenim, pic cu pic, dusi ca ei, i-a dus inapoi plini de pamant, dar cu eticheta si cutia originala.

...Vecina de vizavi, v-am mai povestit de ea, aia de ne-a furat floarea de pe pervaz, grasa si cu rochii inflorate, ne-a certat zilele trecute ca ne-a tot batut la usa si noi nu eram acasa. No...Ca vrea sa ne dea un fotoliu. Unul mare, de piele de director (fara virgula). Il vrem ca ea n-are unde-l pune? Se muta armenii din bloc si-si impart lucrurile. Poate sa intre sa ne vada casa ca sa-si dea seama unde il putem aseza? Da...Ooo, aveti spatiu. Il vreti sau nu-l vreti? Ok...Vreti sa-mi vedeti si mie casa ca eu n-am nimic de ascuns, ne zice. Ok...Oameni buni, asa ceva eu n-am mai vazut in viata mea. Avea in living cred ca 5 canapele, cred ca 5 erau ca n-am apucat sa le numar, le pierdeam sirul, acoperite cu paturi in toate culorile tigrului, vreo 3 mese, iar pe pereti, unul langa altul, unul langa altul, tablouri imense pictate in toate culorile curcubeului. Si peste tot, si in baie, numai flori artificiale. Era casa plina de flori de plastic. De aia ne-a furat ea floarea...Nu aveai loc sa te intorci spre celalalt. Venita de 43 de ani in Canada, cu radacini italienesti si grecesti. Draperiile ei, italian style, ne zicea...Ce frumos...pfuaaa...mda...Erau niste brizbrizuri si ornamente strasuite, care nu lasau lumina sa intre pe nicaieri. Vreti si voi?...Aaaa, ...noi deja muti...Vreti si voi?...Ca am in basement. Maine vi le aduc. Nu, ca nu-i nevoie, ca nu va grabiti...suntem ok. Nu, nu, uite acum cobor sa vi le aduc, am vazut ca sunteti oameni de treaba, inainte de voi au stat in apartamentul vostru niste huligani si o femeie cu tentative sinucigase. V-a spart politia usa...ihi...Ce naiba era sa facem decat s-o asteptam sa vina? Vine din basement cu un sac de gunoi, plin de draperii. Le scoate, urla la noi sa-i aducem o ceasca de cafea...Cafea?...Da, o ceasca sa puna cuiele. Le scoate deci, si incepe...Se uita la ele, de parca nu le mai vazuse de doi ani...pe astea nu vi le mai dau ca daca o sa ma mut, mi le pun la mine in living...nici pe astea albe...ca daca o sa ma mut, is bune in bucatarie...Ea sta de 9 ani in blocul asta. Ne lasa pe fundul sacului niste gioarse ca ale ei si...hai scoateti ce aveti la geamuri, sa le montam...nu, nu, stati ca mi se arde ceapa, lasati ca le punem noi maine...nu, acum le montam impreuna...de fapt, le puneti voi maine ca eu tremur, mi-a cazut tensiunea. ...Si acum fugim de nebuna, ca daca ne vede, vine sa ne vada feng-shuiul. Sa vada ce-am facut si noi n-am facut nimic. Le duc jos, pe masa de donatii, poate le gaseste tot ea :))). Oameni nebuni, dar cu intentii bune. Ne plac vecinii, ne-or fi vazut un an mai a nimanui, nu fumam marijuana pe scara blocului, nu rupem chitara in doua...

sa va scriu ceva

2012-02-08T23:57:00.002-05:00

Eu sunt o lenesa. Nu o lenesa (da, stiu, e o contradictie totala in mintea mea, asta a tinut sa mi-o spuna varul), sunt o "procrestinata". Aman, aman ca daca pana pe ultimul metru nu se rezolva de la sine, ma pun pe strategii. Si atunci injur, injur de toti dracii si de toata lumea ca nu mai e timp. Nici nu regret ca timp am avut ca le dau la dos si nu mai vreau sa discut despre, sa talk about. Asa se face ca m-au taxat bibliotecarii cu 20 dolari ca am amanat la returnare, am amanat pana am uitat ca am de returnat. Vai, vai de capul meu! Eu dau 20 dolari, dau pe-un blueberry, blue, nu black, dar, pe de-a moaca, si mai ales cand e vina mea, nu, nu...ii dau pana la urma. Blueberries sunt antioxidanti. Nu stiu la ce ma ajuta ca eu nu le am cu sanatatea, am avut intotdeauna atat de multa ca nu i-am tinut contul si nici socoteala. Dar m-am incantat, mi s-a ridicat glanda cand m-am aciuat pe langa benefit-urile lui Bobescu, mai nou. Si tocmai m-a asigurat ca asigurarea lui de viata e pe numele meu. Haideti ca astea sunt de fanfaronada! Motanul e foarte ok la noul job. Foarte, foarte ok. E foarte incantat si unde pana acum filozofa ca el nu moare prin straini, ca el crasma la Romanica vrea sa-si faca si pe canadieni sa ti-i frec la palarie, acum si-a schimbat optica. Ce spuneam eu ca tara asta, Canada, isi schimba fata cum si-o schimba omul! Bobescu e baiat bun, lasand gluma la o parte, e omul de la care am invatat eu meserie in ale traiului, si-i va fi din ce in ce mai bine ca asa a stiut tot timpul. E foarte incantat de compania lui, ca acum e si a lui, si-mi povestea cat sunt de mandri si de purtatori de steag corporatist colegii lui. Om onest si cu frica de mine, va face fata, n-am nicio crispare in sensul acesta! A reusit performanta sa ruleze 1.000 de kilometri cu masina intr-o saptamana, umpland-o cu scule numai de el stiute. Cand pleaca la munca zici ca se muta. Are niste scule de arata ca niste tevi, tevi din alea lungi de apartament, cica nu-i incap in rulota, dar le numeste roboticsuri. Faina treaba. Se lauda in stanga, in dreapta ca Fran i-a platit masina. Fran i-a platit cricul ca tocmai ii veni T4-ul, foaia la taxare, ca anul acesta ne facem si noi prima data taxele ca tot canadianul, si nici boii de la bicicleta nu-i ies la socoteala pe cata castigul a facut Fran prin Canada.
Maine am si eu testul de engleza pentru admiterea la colegiu. Am facut azi un pre-test pe bancheta din autobuz, in drum spre serviciu. Mi-a scos Ion aseara foile la laserul lui si cum ma plictiseam de negrul de langa mine, mi-am scos creionul si da-i bataie. A iesit bine. Cred, cred ca va fi bine ca din septembrie ma tot duc pe la cursurile lor. Doar nu m-oi fi dus degeaba. Ma duc sa ma culc, m-am mai dus o data, dar m-am trezit sa va scriu ceva.

rudele mele

2012-02-07T12:38:00.010-05:00

Stiti vorba aia "deal cu deal se intalneste, daramite om cu om" si pe drumul de la Adam si Eva cu totii suntem neamuri, aseara, la o cina "in familie", am descoperit ca vecinul tocmai aterizat mi-e var :))). Var din var al verisoarei, a treia roata la caruta, bunica-su var primar cu bunica-mea, maica-mea vara cu maica-sa, eu verisoara lui. Pe arborele nostru genealogic ar figura ca doua ramuri s-au dus spre Canada si s-au cunoscut acolo. (Eu nu-i cunosteam inainte de a veni aici, fiind prietenii prietenilor nostri). Era imposibil sa ma fi gandit la asa ceva pentru ca el vine din partea cealalta a tarii. A fost cam asa: Baaa...ca asta-i de la Husi...Pai si de unde? Si cum o chema pe maica-ta acasa? Aaaaa, de la Rusca, pai stai ma ca de acolo era bunica-mea. Pai si cum o chema? Asa. Bun asa. Si asa, din discutie in discutie, am ajuns sa descoperim ca parintii lui s-au nascut si au copilarit acolo unde parintii mei s-au nascut si au copilarit, dupa care si-a urmat fiecare drumul. Apoi, am pus numele de fata cap la cap si ne-a iesit o ecuatie de rudenie perfecta. Daca ne mai chinuiam putin descopeream ca sunt sora lui Ion :))). Am sunat-o pe maica-mea, la 6 dimineata in Romania, mi-era ca se gandeste ca s-a intamplat ceva, si chiar se intampla, maica-mea l-a sunat pe al ei Big Brother, si azi ne-au confirmat rezultatul. Uraaaa, am neamuri in Canada!!!!!

Welcome to Canada again!

2012-02-06T12:29:00.000-05:00

Parca a innebunit vremea asta de tot. In Toronto, a luat-o timpul inainte ca-i ca-n aprilie. Ne bate soarele in geam, canta pasarelele si nu-i strop de zapada. Ne-au ajuns vecinii in Canada. Cu o caruta de bagaje, greu sa va imaginati, si mai obositi decat fusul orar, ne-au adus aghiazma de Romania, o cornata de la Slobozia, ca uleiul de unsa. Si-asa ne-am sfintit cu totii... Are Ion niste pahare de le tii intre degete ca pe castane si nu le mai puteam randui. Buna. Bun venit si cat mai usor sa le fie drumul. "Urmeaza statia Timpuri Noi, cu peronul pe partea dreapta". "The next station is Spad(ai)na. Spad(ai)na Station". Se vor obisnui rapid cu diferenta, n-am nicio indoiala. Erau tot numai o voie buna, plini de entuziasm, gata, gata sa plece atunci, cand au venit, cu ochii injectati de somn, la turn; i-am potolit noi, noi veterani fiind, mai rezervati. Mai au putin pana sa realizeze ca au ajuns. Si ziceau in prima seara, nu prea simtim ca suntem prin alte parti. Pai nici nu aveau cum. Cu o casa plina de romani si cu Realitatea pe monitor, nu-i la-ndemana. Doar nu te trezesti deodata in Canada, si doar ca ai zburat peste ocean si te-a lovit in cap fusul orar. Odata aterizat, Canada inceteaza a mai fi un teritoriu, devine o stare si se descopera in timp. Ca de exemplu, aseara n-am adunat la Super Bowl, am luat niste pizza cat rotile de car, vecina (vecina2) adormise total pe fotoliu, ceilalti traiau fotbalul american, iar Bobi, aka Bobescu, zis si Motanul, nu stia pe cine sa mai sune sa-i potoleasca stresul ca azi ii e prima zi de munca la noul job. Simtiti diferenta? Emigrarea asta e ca trecerea prin viata, dintr-o etapa in alta, pana la maturitate. Toate la timpul lor. Ieri au fost sa-si cumpere cele de trebuinta prin casa, mop, ca de exemplu. Si am vrut eu sa fac o gluma macabra: "Experienta canadiana incepe cu mopul" :))). Dincolo de asta, noi suntem acum 6. O echipa deplina. Sunt cu totii ca noi, unul si unul, si toata situatia imi da o stare de siguranta incredibila. Faptul ca noi am stat vreun an pe aici singuri cuc, toti oamenii acestia mi-au trezit un sentiment de atasament fata de ei, la modul posesiv. Avem niste cunostinte, oameni mai vechi in Canada, care ne spuneau ca odata adunati cu totii la un loc, ne va veni foarte greu fiecaruia dintre noi sa ne mutam. E un atasament nascut nu din ideea ca ne-am cunoscut si ne-am intersectat, ci ca traim totul impreuna. Se solidifica totul si ne solidarizam ca intr-o familie. Si imigrantul are nevoie de un astfel de anturaj, pentru ca, la drept vorbind, in Canada totul e o jungla, care functioneaza pe principiul care pe care (in comunitatea de romani). Nu stiu de ce e asa, asa am gasit-o. Situatie care m-a speriat initial, dar ne-am elaborat noi o atitudine. Noi suntem noi, chiar asa suntem, daca iti place, iti place, daca nu, n-avem nicio problema. Nu ne dam dupa unii si dupa altii sa ne facem networking. Asta e o chestiune profesionala, care nu are nici in clin nici in maneca vreo treaba cu a ne face amici. Cand e vorba de prieteni nu ma doare capul ca unul spala pe jos si altul face operatii pe creier.

multumiri

2012-02-03T14:07:00.000-05:00

Multumesc celor care ne ajuta cu info pe situatia pe care am avut-o. Noi suntem foarte ok. E ca si trecuta, ne motivam ca-i bine ca nu a fost mai rau, sa-mi fi dat cu asemenea usurinta banii munciti pe aici in buzunarul unui arabete escroc (scuzati limbajul xenofobist, dar am fost si bolnava de nervi, ca in banc), atunci chiar ca eram o fraiera cu diploma, prostia nu e niciodata o scuza, dar acum, serios, chiar cred ca i se putea intampla oricui, cu atat mai mult cu cat inca mai avem de invatat zborul cu liana prin jungla canadeza. Intr-un moment de sclipire in care am fost un pic mai destepti decat a vrut dracul de arab sa fie am evitat o situatie cu mult, mult mai grava decat cea prin care tocmai am trecut. Asta invatatura de minte sa ne fie, chiar daca ne-a costat niste nervi absolut deliranti, sper ca nu si bani, prin greseli mergi mai departe, daca mai poti, dar de repetat nu le vom mai repeta, cel putin nu intr-o situatie similara, garantat. Ma bucur ca am pe aici oameni care ne pot trimite info, e semn ca n-am muncit un an de zile degeaba, am dat mai departe si eu asa cum am primit, pentru ca in viata asta se pare ca nu avem voie sa fim singuri. Si chiar daca nu ne cunoastem, tot oameni suntem. Se pare ca mi-a ramas in sange sindromul socialist al ziaristului, meserie pe care am abandonat-o, dar care imi sta in suflet. Meseria condeiului si a apropierii de oameni, cea mai frumoasa meserie din lume. Oricine are nevoie de vreo informatie din partea mea si, evident, sunt in masura sa raspund o voi face cu mare placere, la randul meu, absolut oricand.

Sa trecem mai departe. Plimbandu-ne aseara pe malul lacului, e fascinant sa mergi noaptea prin nisip si sa auzi valurile cum se lovesc de pietre, sa te plimbi cu prieteni apropiati, care tin la tine si la care tii, vecina imi povestea cum a citit ea o postare a mea mai veche si cum radea de una singura, ceea ce m-a determinat sa revin asupra unor postari mai vechi, aseara, tarziu, in noapte, ceea ce de obicei nu fac pentru ca am o jena :))). Vai cat am putut si eu sa mai rad la randu-mi de cate ineptii imi putea debita mintea, pe loc, pentru ca pe loc si la nimereala scriu totul si chiar imi spuneam...Doamne, bine ca nu ma cunoaste nimeni :).

In alta ordine de idei, eu ma lupt acum cu maldare de scrisori de la colegiile la care am aplicat. Deja mi s-au stabilit testele de limba pe saptamana viitoare, ma tin de totul, merg mai departe asa cum mi-am stabilit si dau doi bani pe presiunile exterioare. Bine acum ca mi s-a aranjat Bobescu pe treaba lui ca asta ne macina, eram amandoi in drum, nu ne puteam decide clar in ce parte sa o luam pentru ca nu aveam un reper foarte stabil, acum ca e numai unul singur mai fara capatai, adica eu, e mai usor si mai optimist. In situatiile cat de cat fericite, cam asa am inteles ca trebuie sa functioneze adaptarea. Unul se asaza si-l ajuta si pe celalalt, apoi viceversa, pana ajung amandoi sa se intersecteze unde trebuie. Deci e vorba de ani de zile, nu-i o gluma, eu chiar n-am crezut pana sa ajung pe aici cat de mult poate sa dureze. Si noi inca am fost norocosi ca nu a durat foarte mult ca el sa-si gaseasca un job foarte bun. Si s-a schimbat totul atat de repede, incat vorbeam si ieri ca, de Revelion, nici nu banuiam noi ce turnura ne va lua anul.

black beauty

2012-02-03T00:07:00.001-05:00

Dragii mei, dragi, azi o sa va spun povestea masinii noastre sau cum am inceput noi sa ne simtim ca acasa. Atentie!!! Citind aceste randuri, puteti rade in hotote sau plange in pumni, veti fi la fel de indreptatiti. Ok. Ne-am grabit, stiu, mea culpa, ca noi suntem bizoni, tauni, maniaci, talibani si facem numai ce ne taie capul. Ciulim urechile in stanga, in dreapta, dar auzim numai ce ne convine noua, ca mosnegii senili.
Voiam sa ne luam masina anul acesta oricum, dar asta nu inseamna graba. Aveam timp berechet. Bobi insa si-a schimbat job-ul pe unul care nu va fi in Toronto, ci in GTA. Asa ca intrasem intr-o pasa de urgenta si ne trebuia masina mai repede decat planuisem noi. Si cum deja luasem hotararea ca foarte repede sa rezolvam problema, mai pune piedica nebunilor. Intrasem in saptamana chioara si o voiam acum. Duminica am purces la dealeri. Am zis sa apelam la unii mai mici, pe motiv, evident, ca o vom scoate putin mai ieftin, desi noi, clar, voiam masina saracului, adica una cat mai noua posibil, de cursa lunga si care sa nu ne faca probleme. Am fost la unii, atat de dealeri de profesie ca nici de pe scaun nu se ridicau cand vorbeau cu noi. Ne-au scarbit. Noi credeam ca e ca in filmele americane si, pana la urma, ca-n filmele americane cu prosti a fost. Am dat de unul, arabete, si cati nu ne spusesera sa nu ne ducem la ei, care ne-a tampit de cap. Avea o masina care ne luase ochii pur si simplu. Era exact ceea ce voiam noi. Bucurosi ca am gasit-o, si atat de repede, am intrat la el in birou, unde a inceput sa ne tina teoria masinii perfecte, cea pe care tocmai puseseram noi ochii. Ne-a aratat raportul, totul era uimitor de bine si de bun. Gata, asta e. Cand venim sa o luam? Miercuri e a voastra. Cu un depozit de 500 de dolari. Ok. Toate bune, minunate. Doar ca ieri dimineata, adica in ziua in care trebuia sa mergem sa ridicam masina si sa platim restul de bani, eu, om cu un nivel al increderii foarte scazut si in propria persoana, iar Bobi si mai si, ce facem? Incepem sa cautam in surse oficiale, adica institutii de guvern, date oficiale despre masina, platind toate aceste date. Si ce descoperim? Ca masina avea lien. Adica proprietarul masinii nu era cel care ne-o vindea, iar masina era in litigiu. In fine, avea niste probleme de genul acesta, adica mai grave decat daca ar fi fost busita praf. Ni s-a oprit respiratia, ni s-au taiat picioarele. Ne-am revenit si am inceput cu telefoanele. La guvern, la carproof, peste tot, dar si la arabete sa-i spunem ca ne-am razgandit. Vrem banii inapoi pe motiv ca raportul masinii era masluit, iar el nu ne prezentase pe fata datele corecte ale masinii. Initial, asta nu era de gasit. Nu raspundea la telefon. Raspundea un trepadus care ne spunea ca marele dealer nu e acolo. Ma, pedala, noi urmeaza sa va dam azi mii de dolari, cum dracu imi zici tu mie ca eu nu pot sa vorbesc acum cu ala? Ca nu se poate. Ok. Intre timp, am lasat-o balta, ne-am incaltat si am plecat la un dealer autorizat Toyota sa luam alta masina. Am zis ca, pe picioarele mele, nimeni nu ma va mai baga vreodata, in viata mea, intr-un dealership no-name. A fost si cineva pe blogul acesta care ne-a sugerat sa mergem direct la dealeri mari si ii multumesc si lui/ei, mi-am adus aminte de sfat imediat. Povestea nu se termina aici. Am dat de arabete pana la urma, care nu voia sa recunoasca nici in ruptul capului ca masina avea si are probleme foarte mari. Buddy, avem un raport de la guvern, vorbim cu actele fata, ce tot ne ametesti aici? Termina-te cu papagalul. Da-ne naibii banii inapoi si lasa-ne. Ca de la el nu vedem niciun ban inapoi. Dar o vom rezolva si pe asta. Bine, asta-i in mare, nu am rabdare acum sa povestesc ce zi am avut ieri. Ceva oribil. Zeci de telefoane peste tot, draci, xenofobie, antisemitism, chestii nasoale. Iar eu am functionat toata ziua pe post de calmant. Acesta e partea neagra a povestii, dar ziua de ieri, cu tot ghinionul aparent, pare sa fi fost cea mai norocoasa zi pe anul acesta.

pe malul lacului, la plimbare

Sa uitam de povestile triste, nepatite se intampla si la case mai mari, daramite noua, si sper din tot sufletul ca prin randurile acestea sa fac un bine si altora. Stiu ca lucruri neplacute se intampla oricand, dar oamenii nu vor sa vorbeasca despre ele. Ceea ce ni s-a intamplat nu e de ras, nu e de plans, e o intamplare nefericita, prin care, din pacate, am fost nevoiti sa trecem, ca am cautat-o cu lumanarea sau nu, haideti sa nu mai discutam, ca nici nu mai am chef, ca tot ca in filmele americane s-a terminat, cu happy-end. Povata raului spre bine. Azi am adus-o acasa pe black beauty, e autorizata, stampilata, cu garantie, cu tot ce se cuvine uneia ca ea. E si mai frumoasa, si e a noastra. Am vrut sa-i pun aici poza de profil, dar mi-a zis Bobescu ca-s manelista. Ne-am luat prietenii la plimbare, vecinii nostri dragi, cu care noi plangem si ne bucuram de toate impreuna, am mers pe malul lacului, ne-am uitat la stele, serios, romantic, ne-am uitat la stele, la unda de lumina ce venea dinspre SUA, ascultam apa cum se loveste de mal si ma gandeam si ma gandesc inca numai la cat de norocosi suntem ca-i avem aici, aproape si pe ei. Si inca ceva, referitor la poza cu cafeaua. Miercuri dimineata am surprins-o facand fete, in timp ce o savuram pe balcon si ma gandeam cum ma voi duce eu sa-mi conduc noua masina in cateva ore. E un zambet de indulgenta sau un ranjet? :)).

pe harta

2012-01-31T10:10:00.000-05:00

Aici, de la scara noastra de bloc din East York, e foarte "romantic" sa prinzi dimineata rasaritul. Se face cerul roz-oranj si daca acoperisurile mai au si zapada e feerie :). Dar doar dimineata, pe care eu oricum n-o prind de somn. Ca Toronto e un oras frumos, nimic de zis, dar, pe alocuri, e si putin cam mizerabil. Nu foarte mult si nu peste tot, dar, uneori, suficient sa te agaseze. Cu asa o intindere si atatea natii la un loc, care mai de care natii, mai vezi si gunoaie agatate prin copaci.
Dar acum, nu vreau sa va vorbesc de gunoaie sau de credit history, ci de cum vom strabate noi, cu noua noastra jucarie mobila, Canada in lung si-n lat, cum ne vom plimba si vom batatori imprejurimile, sa li se sature pajistile, dealurile si muntii pe care nu ii are pe aproape, iarasi de noi. Suntem amatori profesionisti de aer liber. Ne incanta cladirile cu istoria lor, dar natura ne binecuvanteaza. Si, slava Domnului, Ontario nu duce lipsa de frumuseti in materie. Cand, anul trecut pe timpul acesta, mergeam la cursurile inutile platite de guvern pentru hospitality, m-am plimbat foarte mult pe harta provinciei si ma gandeam numai la cat de frumos va fi. Dar, prinsi in nebunia asezarii, nu ne-a stat capul prea mult la ele. Asa ca mare lucru n-am apucat sa vedem. In afara de Niagara si cateva mici imprejurimi, au ramas toate suspendate pentru mai tarziu. Si acum, abia astept sa vina vremea calda, sa-mi iau cardul de ratuste si sa vedem totul. Au locuri, prin nordurile statale, in care te simti ca la inceputurile de lume, daca ar fi sa dau crezare zvonurilor si n-am de ce sa nu le dau. Sa te sui in barca si sa te duci spre soare la asfintit. Frumos, nu-i asa? Si o sa mergem pentru inceput la pescuit, la admirat peisaje pe pontonurile din jur sau la prins muste, cu atat mai incantator cu cat ne vin alte intariri sambata, alti pescari imigranti care vor sta cu noi in bloc. Vecini numai unul si unul. Deci, avem cu cine, avem la ce.

sansa

2012-01-29T01:08:00.000-05:00

In drumul nostru deschis de a intra in randul lumii, azi am mers pana la dracu in praznic sa ne luam masina. Am iesit de la scoala, unde oricum am dormit ca niciodata (aseara avand petrecere), ne-am dat intalnire la Yonge/Bloor si m-a escortat Bobi pana in Etobicoke, la dealeri, la unii de-i cercetasera el ca ar fi greci, ca sa sondam traseul pe o masina care-i placuse lui, desi la ce urgenta avem de ea nu ne vom permite sa-l sondam prea mult. I-am fost consilier pe imagine. Desi mi-e clar ca nu va tine cont de parerea mea. Ce-i drept ma si impotmolisem in pareri. Si m-am enervat ca mi se facuse si foame, imi era si frig, imi arata pe strada prea multe masini de ma luase si ameteala...Daca masina n-am luat-o, macar hotararea pe care si cum ne vom orienta e deja luata cu garantie.
Da. Interesant. Referitor la postarea anterioara, nici azi nu pot sa zic prea multe decat ca e prea bine asa. Atat de bine incat ma intreb ce-om fi mancat inainte de a pleca din Romania. El incepe acum sa fie atat de bine infipt pe drumul sau din urmatoarele motive, cauze, efecte, toate la un loc si interdependente: experienta canadiana in domeniul lui, experienta romaneasca fara de care nu s-ar fi putut atat de repede cea canadiana, onestitate si profesionalism la locul de munca anterior, rabdare si sansa. As simple as that. Unii prind trenul, altii nu. Altii nici macar nu il asteapta, fapt pentru care nici nu-si cumpara bilet. Altii merg cu nasul. Altii il prind din zbor. Pentru altii poate avea intarziere, timp suficient sa mai fumeze o tigara, doua, nervosi, sa se calmeze. Pentru altii poate nu vine deloc. Au gresit ruta. Fiecare se descurca cum poate. Cam asta se intampla in Canada, desi, pana la urma, in toate si peste tot. Ca unul spune ca in Canada e rau, ca altul spune ca e bine, ca altul ca e perfect, ca e imperfect, cu totii avem dreptate. Nici macar nu mai cred ca e vorba de Canada. Ci de tren. Si ca sa ma intorc putin. Cand spun rabdare, nu ma refer la timp. Cand spun sansa...nu mai spun nimic decat ca, macar partial, si-o mai face si omul cu mana lui.
So, just good luck!

chiar suntem fericiti! am reusit.

2012-01-28T00:28:00.001-05:00

Un an de zile am asteptat sa pot spune acum cat suntem de fericiti! Bobescu a obtinut azi primul job demn de o cariera in Canada. E inginer cu acte in regula la o companie mare. A trecut prin toate furcile caudine ca sa ajunga pana aici. Nu va pot descrie, chiar nu va pot descrie in cuvinte bucuria pe care o incearca un imigrant cu o astfel de ocazie. Asa ca nici macar nu incerc. E prima postare in care nu stiu ce sa scriu mai mult. Doar atat. Ca suntem foarte fericiti si ca va multumesc ca va pot impartasi si voua bucuria noastra!

relatii fragile

2012-01-26T13:53:00.004-05:00

Am avut o conversatie cu un fost coleg de serviciu din Romania, care si-a obtinut recent viza de emigrare in Australia. Mi-a zis ca mi-a citit mirificul blog si ca e un lucru bun (doar nu era sa-mi zica de rau :)), ca simte el cum citind astfel de povesti nu s-ar mai simti acolo ca picat de pe Marte, sau, cel putin, stiind prin ce e este nevoit sa treaca un emigrant, ar avea, in picaj, o parasuta in spate. Lasand la o parte multe din aberatiile cu care ma confrunt eu pe aici, si multe dintre cele pe care le notez, mult balast, da, stiu, stiu, banuiesc ca e interesant ca inaintea unei astfel de escapade sa gusti, macar printre randurile altora, dulceata sau amaraciunea traiului de dincolo, dincolo de mituri. Evident ca experientele difera de la om la om, dar traseul standard nu prea poate fi ocolit. Pe de alta parte, noi vorbim de o experienta (a mea in speta) ca de cea a unui om de rand, nu ca de cea a unui geniu nu stiu de care, total rece la astfel de increngaturi lumesti ce se incarliga prin strainataturi, ceea ce face ca, da, probabil, unii sa se regaseasca nu numai printre randuri, ci prin diverse evenimente in sine.

Dar despre altceva vreau eu sa scriu acum. Despre punti. Si despre cum se rup ele exact ca intr-un film pe care l-am vazut nu stiu cand, nu mai stiu cum se cheama, nu mai stiu despre ce era. Avea la un moment dat o secventa in care sa naruia traseul spre Pamant al unor oameni de pe alta planeta. Ruperea puntilor de legatura cu oamenii cu care acasa, intr-un fel sau altul, te-ai intersectat si crearea a doua lumi paralele. Ajungi in Canada, concret, si constati cum intr-un timp relativ scurt nu mai ai ce vorbi cu oamenii de acasa. Nu din prea mult self-esteem, ci din motive mult mai modeste. (Nu ma refer aici la familie, ci la diverse cunostinte si relatii ce au fost). Nu mai prea vorbeste nimeni cu tine, cum nu mai vorbesti nici tu cu ei, din simplul motiv ca nu prea mai ai despre ce. Nu duce nimeni lipsa de subiecte de conversatie, dar interesul unei conversatii se capata atunci cand cele doua parti se raporteaza la niste puncte comune. De exemplu. "Ba, cracanatul ala, prostul satului si da-i-as foc la casa (despre sef), iar s-a luat de mine!". Conversatie intre doi buni colegi de munca. Si de aici, dezbatere pe parantezele patrate ale sefului. Exista in astfel de subiecte legaturi directe in care cele doua persoane implicate in discutie se pot regasi. Dar tu, odata plecat, pierzi seful comun, si incepi sa fii preocupat de cu totul alte aspecte ale vietii, aspecte cu care ceilalti nu au nimic de-a face. Si, pana la un punct, nici nu-i intereseaza. Cum, de altfel, si pe cel plecat incepe sa nu-l mai intereseze spre deloc ceea ce se intampla cu ceilalti, pe acasa. Nu e nimic de condamnat. Sunt pure relatii interumane care se stabilesc pe baza de interese comune. Iar cand relatiile nu au fost suficient de puternice (gen, prietenie dusa la extreme) atunci chiar incep sa nu mai fie deloc. Mai apare cateodata si situatia urmatoare: "Hai ba, voi astia de prin Canada, America, va plangeti ca nu aveti joburi, lasa ca stiu eu ca acolo numai daca nu vrei sa muncesti nu muncesti!". End of topic. Ce sa mai lungesti discutia, cand ai deja punmul in gura? Sau, inca o categorie, a celor care nu vor sa mai vorbeasca pentru ca ii macina ciuda si invidia, alea eterizante, deoarece, de multe ori, aceste sentimente atat de magulitor omenesti sunt absolut de nejustificat in realitate. Pentru noi, a fost un soi de soc atunci cand am constatat cat de fragile au fost, de fapt, multe dintre relatii, dar am elaborat o vorba de duh "c'est la vie, baby, obisnuieste-te sau mori!". Da...astfel incepe viata ta sa functioneze la multe mile departare, si la propriu si la figurat, de ceilalti. Si sa te indrepti spre altii. E un soi de mercenariat prin care unul sta calare pe altul ca cel de-al doilea are umarul mai aproape. Situatia se aplica fara ezitare si din perspectiva unuia care a ramas acasa. Functioneaza perfect dus-intors. Asta nu inseamna ca nu te mai trezesti cateodata intrebat sau intreband: "Tu cum o mai duci?", dar e implicita lipsa de implicatie. E ca si cum mi-as intreba eu cainele vecinei: "How are you today?" "Ham-ham". "Good boy". Daca n-am dreptate, sa ma corectati, dar eu cam asta am dedus.

cu George Clooney pe metrou

2012-01-24T13:13:00.000-05:00

Am simtit instinctiv nevoia sa-mi trec mana prin par cand mi-am intersectat azi privirea pe metrou cu un barbat ce semana cu George Clooney. Sa jur, nu alta, ca era el...Chiar am fost bolnava ieri, m-am si invoit de la munca, atat de bolnava incat am inceput sa scriu in engleza pe blogul asta :)), dar se pare ca rata inecata nu prea s-a vazut si m-am refacut. Desi ma ardea pipota sa sun si azi, nu se cade. Aveam appointment la advisor, la colegiu, si oricum a trebuit sa ies din casa. Toata procedura inscrierii la scoala, desi, la baza, una foarte simpla si simplificata, imi dadea senzatia unui labirint mintal si simteam nevoia unui om care sa ma calmeze. Asa ca mi-am luat frumos blugii mei a la Jessica Simpson si m-am dus. Trebuie sa incercati macar o data in viata candoarea canadienilor atunci cand, institutional, aveti nevoie de ei. Nici nu dibuiesti ce-i in mintea lor, nici nu trebuie (desi, uneori simti ca o cam scalda cu informatiile), sunt prototipul oamenilor capabili sa scoata tot din tine sau sa te abureasca de tot, tocmai prin atitudinea lor foarte ingaduitoare. Si simti ca in fata lor nu ti-e jena ca esti prost. Si mie imi place ca din neam nu sufar aroganta birocrata si de niciun alt fel, nonsalanta omniscienta de prost gust si necuviinta, ca sa nu-i zic neobrazarea, ca nu-i zic nesimtirea alora de te fac sa crezi, si incepi sa crezi, ca te duci la ei cu miloaga, milogule!...
Mi-a zis ca sunt destul de multi romani pe acolo, care cauta sa se scoleasca, faini oameni, vorba ei, dar m-a intrebat o duda. Daca am intalnit vreodata oameni din aia de se muta din loc in loc cu cortul? "Do you mean gispy people?". Sau nord-americani, care, in stilul lor, teoretic, n-au nicio jena in a se reloca? In fine, si astfel fiind consiliata, m-am linistit, pas cu pas imi vor trimite ei toata procedura pe email, va trebui sa trec un test de engleza, deoarece, mi-a spus, e singura chestiune de care sunt cu adevarat preocupati. Asta ca raspuns la intrebarea mea vizavi de diploma de liceu. N-am nicio tresarire cu testul de limba acum, sunt mult mai stapana pe situatie decat eram cu un an in urma. Pentru inceput trebuie sa faci o aplicatie pe internet care costa aproape 100 de dolari, aplicatie prin care iti alegi programele spre care vrei sa te indrepti, maximum 5 pe aplicatie. E foarte diferit fata de cum sta situatia in Romania. Foaia pe care ti-o inainteaza spre completare inainte de a fi consiliat se prezinta ca o foita colectoare de date personale intr-o tara cu oameni veniti de peste tot din lume. Voi merge deci la Early Childhood Education, cu aproximtiv 3.500 de dolari, taxa anuala, doar scolarizarea. Nu va imaginati ca-s foarte fericita cand inca de pe acum ma gandesc cum voi da eu o carca de bani si cine stie cum mi se va arata atunci piata muncii. Inca ceva, si nu va mai bat la cap, as fi reusit sa scap de acest test de limba daca urmam programul lor de ESL (English as a Second Language), day-time, dar eu am fost la cursurile de seara, avand si job-ul la care, vrand-nevrand, trebuia sa ma prezint. Mda, vorba lui Bobi, si el, in perioada aceasta, cu multi morcovi in coaste, "Canada asta ma da cu capul de toti peretii" :). Hai, lasa, incetul cu incetul, agale si tot inainte, ca le prindem noi mersul, nu s-a nascut nimeni priceput, multi au fost ca noi si multi vor mai fi dupa. Si apoi, poate nu le-om face noi pe toate bine, le facem dupa capul nostru si in functie de circumstante, ca, la acest nivel, nu prea avem advisori la usa carora sa batem.

help!

2012-01-23T23:37:00.001-05:00

Vizualizati pagina mea in limba engleza :). Ideea mi-e sa apara ca pagina distincta pe care sa mai scriu din cand in cand, dar m-am strofocat aici 2 ore si nu mi-a iesit nimic. Hacker-ul din mine nu a reusit sa dibuiasca modalitatea prin care sa public eu postari pe pagina respectiva. Daca va pricepeti, ajutati-ma si pe mine!!!! Postarea de acolo apare ca una de pagina si nu ca postare distincta, careia sa-i pot alege eu locul. Aici e buba. Nici titlul nu i-l pot modifica fara ca titlul paginii sa se schimbe. Daca va pricepeti, please, help!

neighborhood

2012-01-23T16:39:00.000-05:00

azi dimineata

2012-01-22T21:23:00.001-05:00

O raceala m-a lovit in moalele capului, asa deodata, azi. M-am trezit mai in doua ape, dar pana sa plec la "scoala de duminica" ma reabilitasem. De doua ori m-a atacat apoi intr-un mod suspect, de am inceput sa iau in Sfanta Veselie Vitamina C si alte pilule "antiflu" ca nu ma mai puteam tine pe picioare. Am inteles ca si organismul nou-venit trebuie sa se adapteze, in timp, virusurilor, troienilor si altor intrusi perturbatori de sistem de pe aici. In afara de introducere - pe care nu aveam cum s-o prezic - aceasta postare am scris-o in cap, dimineata, in autobuz, in drum spre lucru. Abia trezita din somn, cu tabieturile intrerupte de ticaitul enervant al ceasului, asteptam autobuzul in vant, ca frig nu era. Ma plimbam incolo, incoace in statie, doi pasi pe colo, alti doi pasi, iar mintea mea le urma sensul. Duminica dimineata. Mai nimeni pe strada, iar cerul, culoarea cerului, iata (poza), mi-a "infuzat" o stare hoinara aiurea.
Podelele autobuzului mai mizerabile decat cele ale curselor pe sate de acasa, chiar si la prima ora a diminetii - mocirla zapezii imbacsite - m-au ferit spre unul din scaunele din fund. Am plecat...Colegul nu stiu din ce parte a Asiei isi bea ieri cafeaua, in dreapta mea, cum isi bea probabil si supa, cu sorbituri terifiant perturbatoare a concentratiei. Toate perechile de ochi de pe el nu-l faceau sa priceapa ca-i enervant, ca ma enerveaza, ca imi vine sa-i fac ceva sa-si inghita si paharul din plastic dintr-o sorbitura...Sorbea agitat si precipitat...Am o resemnare totala vizavi de opiniile exterioare in ceea ce ma priveste, dar chiar si asa judec cum, poate, oamenii ajungand pe aici sau prin alte locuri similare ar putea judeca despre nebuni - persoana de fata se exclude - etalandu-si viata personala, prin locuri atat de suspecte cum ar fi, in cazul de fata, un blog. Nu. Nu-si etaleaza viata personala, ei etaleaza o poveste. Care odata scrisa isi exprima propria independenta, propria voce si capata un sens. In viata de zi cu zi, orice eveniment ce marcheaza o schimbare in viata cuiva, fie ca e vorba de o emigrare, nasterea unui copil, absolvirea unei scoli sau mai stiu eu cate si mai cate, e trait, chiar daca plenar, pierdut totusi in amalgamul evenimentelor similare; "omul schimbarii" incepe, in timp, sa ia situatia in care se gaseste ca atare si sa isi traiasca anonim schimbarea, cu care se obisnuieste pe masura ce timpul trece, timp trecator ingrat care, in trecerea lui, face ca schimbarea sa-si piarda sensul si sa devina, poate, un episod, demn, dar demn doar de amintit ca anecdota la o masa, in familie, sau pe la amici, ca atatea altele, printre altele. Odata scrisa, povestea capata in mintea oamenilor un cu totul alt contur decat daca le-ar fi fost povestita, in treacat, in timp ce "povestitorii" isi faceau cumparaturile la Metro. Toate implicatiile pe care povestea le presupune vin ca rezultat al punerii povestii pe foaie, nu al simplei discutii in jurul ei. Pusa pe hartie, povestea devine altceva decat o simpla experienta pe care atatia altii o au si au avut-o inainte. Isi contureaza propria individualitate, dincolo de viata reala din care a fost inspirata. Iar persoanele reale devin personaje. Mai sunteti cu mine??? :). Apoi, mai e perspectiva din care e scrisa. Scrisa in timp real nu va fi la fel cu cea scrisa cu privirea spre trecut, spre ceea ce a fost. Intr-o poveste scrisa in timp real, omul se schimba odata cu ea si povestea se schimba odata cu omul. Parerile de atunci nu mai sunt cele de acum, iar cele de acum nu vor mai fi cele de mai tarziu. Doar scrisa la trecut povestea poate fi completa si poate capata candoare. De aceea am atat de multe pe care inca nu le-am spus :). Si, pana la urma, poate e un demers inutil, dar care imi face mie bine, si niciun rau altcuiva, vorba vecinului, colectionar de sepci. Haideti ca pe mine m-am pierdut, sper ca nu si pe voi. Si apoi, daca acum ma intrebati, prin Canada ce mai e?...Stati sa ma uit pe geam.

pieces of...

2012-01-21T14:47:00.000-05:00

...a Saturday day (o zi de sambata)

mereu am avut un sentiment de atasare fata de locurile "de cafea" pentru studenti, sentiment in voga si in Franta, la cantina studenteasca; in Romania, nu.

mi-a inghetat sezutul pe trepte ca sa imi traga colegul poza asta.

la semafor

copacii mei de poza, varianta "iarna"

vietatile mele de poza, varianta "singuri pe lume"

in familie

2012-01-20T17:35:00.000-05:00

Bate un vant al schimbarilor in familia mea - a big wind of change - Bob a trecut azi prin framantarile pasului mic pe Luna, acelui mic pas menit sa-i schimbe viata, moment ce a venit la pachet cu toate emotiile aferente. Voi reveni asupra momentului atunci cand va fi momentul. Am trecut prin emotii toata saptamana, dar azi, fiecare ticait de secunda parca era o picatura chinezeasca. Vedem si vorbim.

Si astfel stand lucrurile, acum admiram un cu totul alt tablou al vietii noastre pe aici fata de cel pictat kitchios anul trecut. Anul trecut, pe vremea asta, umblam amandoi, de mana, prin magazine, sa ne cumparam sunca ieftina pentru sandvish-uri, timp in care asteptam, cu sufletul la gura, orice miscare a telefonului. Nu aveam job-uri, eram singuri pe lume, nu dormeam noaptea, inghiteam pe nemestecate totul, imi tremurau genunchii de frig, ducandu-ma pe jos pana la asociatia de negri, nu intelegeam o iota din ce ni se intampla, mi se prindea engleza de "marul lui Adam" si-mi tremurau lacrimile uscate la baza ochilor. Acum totul e cu totul altfel. Trecerea de la atunci la acum nu a fost una brusca, ci, graduala, ca cea de la adolescenta la maturitate, nu se simte, se intampla pur si simplu. Anul trecut, pe vremea asta, umblam cu picioarele inghetate, din restaurant in restaurant, sa ma angajez dishwasher, orice, acum ma plimb pe la advisori la colegiu sa-mi depun aplicatiile si sa-mi vad de drumul meu. Cu o atitudine inchegata. Tot la inceput de drum suntem, dar nu mai e nici pe departe neasfaltat, mocirlos si fara vreo directie. E de inteles si a fost de inteles. Cand nu reausesti sa-ti dai seama din ce parte bate vantul, iar in Canada bate, bate de te smulge din radacini, totul pare greu, stufos, cetos...
...Acum ninge frumos. Daca nu-mi uitam aparatul foto, si fesul meu cu motz, la vecina, va aratam si voua cum. M-a bagat vecina in sesiune de engleza ieri. Veneam de la colegiu si vorbeam de-ale imigrantilor ca de-ale femeilor. "Bei o cafea la mine?". "Da, da". "Bei o cafea doar daca ne continuam discutiile in engleza". "Nu, nu". "Atunci nu bem cafea". Si uite asa am avut sesiune de speaking, sesiune "academica", cu reguli si corectura, sesiune de mult programata, dar amanata constant pe motiv ca nu ma simt confortabil vorbind in engleza cu un om despre care stiu ca vorbeste romaneste si cu care nu am niciun motiv sa ma inteleg altfel. Dar a fost tare fain si am tinut-o intr-o "betie" toata dupa-masa. Ea vorbeste o engleza foarte buna si ne ajutam reciproc.
Si cum tocmai am venit de la munca, iar Bobi a ajuns cu zambetul pana la urechi, ca un canadian, de la treburile lui, ma bag la o dupa-amiaza linistita in familie :)

lifestories

2012-01-18T14:03:00.001-05:00

Am mai aruncat asa intr-o doara ca eu am niste preocupari mai intr-o doaga. Sunt foarte stresata de situatia integrarii in Canada, cu ceea ce clasic presupune integrarea, un loc de munca rentabil, si tot tacamul, situatie venita din raportarea mea ca individ la presiunea exterioara, careia incerc cu tot dinadinsul sa-i fac fata, dar imi tin mintea ocupata, in timpul meu liber, chiar intr-un mod ingineresc, desi n-am filon ingineressc nici sa-l caut cu lumanarea, cu lucruri pentru care am iluzorii planuri. Cateodata imi si spun ca iluzorii sa ramana, sa nu ma prabusesc apoi de plictiseala si sa nu mai am dupa ce tanji. Tocmai am fost iar la biblioteca de unde mi-am ridicat marfa mea cu carti despre marturii diverse si know-how sa scrii lifestories. Stiu ca am o conceptie destul de confuza despre trairea zilelor in interes propriu, sunt de acord si cu nevoia de a trai cum ma pricep, dar si cu cea pe langa lume si in rand cu ea. Incerc sa ma pun si la verticala si la orizontala ei, ajungand uneori sa dau impresia ca nu prea stiu pe ce lume sunt, dar si ca stiu. Imi umbla mintea prin locuri "trebuiesalasnepotilor", si nu-mi vine nevoia dintr-o datorie, ci de fun. De unde? Numai neamul meu de mongoloizi poate sa mi-o spuna. Ca sa imi fac o parere, ca postarea asta-i pentru mine, pana la urma pe cine intereseaza visele de noapte ale unui mojic, inainte de a veni in Canada si-mi aduc aminte de parca a fost azi, ii explicam cu tot interesul in care puteam crede atunci prietenei mele, cele mai iubite prietene ale mele, acum si in vecii vecilor, cum voi ajunge eu pe taramul fagaduit, neavand habar cu ce se mananca si cum imi voi gasi eu un job part-time si full-time ma voi apuca de scris scenarii. O, Doamne!!!! Pare ca eram intr-un scenariu de film american, "Yes, I can!". Stateam la ea in dormitor, cu o doza de bere pe scaunul de langa balcon, balconul cu iesire la verdeata, pe unde intrau gazele in casa, cu un picior sub mine, fumam si ii descriam. M-a batut o vreme gandul sa merg cursuri de creative writing, in care cred si nu cred, ca pana la urma sa iau de la biblioteca tot ce-am gasit scris, americaneste, despre subiect, adica tot pe-a mea. La cursurile la care merg acum am fost intrebati fiecare "ce cautati voi, oameni buni, pe aici?". Eu, nimic, vrea sa ma inveti sa scriu. Proful, acelasi de anul trecut, fiind unul cu ancestrali in scris, venit din neam de autori de short stories si ziaristi. Conform autodescrierii lui. E adevarat ca nivelul limbii engleze si vocabularul limitat de care dispun ma indispune, dar deocamdata tehnica ma intereseaza si interesul oamenilor cu aceleasi interese. Desi, stiu ca tehnica te poate limita, ajungand sa gandesti in tehnica si mai putin dincolo de ea. Am trecut si prin Romania printr-o astfel de experienta, la facultatea mea, dar asta-i alta poveste.
Ca omul e facut sa spuna si sa asculte povesti si toata umanitatea lui se concentreaza in poveste. Lifestories. Luati drept exemplu. Ce fac oamenii cand se intalnesc? Muncesc. In Canada. Nu, lasati mistocareala, oamenii, prieteni, care se intalnesc. La plimbare, in jurul unei mese la bar, in coltul fumatorilor. Povestesc. Isi spun povestile. Cauta urechi care sa-i asculte si asculta.

de noapte buna

2012-01-18T00:31:00.000-05:00

E o vreme tare ploioasa la Toronto si bate un vant sa te injuri de toti sfintii. La intrarea in pasajul de la metrou, aici, e un cos de gunoaie, legat cu lanturi sa nu-l devasteze ratonii. Il pazesc si propovaduitori, mesageri ai nu stiu carei secte. Ma saluta dimineata si-mi intind pliante despre depresii si tot asa. Cosul e plin de umbrele stricate, tot timpul. Sunt langa niste blocuri foarte inalte si fac un tunel "meteo", in care vantul turbeaza. Strica umbrele. Si cum n-am alta sansa de-a ajunge acasa decat sa-i trec prin raza, pe cuvant ca ajung sa ma injur de mama.
Pe-o astfel de vreme, munca incepandu-mi azi cand altii blocau autostrada mergand spre casa, am plecat mai devreme, sa ma plimb, sa-mi cumpar pantaloni de munca, de fapt. Comozi, cu elastic jos, sa nu ma mai impiedic...Cu acest motiv m-am mobilizat, ca-n realitate imi ardea s-o ard prin magazine. Cunoasteti sensul. Se-agita deodata hormonii shoppingului si pleci de nebun ca motanul la pisici in calduri. Eram shoppingareasa si in Romania. Nu prea aveam zile libere de colindat, cand le aveam rodeam popcorn la cinema, dar ma abateam mereu din drumul spre casa sa mai analizez piata de maruntisuri. Nu era de terapie. Erau momente precum crizele de epilepsie, terapia venea dupa ce-mi gaseam buzunarele goale. Iata cum mi-am schimbat insa tendinetele de consumator de nimicuri intre timp. E o ciudatenie, am devenit mai zgarcita dar, in acelasi timp, cumpar mai mult decat trebuie. Exemplu. Nu iau un sampon pentru ca am ramas fara si n-am cu ce ma spala pe cap, ci iau 5 deodata in oferta. Au cei de aici un stil de a consuma en-gros de parca si-ar alimenta un depozit de marfuri in subsoluri. Asta pe de o parte. Pe de alta, mult mai fatisa si cu tendinte de adaptare din partea-mi, ca nu eram asa inainte, chiar nu-mi cunoastem potenta de avaritie la astfel de cote, nu-mi mai baga nimeni mana in buzunar, inclusiv eu, daca nu negociem putin. Nu ca la talcioc, ca nu se poate, dar intotdeauna stiu ca orice produs se poate si mai ieftin, la un moment dat, cu putina bagare de seama. Dupa ce fac cumparaturi mai mari sau mai multe, trebuie musai sa ma uit pe bon sa vad cati bani am salvat. E chiar magulitor. (Pentru cei nefamiliarizati cu sistemul, atunci cand cumperi produse in oferta, pe bon apare si suma economisita, care poate fi destul de mare, cat mai mare, in orice caz, e mult mai vizil marcata si, evident, antidepresiva). Am stat jumatate de ora in Canadian Tire sa-mi dea de pe raft veioza cea redusa de la 100 la 25. "Un big deal am facut azi, Bob". "Super, dar lampa la ce-ti trebuie?". In fine, lipsa de talent.
Da, foarte interesant. Am inceput si scoala intre timp. Merg la cursuri de writing, ma perfectionez la scrierea de eseuri, sa vedem si la ce-mi va folosi, ne mai ajung pe la urechi si strigate de pe la protestele din tara, dar...chiar suntem mult prea departe de ele. Americanul a plecat. Bob isi cumpara costume pentru o prezenta mai fermecatoare, am avut si un weekend high cu amicii, eu m-am intalnit la noodles cu o "cititoare" (cum suna asta) de pe blog, o romanca tare faina, cu care chiar mi-a facut mare placere o plimbare prin centru, pe seara, totul laconic, sacadat, ca randurile acestea, ca nici nu stiu cu ce sa mai bat campii. Noapte buna!

de sus

2012-01-15T02:31:00.002-05:00

Inainte de a veni in Canada, ne-am petrecut "luna de miere", adica cea de dupa primirea vizei pana la plecare, cand deja devenisem liberi de orice contract cu Romania, la Dejani, la o cabana in creasta muntilor fagaraseni, cu amicul lui Bobescu. Amicul locuieste acum prin vecinii de la sud si ne-a vizitat. La fel ca senzatia tremuranda de pe platforma de sticla din CN Tower a fost si cea a revederii cu amicul. E primul om, din cei pe care-i cunoastem de-o viata, care ne-a calcat pragul canadez. El cunoaste viata nord-americana mult mai bine decat noi si de mult mai de mult. O stie cu bune si cu grele si ne-o povestea inca din Romania, pe atunci cand noi nu intelegeam nimic. Noi ne plimbam pe atunci cu incantare pe abtibildurile statelor americane de pe frigiderul plin cu cremwursti si mici la gratar. Ne vedem in America, my friends. Si ne-am vazut. Cu aceeasi incantare, acum putin mai intelegatori. Am facut-o pe-a ghizii prin gerul canceros care s-a intors taman acum, dar i-a placut Toronto si cu lacrimi in ochi. Gerul. N-am urcat in CN Tower pana azi. Ca locuim aici. Ca in banc. Te ducem sa vezi ca sa vedem si noi. Ce senzatie ingrata de sus! Imi pare ca-i construit sa te subestimeze :).

Ne-am clatit vietile ca-n vremurile noastre bune. E amuzant, privit de sus, ca tot vorbim de sus, sa vezi cum ne cladim impresiile si cum ne exploatam toate argumentele de romani carora le place North America. E a doua noastra tara (nu fac confuzii geografice, vorbesc in licente, nu licentios). Si pentru el, ca si pentru noi, sunt tari care ne-au oferit experiente. Iar, in acest moment, experinetele nu sunt bune sau rele. Nu avem varsta calificativelor, ci a obligatiei de a incerca. Dar, repet, vorbim de sus, experientele traite pe viu, zilnic, pot fi labile si frustrante, dar daca nu le-as fi avut le-as fi cautat. Ca vorba din batrani despre batrani. De ce sa cauti batrani? Pentru mintea pe care ti-o pot deschide. Sunt o inteleapta, nu-i asa? Pai cred si eu. E 3 dimineata, lumea joaca poker, eu scriu pe blog ca la poker am fost buna si am iesit prima (din joc), iar gradele de la rosul de Chianti mi-au tulburat fusul orar. Si nu doar. Bine Gica, mai vorbim maine...

Belvedere

2012-01-14T20:54:00.000-05:00

vremuri prin ianuarie

2012-01-10T13:00:00.000-05:00

Va voi pune acum poze din alba Canada in luna ianuarie. Ne-a inghetat iglu-ul si ni se imortalizeaza si privirea de frig cand scoatem capul pe balcon. Nu va impacientati, e forever november. O zi, dupa Revelion, ne-au albit si genele pe "-", acum, nici nu ninge, nici nu ploua, nici soare nu-i, nici vantul nu bate, dar nici nu ne lasa, nu-i frig, dar nici cald nu e, ca-n basme e, nici calare, nici pe jos. O vreme, ca noi, acum. Ma gandeam aseara - in momentele mele de filozofie nocturna, o filozofie plictisitoare si cu intreruperi, aeriene momente, scurtcircuitate si de gandul ca ai uitat sa-ti speli sosetele de munca, la cum se seteaza mintea omului si proceseaza sacadat evenimente si evenimente prin care trece, creandu-si singur o realitate inconjuratoare, independenta de altele si indiferenta altora. Sa ma si explic, ca sa inteleaga si lumea ceva. Un om vrea sa-si cumpere casa. Dar nu vrea doar ipotetic, ci inainteaza demersurile in sensul acesta. Toata realitatea lui se invarteste in jurul acelei la un moment dat proprietati. Asa e si cu emigrarea. Si dupa un an de zile toate proiectiile zilnice ale mintii tot in acest sistem functioneaza. In orele noastre de discutii avem aceleasi si aceleasi discutii, pe zi ce trece, putin diferentiate pe nivel de intelegere, in functie de ceea ce se mai adauga, in functie de ceea ce se mai schimba. Doar despre Canada si despre noi pe aici. Credeti ca-i plictisitor? Nici pe departe. Sunt absolut convinsa ca e o etapa absolut obligatoriu existenta in viata oricarui imigrant. Probabil ca adaptarea vine la pachet cu aceste simptome. Interesant e ca te simti rotita de baza intr-un proiect foarte important. Un project manager. Macar in acest aspect, in Canada, devii din start project manager fara prea multa experienta canadiana. Si nu te plictisesti deloc. Planuri peste planuri, dar ca toate planurile, facute sa cladeasca sau sa se naruiasca, tin mintea ocupata. Dar nu-mi luati in seama toate balivernele, sunt un om discutabil (cu radacina in verbul "a discuta"), vorbesc mai mult decat fac, si, dupa cum bine se poate observa, mi-am cladit platforma prin care sa pot vorbi de una singura.


Am dezactivat si bradul azi. Indiferent moment.

deliciile noastre

2012-01-08T00:13:00.001-05:00

Cum nu-i roman fara ioni, avem si noi ionul nostru. Cica Ion nu te invita, peste el dai buzna. Asa daduram si noi buzna peste el, sa-i golim dozele de Sapporo. De fapt, stia ca dam buzna si a luat si el ce-i place si buzniacului meu Bob. De cateva zile, car aparatul foto in spate, companie posetei mele de postas, sa prind cateva flash-uri deochiate. Nu-l scot nici din teaca. Drumul e acelasi, vremea-i mai grav decat putreda, s-a dus naibii si mitul Canadei inghetate, si-i tot exersez astfel diafragma pe gatelile mele. Ma pasioneaza gatitul, mai ceva ca pe bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, jur. Ma linisteste, dar ce-i de-a-ndoaselea-i ca ma apuc el doar cand sunt deja zen, extrem de linistita. Daca-s infuriata, mai bine castroanele in dulat, decat afar' pe geam. Vin seara de la munca, unde imi sustin toate orele in picioare, nu ma supara, ca am pedale premium, slava Domnului, si ma apuc de mirodenii. Mi-am facut dulapul mini-supermarket, savurez esentele de vanilie, mai ceva ca pe cele de la Cacharel. Imi aduc acum aminte cum aveau vecinele din bloc ale maica-mii caietel cu retete. Soios si patat cu untura. Ala de era patrimoniu familial. Nu exista femeie gospodara fara retetar. Si-l imprumutau una alteia, pasta de pix albastru era scursa de cat ulei trecusera prin ele. Cartile vechi de bucate nu-mi plac. N-au poze. Dar astea mai noi, si mai ales site-urile bune... le savurez. Cand eram la Bucuresti nu intram in bucatarie decat sa-mi fac cafeaua. Lumea ma banuia ca nu stiu sa-mi prajesc un ou si ca-mi tai degetele daca pun mana pe-o ceapa. Nu era asa. N-aveam timp pe atunci (nu, nu era de timp, ci de ritm - ca e o mare diferenta), eram intr-o agitatie perpetua, iar eu aveam nevoie de liniste ca sa ma indeletnicesc cu lingurile de lemn si spatula. Ca nu e o treaba pe care sa o fac in graba ca sa am ce baga in gura. Nu. E entertainment. E ca si cum m-as uita la un film bun sau as citi o carte faina. Starea e aceeasi. Pe cuvant daca imi concep Canada fara acest apetit. Eu sunt fericita, Bobi e bucuros, toata lumea-i multumita. Nu stiu cat e de incantata, ca nu-mi ies intotdeauna ca in poze, dar gustul e indiscultabil. Nu se discuta. Si nu-s numai eu. Bobi e intr-o continua devenire "gastroastronomica". Cand il apuca pe el facutul de melci, cornuri si alte tarasanii, nu se lasa pana nu se lauda la toti vecinii. La vecinii nostri, doi. Ne-a facut gogosi, dar din aia moi, si fragezi, si aromati, si cu lapte, i-am rezolvat dintr-o bucata. Si face si pancakes cu sirop de artar...hmmm...By the way, in bloc la noi e competitia maestrul bucatar. Batalia se da pe hol. Cand isi prajeste chinezul peshte, saliveaza ochii.

iar cu recomandarile

2012-01-06T10:58:00.000-05:00

Ni se mareste gasca imediat, din februarie. Vin amicii amicilor nostri si vor sta in bloc la noi. Iata cum functioneaza cu inchirierile de apartamente pentru cei nou veniti. Va povestesc din experienta. Inainte de a pleca noi, ne gandeam ce simplu va fi. Vom ateriza, ne vom caza la un hotel peste noapte si a doua zi vom merge sa inchiriem un apartament in care ne vom muta rapid. As simple as that. Nu. Ca sa mearga atat de rapid cum planuisem, aveam, si in aceasta situatie, nevoie de o recomandare buna. Noi am dat, chiar inainte de a pleca, peste niste cunostinte de-ale lui Bobi, care ne-au ajutat, noi inca in Romania fiind, sa inchiriem apartamentul. Cand au venit vecinii, au umblat prin complexele din apropiere de downtown sa inchirieze un loc. Pe langa faptul ca, din ce povesteau ei, aratau groaznic, exista complexe care se prezinta oribil, le spuneau ba ca nu sunt locuri, ba ca trebuie sa mai astepte...Aici, la noi in cartier, treaba s-a rezolvat cat ai zice peste, ba au avut si de unde alege. De ce? Pentru ca i-am recomandat noi, noi nefacandu-le administratorilor niciun fel de probleme cat timp am locuit pe aici. Au nevoie de astfel de oameni pentru reputatia complexului - fiind doar blocuri cu apartamente de inchiriat - pentru ca sunt destui nebuni care nu fac altceva decat sa-i duca de rapa. In apartamentul in care locuim acum, inainte de a ne muta, statusera unii de fusesera evacuati in dementa lor. Sparsese politia usa, iar cand am venit tocmai montau alta. Dar, zona e foarte linistita, parcul din fata e senzational, mai ales pe perioada verii, cand totul e verde, copiii au zona pentru joaca, peluza e foarte buna pentru tot felul de sporturi, poti iesi la iarba verde sa citesti linistit o revista, pe o banca sa te reculegi, frumos. Si iarna e placut, cand totu-i alb, acum nu prea e, e deprimant cu copacii goi, dar vremea-i de vina. Locuiesc pe aici multi indieni, pakistanezi, dar fiecare cu treaba lui. Ieri, am mers sa vorbim pentru amici. Cand a aflat Olga din Odessa, administratora, ca noi suntem, nici n-a cartit. "Avem nevoie pe aici de oameni din tara voastra" :). Acum, toata aceasta retea de cautatori de comori, adica de oameni la locul lor, pe mine nu ma deranjeaza. Ba chiar deloc. Situatia poate fi perceputa ca fiind constrangatoare. Pentru mine nu e nici pe departe. Sa-mi ceara sa fiu la locul meu face apel la natura mea. Eu nu derajez pe nimeni, nu-mi convine sa fiu deranjata, si nu am calatorit 10.000 de kilometri sa aflu asta, asa am crescut acolo de unde am venit. Si-mi convine de minune aprecierea vizavi de oamenii cu bun-simt. Acum nu ma lauda gura fara mine, dar chiar asa sta situatia. Inainte de a te baga pe maneca ba cu unii, ba cu altii, incerci sa afli cam ce fel de oameni sunt, nu de alta, dar ai suficiente probleme tu, ca sa-ti mai creeze si altii altele. Toronto e un oras global, nu doar canadian, in plus, extrem de concurential. Zecile de natii care-l locuiesc pe suta de metri a dus, probabil, la crearea acestei retele de recomandari si bune referinte. Imi dau si eu cu opinia. Acum, sa inchei intr-o nota traumatizanta, ieri am speriat un politist, chiar doi, ca sa va dati seama ce aparenta de sperietoare de ciori am. L-am speriat pe unul de era sa fac infarct. Pusesem haine la spalat si ma duceam, in pijamale fiind echipata, cu emblema maimutelor de pe ele, sa le bag balsam. Cand sa dau coltul, sa iau liftul, apare ca din neant un politist, cu emblema lui, dar cred ca mai din neant ii aparusem eu in fata. Omul in gandurile lui nu se astepta sa-i le tulbure vreo tipenie si a tresarit din toti rarunchii atunci cand m-a vazut. O reactie de om speriat de bau-bau. Celalalt s-a speriat de reactia lui :)). Nici nu m-am mai uitat la ei. Am inceput sa rad si am fugit pe scari, ca poate ma si impuscau.

sepia, sepia

2012-01-05T12:32:00.000-05:00

Mi-au adus oamenii de la New York un tablou sepia al celebrului pod, m-au depistat, atat de mult imi plac, trebuie sa trec pe la magazin sa-i cumpar o rama pe masura, ma enerveaza ca n-am cuie prin casa sa le atarn pe toate, as vrea ceva vederi in acest stil si din zonele urbane romanesti, fac eu rost de ele cand voi merge acasa. Prin august e ocazia primei reveniri, dar stam inca in dubii. Se marita sora-mea. E frumos sa fii prezent, sa fii alaturi la evenimentele frumoase ale familiei, dar acum si-a gasit si ea :). Vedem, e timp pentru toate. Eu nici nu stiu daca sunt maritata sau nu. Noi am emigrat cu common-law partnership. Adica n-am inel de cununie, suntem o familie moderna. Acasa suntem prieteni, la canadieni figuram ca fiind sot si sotie. My wife, my husband. Suntem in doi inca de cand ne faceam veacul prin caminele studentesti din Bucuresti, vreo 10 ani sa fi trecut de atunci. Cand am mers sa ne facem analizele pentru emigrare, am intalnit doi oameni din Iasi, care se pregateau pentru Montreal. Pe ei i-au pus sa se casatoreasca. Pe noi, nu. Nu i-or fi obligat, le crestea probabil punctajul, ce stiu eu. Pe noi, ne-au pus sa le atasam la dosar poze cu noi doi, amandoi, de unde sa reiasa ca ne-am petrecut timpul impreuna, aproape 10 ani, asa cum declaraseram. Ne-au dat pozele inapoi, odata cu viza de emigrare permanenta. Le-am dat fotografii de la munte, de la mare, in care se vedea clar trecerea timpului si peste viata noastra de cuplu. Cand totul era aproape in regula cu dosarul, am primit de la ambasada o foita prin care ne cerea sa declaram in fata unui consilier juridic sau ceva, ca suntem parteneri de viata. Ne-am cutremurat atunci, sa vezi ca ne pun astia sa ne casatorim. Nu era niciun bai. Ne faceam rezervare la primarie, luam doi martori si semnam. Dar ne gandeam, ia sa vezi cat mai dureaza si asta, iar noi chiar nu mai aveam rabdare. Am fost pe la notari, ne spuneau aia ca nu pot semna un document total specific altei tari etc. N-a fost nimic. Trebuia doar sa semnam foaia. De restul se ocupau ei, canadienii. Interesante aventuri si cu dosarul. Aveam o diploma de masterat pe care facultatea intarzia sa mi-o elibereze. Am zis ca fac infarct cu ei de gat atunci. Era sa mi se naruiasca si viata de cuplu :). Asteptau nemernicii, ce asteptau, ma amanau, stiau ca e urgent, de m-am pus pe telefon si i-am amenintat ca-l sun pe rector. Si daca il sunam ce? Dar aflasera ca lucrez pe la un ziar si a doua zi am avut diploma. Poftim, respect. Primeam atunci tot felul de indicatii externe, o ciocolata, o sticla de vodka, nu le dau nimic, le-o bag pe gat. Si ce ma frapa era ca totul se invartea la nivelul secretariatului. In fine. Povesti. Aventuri si acolo, aventuri si aici. Trebuie sa fii dur, o spun eu, dura buricului din pamant, trebuie sa fii dur ca altfel te mananca pestii. Si acolo, ca si aici. Povestea omului dur a fost si povata celor vechi pe aici, pentru noi, noii. Nu te lasa ca te rontaie astia de viu. Nu fi nesimtit, dar fa-o inteligent pe-a prostul. Gata, plec sa-mi cumpar iarasi rame, la cate am luat in ultima vreme chiar mi s-ar cuveni un discount. Imi iau si vecinii companie, ca tot nu ne-am mai petrecut noi de mult.

e in regula

2012-01-05T01:00:00.001-05:00

Vecinii mei au fost plecati pana acum, peste granita, s-au intors cu diverse povesti de oameni plecati, povesti pe care eu le savurez cu o atentie infailibila. Am stat ca amicii de am ciocnit retroactiv un vin, in contul Anului Nou. S-au chinuit mult altii pe aici, s-au zbatut mult, si-au muncit bratele si mintile din cap sa se puna pe picioare ca sa ajunga multumiti de ei, sa fie multumiti cu toate. Noi suntem bine. Noi suntem foarte bine. E totul in regula. Suntem doi. Suntem tineri. Iar experientele noastre sunt povesti de adormit copiii. Muncim decent. Pe salarii decente raportat la varsta canadiana pe care o avem. Am venit cu limba stiuta. Ascultam povesti si stim ca suntem prea bine. E adevarat ca, uneori, ne mai trec frisoanele, cum mi s-a intamplat mie in ultima vreme, cand vedem ca parca nu se mai termina, cand intelegem ca parca abia incepe. Dar asta nu-i nimic. Toata fandoseala prin care am trecut recent a fost efectul mai multor factori. Parca ma luase putin teama, Anul Nou fiind termenul scadenta a relasului in care ma cuibarisem de ceva vreme. Toate dupa Anul Nou. Iar "toate" insemna cautarea altui job, inscrierea la colegiu, care pana in februarie trebuie rezolvata - cautarea altui job presupune automat renuntarea la cel pe care il am, care, nefiind cine stie ce, e totusi la indemana, pentru ca-mi permite continuarea cursurilor pe care deja le am incepute si pe care saptamana viitoare le reiau; admiterea la colegiu va insemna, pe langa toti banii pe care va trebui sa ii dau (mii de dolari), si faptul ca nu voi mai munci, nu in felul acesta, o perioada. O perioada destul de lunga. Asta va insemna ca Bobi sa reziste de unul singur pana reintru si eu in schema. Si tot asa. Toata aceasta adunatura de factori m-a imobilizat cumva. Dar, am gasit solutia, cea aplicabila la casele mai mari - prioritizarea. Ce-i mai important in fata. Restul pe urma. Nu-i nimic nou in toata aceasta insiruire, sunt foite la catalog inca de cand am venit, dar ele devin deja extrem de concrete. Anul trecut a fost cu ale lui, anul acesta va fi cu altele. Anul trecut a fost cel al asezarii, al dumiririi, al adunarilor, am pus ban pe ban sa merg la scoala, nu mi-a trebuit ciocolata, o singura fixatie am avut si am tras cat am putut, de multe ori injurandu-mi zilele macabru. Cei din Canada, care citesc pe aici, au trecut si ei, probabil, prin tot ce incerc eu sa spun, cei din Romania sper ca inteleg. Ca nu traim in filme americane. In plus, nici nu-mi permit sa-mi bat joc. Am plecat la 10.000 de kilometri, primesc invitii la nunta de la frati si nu stiu daca sunt in stare sa ajung. Si sunt inca in perioada de sapare. Nici fundatia n-am turnat-o. Tot dau cu lopata, tot dau cu lopata. Ca n-am venit aici cu bani. Trebuie sa muncesc pentru fiecare cent. Iar eu nu ma intorc cu coada intre picioare ca mi-s mandra. Doar cu coada sus :). Hai ca acum nu vreau sa glumesc, ca-s serioasa. Eu scriu si multe prostii, mai ales dimineata imi arde de sotii, dar acum chiar vorbesc serios. E trecut de miezul noptii.

cosmaruri pe la amiaza

2012-01-04T13:09:00.001-05:00

Inca de la inceputurile acestor pagini am batut tobele ca bine sa fie inteles pentru toata lumea ca postez aici tot ce-i mai cu putinta personal in ideea ca si prin exemple personale, oamenii isi pot face o idee. Daca ei neaparat asta cauta. Desi, cumva, multe nu le spun ca sa ajunga la urechile altora, ci le spun ca sa ajunga la urechile mele, fiind oricum extra-irelevante. Incerc, prin metoda de fata, sa-mi aloc un timp personal prin care sa-mi fac o tzar de ordine in cap. Sunt genul de pagini ca genul de discutii pe care le ai cu prietenii, seara, la o bere, dupa serviciu. Depinde de prieteni, dar acolo nu vorbesti statistic despre incalzirea globala, criza economica, rata somajului si incidenta femeilor abuzate, discuti despre ce ti s-a mai intamplat peste zi si-ti dai cu parerea ta neavizata, nascatoare de barfeli. Am simtit nevoia sa fac, din nou, aceasta introducere, pentru ca vreau sa povestesc ce am visat asta noapte. De fapt, asta noapte de pe la 10 ziua, ca mi s-au prelungit orele de hibernare pana la amiaza. Nu stiu din ce cauza. Ce minte trasnita! Sunt frapata. E stilul de cosmar pe care am senzatia ca l-am avut de mai multe ori, dar nu sunt sigura. Cica as fi fost in Canada de un an, timp in care traiam in Romania, adica avusesem, intre timp, vreo 3 vizite si ma zvarcoleam ca mi-am lasat in camera de camin din Canada (!) toate lucrurile mele valoroase, paturi si cearsafuri, si imi era teama sa nu mi le arunce administratora si sa bage pe altcineva in locul meu in casa. De multa vreme n-am mai avut cosmaruri cu analogie la realitatea canadeza, inca de pe vremea primelor trei luni, cand, in Canada fiind, pierdeam tot timpul avionul spre Canada, cosmar pe care am inteles ca l-au avut mai multi. Ce-o fi in mintea mea numai ea stie. Oi fi stresata. Ceea ce stiu e ca e (e ca e) stresul omului dezordonat, care se agita cu parul valvoi prin casa si-si spune sus si tare cat sa se convinga si sa-si creeze singur o realitate vizavi de cat e el de amarat, in loc sa se aseze pe treaba si sa si faca ceva. Te nemultumeste job-ul? Ok, darling, schimba-l. Daca nu-l poti schimba, macar incearca. Tulbura internetul, inroseste tastele, pune CV-uri, baga-ti ghetele in picioare si tai-o la drum, ceva in stilul, de exemplu. Nu te mai tot agita ca bulele ca devii un Bula. Asa am un stil de a-mi tulbura existenta, ceva de nestapanit. In loc sa-mi pun o mie de intrebari cum o fi si ce-oi pati, mai bine ca farurile doar o suta de metri in fata vizualizare. Ca e mai eficient. Pai daca in loc sa fiu in fata acestui calculator, as fi la masa de prieteni, cea de care vorbeam mai sus, mi-as dori sa fie pe acolo si unul care, satul pana peste cap de mine, sa-mi dea cateva dupa ceafa mea de berbec si sa-mi explice asa cum si eu, de una singura inteleg, capoasa la origini totusi fiind, ca trebuie sa-mi detalieze. Sau sa-mi deseneze.

din nou, cu usurelul

2012-01-03T07:12:00.000-05:00

A intrat, din nou, lumea pe fagasul ei, ca dupa fiecare nou inceput de an. S-au terminat si sarbatorile. Stiti de unde stiu? De la brad. Ca e trist. Sta stingherit in coltul lui, asteapta sa-l golesc de toate si sa-l arunc langa conteinerul de gunoi, unde, ieri, pe langa maldarele de deseuri organice, ca n-au mai venit gunoierii de zile intregi, stateau la orizontala si ramasitele albe de beteala. In anii din urma, eram si eu din aia cu liste de obiective pentru noul an, listam cu rosu si cu numar de ordine ce trebuie sa fac, ce trebuie sa schimb, chiar daca imediat dupa uitam de foita colorata de notebook, iar la sfarsitul anului o adaptam cu indulgenta si cu diverse circumstante atenuante. Anul acesta, am lasat-o moale, iar anul acesta chiar aveam multe de pus pe lista, dar atat mi-a stat capul la ele, incat m-am deprimat si am stat asa cam toata perioada Revelionului. Un concurs de imprejurari mai putin favorabil noua a facut ca in perioada aceasta sa ramanem cam singuri in noaptea dintre ani, si, sincera cu voi sa fiu, am avut simptomul despre care multa lume plecata vorbeste, si anume, acela al dorului de casa. Dar nu-mi era neaparat dor de casa - am vorbit cu ai mei cat sa inrosesc Skype-ul pentru tot anul - cat imi cautam un motiv sa cred ca despre asta era vorba. In realitate, banuiesc, toate gandurile aferente planurilor si tot stresul aferente lor m-au facut sa nu simt palpabil tristetea trecerii anului vechi si bucuria venirii altuia nou. N-a fost foc de artificii in sufletul meu, a fost o simpla trecere dintr-o noapte in alta si cam atat. M-am odihnit mult zilele acestea, si-n toate noptile din mijlocul zilei, m-am linistit, mi-am revenit, ca s-o pot lua cu toate de la capat. Gasirea altui job, intrebarile daca merita cautarea altuia in conditiile in care eu, din toamna, voi merge full-time la scoala, banii pentru inceperea scolii, instabilitatea generala, in general, toate s-au adunat. Sau mi-o fi venit starea tremuranda de la sacul de grapefruit pe care l-am stors cu inversunare zilele acestea. Nu glumesc, cred ca daca goleam sacul umpleam butoiul. Fata de inceputul anului trecut, s-au schimbat multe. Atunci, eram mai inocenti si mai avizi de aventura canadiana, acum am inteles ca nu-i nicio aventura, ca e viata noastra, pe care, asa cum ne-o vom asterne, asa o vom dormi. Afara e un frig de crapa pietrele la mai bine de -20 de grade si am avut o portie buna de ras inca de dimineata, cand l-am vazut pe Bobi cum isi pune pe el toate hainele din dulap. El lucreaza in layout, afara, iar pe sus, mai bate si vantul sa-i smulga hamurile. Cei de va ganditi la plecare, pregatiti-va bine sufleteste ca povestea mea e extrem de comuna. Nu e cu nimic speciala, si nici prea diferita de inceputurile altora. E frumos, vezi multe, inveti multe, dar ele nu-s povesti, ci sunt traite pe viu. Dar tot secretul, testat, e sa-ti ghidezi pasii pe ganduri bune, nu pe toate nevrozele paralitice si nebunesti ca ele nu pot aduce nimic bun. Si nici nu e sanatos. V-am povestit dementa de pe strazile Revelionului, daca ati vazut poze din Londra, a fost ceva oarecum similar, parca totusi mai linistiti, acum sa nu se inteleaga ca toti cadeau ca petardele de beti, era puzderie de oameni intregi la minte, iar, pana una alta, din betie oricum te trezesti. Ca asa, cum spunea si Gilbert, in celelalte zile sunt oameni normali, ca oriunde in alta parte, si, viata, in general, aici, e ca oriunde in alta parte, cu bune si cu rele, cu usor si cu greu, cu urat si frumos, cu toate antonimele si antagonismele posibile. Ramane la latitudinea fiecaruia sa le inteleaga balansul. Cu cat intelegi mai bine tandemul, ca-n povesti, bine-rau (ca tot m-am apucat eu sa citesc povesti japoneze), cu atat le traiesti mai rational pe cele rele, si cu atat mai multa bucurie pe celelalte. Mi se luase iar si de scris pe blogul acesta :))) - iar o dementa de copil rasfatat - dar am inteles, din nou, ca ceea ce te bucura te va bucura si mai tare. "Take it easy", in traducere si adaptare, "da-le dracului", ca am destule pasaje in cartea mea pentru care trebuie sa spun "multumesc".

PS: Sa va povestesc o sindrofie. Ieri. Ne pregateam de frig, stiam ca vine gerul. Sa iesim din casa sa ne aprovizionam cu apa minerala. Dar sa trecem sa ne scoatem si niste poze de inramat. Astea sunt din categoria "ale mele nebunii". Ne-am facut portrete de indragostiti pe la Niagara, prin centru, mai vechi, pe la Torino...si, suferind de megalomanie, portret cu mine sub tei. "Asta pentru ce-i?", ma intreaba Bobi. E pentru tine :))). Am acum toata casa plina de cadre. Ca am primit si cadouri de Craciun rame de fotografii si chiar trebuia sa le gasesc o utilitate, cu atat mai mult cu cat se potriveste stilul noptierei mele high fashion.

Revelion 2012

2012-01-01T11:03:00.001-05:00

La multi ani si un an cat mai usor sa fie pentru toata lumea! Dupa ce ne-am pregatit sarmalele si cozonacii aseara, din nou, altii, am facut un Revelion in doi pana la urma, am "stricat" un vin rosu cu scortisoara si bucati de mar, am zis sa facem un tur in jurul blocului sa ni se aseze, dar am deschis televizorul, luminile si multimea de oameni din centru ne-au luat ochii, mintile chiar, acum ca trecu, ne-am imbracat cu blana, am fost surprinsa ca nu-mi gasesc ghetele in casa, le uitasem la munca de unde pare-se ma intorsesem in adidasi, am pus totul pe noi, dar afara e primavara in toata firea, s-a topit zapada, cand ziceam si eu ca ies sa fac un snowman copiilor de indieni.
Am zis sa iesim, vedem si noi cum petrec canadienii Revelionul in strada, la orice ma asteptam, dar la asa puzderie de "omenet" nici in visele mele macabre. Statiile de metrou colcaiau de lume, cu cat te apropiai de downtown, cu atat vagoanele se clatinau de oameni pe sine, aflasem ca dupa 12 e gratis TTC-ul, acum am inteles si pentru ce. Cine facea fata valurilor de nauci! Chiar nauci, ca asa o fauna n-am vazut in viata mea. A fost seara papusilor inocente, in rochii sclipitoare, putin peste sezut, cu umerii goi si pantofi argintii, pe tocuri de podium. Frumos, frumoase, dar sa-mi fie cu iertare, parca erau scapate toate de la bordelul celei mai teroriste matroane. Care mai de care echipati de sarbatoare. De carnaval. Ca la un moment dat te uitai spre cer si te intrebai din ce parte au cazut. Costum negru, cravata cu ac, un joben lucios si-un casetofon ca o jucarie, cantaret, carand de mana o marioneta drogata, incercand sa-si tina echilibrul high heels. Masini escortate de politie prin multime, in plina strada si o femeie aurie cautand sa-si caute loc, alergand bezmetica printre faruri, de parca era urmarita de mafioti. Si multe altele asemenea o ora si mai putin cat am stat in centru. Erau si oameni pe strada lor, veniti sa vada spuza de artificii, care, by the way, n-au durat si nici cine stie ce n-au fost, am facut parte, ce ma bucur ca am facut parte, dintr-o adunatura pestrita, cea mai pestrita patura de oameni pe care am vazut-o vreodata in viata de pana azi. Erau haotici, personaje etalon ale comediilor bune, dar erau simpatici, nu agresivi, nu te injurau si nu-ti umflau ochii in plin drum cum mi s-a intamplat mie, odata, tot intr-o noapte de Revelion. In Canada nu e permis consumul de alcool aiurea, prin tramvai, pe strazi. Prin urmare, nu umbla nimeni cu sampania deschisa prin multime. Ca erau beti, asta e alta poveste. Ori ca aveau ei rom in sticlele de Cola, asta n-am de unde-o sti. Dar prin palcuri, palcuri de miros de marijuana m-am plimbat toata seara, cat i-am admirat, m-am minunat. Politia era la post, cu mana pe pistol :). Erau de veghe doar, nu se luau de cei care mergeau in maini. Ii lasau in plata Revelionului, ca doar o data in an e Anul Nou. La metrou, alta istorie, tipa sarmanul "sofer" de-i iesea sufletul, "pleeeeease, pleeeease", nu putea inchide usile, nu le putea deschide, s-a enervat, a inceput s-o dea in glume, de la microfon, radeau betivii, se amuzau, se lingeau (chiar asta faceau, cum sa zic altfel), cantau...Lumea asta "diforma" e total altfel fata de cea pe care am vazut-o si printre care am crescut pana acum. Diferentele se vad, se simt. Dar asta nu inseamna nimic. Nu-i mai buna sau mai rea, e diferita si asa ramane. Doar n-oi judeca lumea ca nu-i cum sunt eu. Ha ha ha. Ca si eu sunt ca ea.
E bine, mai oamenilor, mai trecu un an, vine altul, va fi cum va vrea el, dar asta nu ma impiedica sa va urez din toata inima un 2012 in care sa va bucurati de voi, de cei de langa voi si sa fiti optimisti!
LA MULTI ANI BUNI!

La multi ani!!!

2012-01-01T01:41:00.000-05:00

atmosfera

2011-12-29T22:43:00.002-05:00

mi-am amintit

2011-12-28T23:33:00.002-05:00


Cu un an in urma. Cu bagajele in spate.

M-a pus Bobi sa-i fac ordine pe desktop, mi-a dat ultimatum. Fac toata ziua poze la copaci, asta vara la cei umbrosi, acum la cei ninsi si inghetati la - gradele de afara, si-i plantez pe toti pe monitor. M-a pus sa-i denumesc pozele, sa le fac foldere separate, sa i le filtrez, poate le sterg pe toate. Sortand, sortand, am dat de pozele din prima noastra zi la apartament, de anul trecut. Vorba unei amice, ce fete de romani plecati aveam...Il privesc acum si a trecut repede anul, simt acum ca s-ar fi dus de parca numai falfaitul de aripa i l-am simtit in zborul lui de corb (!), dar s-au schimbat multe. Nici n-as putea vorbi concret, cert e ca ne uitam amandoi aseara la poze, cam stupefiati, nu radeam, ne priveam ingaduitori, cum faceam gogosi, montam patul, imi aduc aminte cand cautam piulite, am plecat fara sa avem vreo dimensiune, si-am ajuns acasa cu vreo doua numere mai mari, de am fost nevoiti sa bagam scobitori in gaurica, sa nu ne trezim pe sub pana dimineata. Pana la urma ne-am culcat pe saltea ca patul n-a trecut testul scobitorii. Apoi, in primele zile, nu ieseam neinsotiti din casa, ca "oamenii cu dizabilitati". Adica nu el fara mine, nici eu fara el. Sa ne cumparam painea de la indieni mergeam de mana. Multe astfel de momente cu specific le-am uitat, imi revin sporadic in minte, involuntar, anumite elemente ma fac sa le retraiesc, ca, de pilda, curtea din spate a unei case. Are, se pare, acel miros de inceput aici. Pentru mine. Pentru ca acolo mi-am fumat eu prima tigara afara si mi-am invaluit in fum (!) toate gandurile de mai tarziu. Am iesit zilele trecute pe teresa din spate a unei case, o alta casa, si mi-a intors mintea pe loc cu ceva vreme in urma. Vi se intampla, nu-i asa, ca anumite figurine sa aiba asupra voastra o putere de evocare absolut uimitoare. Schimbarea e de stare, noi suntem aceiasi ametiti de anul trecut, dar nu la fel. Dupa experienta emigrarii nu mai esti cel de dinaintea ei. De vazut poza de mai sus. Parca eram batuta cu ghetele in cap. Imi spunea cineva ca acest prim an este cel mai greu nu pentru ca esti nevoit sa treci prin tot felul de neasteptari neasteptate, ci pentru ca e anul dumiririi. Pas cu pas prinzi mersul. Pricepi pic cu pic, zi dupa zi, unde ai ajuns. E unic si poate singurul memorabil. Nu le afli pe toate, sunt multe inca de invatat, de cautat, de asteptat, de luptat, dar incepi sa cunosti terenul, mediul devine familiar, si nu e putin lucru sa stii adancimea malului in care iti infingi bocancii. E ca si cum dupa un an ti s-ar fi topit steluta de deasupra capului, cea care iti crescute dupa ce te lovise Zana Maseluta cu bagheta ei fermecata peste frunte. Nu mai ai steluta, nu te mai orbeste steluta, hai de orbecaie!

Ho Ho Ho!!!!!

2011-12-27T16:36:00.005-05:00

Ho Ho Ho!!!! Multa vreme mai trecu de cand n-am mai trecut pe aici. N-am uitat, tot timpul m-am gandit, timpul si tacamul sarbatorii de Craciun m-au tinut involuntar deoparte. Atata am putut lucra in spatamana dinainte incat prefer sa-mi trag bine maneca la hanorac si s-o trec a lehamite peste frunte ca s-o uit. A trecut, asa cum a trecut si Craciunul deja. Am avut un Craciun bun, chiar fericit, altfel decat cel de anul trecut, n-am mai fost ping-pong dintr-o parte in alta cu bila, ne-am linistit la casa noastra, chiar daca nu la casa noastra ne-am asezat la masa de pranz. Am fost invitati la o familie de romani, ne-am petrecut ziua si seara cu ei, la discutii, cu colinde, monster truck-uri si masinute pe autostrazi suspendate pe pereti, si oase odihnite la un foc de semineu, cu Bob the Builder. (Bob(i) the Builder :)))))))))). Ne-am indreptat spre casa a doua zi, dupa Craciun, am intrat intr-un outlet, unde, de Boxing Day, erau lenjeriile ieftinite, m-am incarcat si eu, si pe cat de repede m-am incarcat pe atat de rapid m-am debarasat cand am vazut cozile de la case. Dupa saptamana de dinainte, daca mai vad cozi la incasat mi se ridica tensiunea. Cred ca deja am dezvoltat o fobie, ca ma ia cu dureri la stomac cand vad siruri indiene. V-am zis ca ma pun pe trimis felicitari in Romania, la familie si prieteni...Sufletul am mai trimis ca n-am apucat nici sa scuip plicurile. Dar am rezolvat-o azi. Pentru ca vor ajunge cu o intarziere revoltatoare, vor fi trecut bine sarbatorile pe-atunci, am cumparat altele si via Romania. Dar de primit am primit la timp. Chiar si Mos Craciun m-a bagat in seama la vreme. Am primit cadouri, tot felul de chitzibusharii, de la perii de par, parfumuri si rame rotitoare de fotografii pana la pulovere colorate si piese de poker. Acum ninge. Cozonacii sa stiti ca nu i-am facut eu. Bobi s-a ocupat de grasi. Eu si vecinii, ca impreuna ne-am intretinut bucatareala din Ajun, i-am tinut lui Bob the Cook castronul. Bob invartea coca, eu si Ion tineam compania unor pahare cu socata, iar Eliza, Eliza, la un moment dat, s-a predat patului. Ce sa zic? A fost un Craciun placut, dar din scurt, nu prea am avut timp sa-i tin socoteala pentru ca la cat de anulata am fost pana in Ajun, cand a venit, nici n-am simtit cum a trecut. Acum asteptam si noi Anul Nou, o sa-l facem la mine acasa, cu Bogdan, amicul lui Bobi din copilarie, care acum cu degetul isi incearca si el soarta putin mai jos de granita din sud, la vecinii sualezi.
Acum ca am facut introducerea...play the blues, mi s-a facut un dor de familie de am ajuns sa ciocnim pahare prin Skype, treceau ele pe langa, nu pocneau, nu se spargeau, dar erau pline si de-o parte si de alta. O sa vedeti si voi, cei care veti pleca vreodata cum au vazut si cei care au plecat deja, ca doar familia ramane si extrem de putin pe langa. Doar familia o lasi acolo si doar pe ea o iei cu tine. Restul se cerne. Asa se intampla. Avem o gramada de planuri pentru anul ce vine, de aia vreau sa trag cat mai mult de asta care inca mai e, sa tina mai mult ca ma iau si durerile de cap de dupa.

Un Craciun fericit tuturor va doresc!

2011-12-25T01:13:00.000-05:00

Mos Craciun :)

2011-12-22T23:21:00.006-05:00

Va place bradul meu? Si mie. Foarte frumos. I-am pus din timp funditele, eu prinsa fiind intr-o perioada mai anapoda, ma apuca bine Craciunul cu pomul fedeles. Bradul meu e foarte occidental si fancy si e des ca o padure. Si acum beau eu, la coroana lui o cana de lapte cald si mananc si cozonac. A facut ieri Bobi o incercare de timp si grad de dificultate la masina de paine. Si i-au iesit doi cozonaci mai grasi si mai rumeniti decat cei scosi din cuptorul lu' bunica-mea, cu granule de zahar printre impletituri. Astia doi mici au fost o incercare si i-am incercat pana deja i-am terminat...De cei mari si multi ne ocupam sambata, cand ni s-au adunat toate cele de facut. Eu mai aglomerata si mai lipsita si de elementarul timp de bun simt ca acum nu am fost de cand am ajuns pe aici. Dar spre sambata imi revin. Lucrez 12 ore pe zi, de ma scol si plec ca sa am de unde ma intoarce sa ma culc. Am simtit pe viu cum e cu lucrul de-ti anuleaza gradual sistemul, pana la robotizare. Dar nu-mi cad galoanele, sunt un barbat in forta, in floarea tineretii. Sau un bou jun de-i place jugul. (Fie numai intre noi vorba, o fac si eu pe-a durul ca, la drept vorbind, numai eu stiu cat imi injur zilele. Nu tin post la boscorodit, imi impanez vorbele duh si pe cele de mama cu ce-i mai fraged si mai rumen romaneste). O sa ma tin de povesti spre sambata incolo, acum am intrat putin sa ma bucur de Mos Craciun care mi-a adus iar felicitari de la amicii mei de pe blog :). Felicitarile acestea colorate tin inca printre noi timpurile in care nu existau mass-uri pe e-mail. Au personalitate. Ce personalitate e si Mos Craciun in poza. Nu prea pare sa-i pese de ceva, nici macar in perioada lui! :)

bradutul meu.

2011-12-18T22:54:00.003-05:00

cadoul meu

2011-12-15T09:11:00.002-05:00

Aseara, shopping night. Am dat o raita prin magazine. Oameni multi, foarte multa aglomeratie, o aglomeratie de sacose, vezi de sus o masa de sacose umblatoare. Eu mi-am luat eReader, ca asta ma durea, n-am mai avut rabdare, Mos Craciun sa vina cu pijamale. Mi-am luat o jucarie de am stat jumatate de noapte cu ea in mana, de multa vreme nu m-am mai incantat atat la o jucarie, cam de cand dormeam cu papusa de la Mos Craciun in brate. Am facut pacatul sa trec intai pe la Best Buy sa cumpar copilului jucarie si mai tine-l in frau apoi. Nu mi-a mai trebuit nimic. Am intrat prin tot felul de magazine cu haine, noooo, nu-mi trebuia nimic, prin magazine cu ghete, chiar m-am dus sa-mi iau si ghete ca aici e cu cantec. Am ghete, bocanci, tot tacamul de iarna in debara si nu port nimic, am adus la disperare pe toata lumea, si in Canada, ca si in Romania. Am o pereche de tenisi tesiti pe care mi se pune pata, pe care ii port, zi lumina, iarna vara, ploaie, ger, zapada, burnita, ghetus. Erau zapezile cat cracul si ma duceam acasa mai mult descult, de mi-a bagat taica-miu bocancii pe gat si a zis ca-mi taie flendurile si mi le arunca-n soba. Sunt foarte prestioasa la incaltaminte dupa cum bine puteti observa. Si nu mi-am luat nicio gheata. Imi arata Bobi: uite, sunt frumoase, au blana, mai lungi, mai scurte, ia ce vrei tu, ce-ti place tie, numai ia ceva. Si mi-am luat eReader. Am avut de ales intre multe variante, mai ieftine si mai scumpe, mie mi-a placut insa unul simplu, micut, fara led-uri, care imi dadea senzatia retro de ziar alb-negru. Mirific. Trebuie sa va spun o enervare, cu care ma scot din sarite canadienii la electronice. Nu iti dau garantie pe produs, decat daca o platesti. Si ti-o baga pe gat. Asa am patit si cu televizorul, si cu aparatul foto, si cu altele. Cand aseara a inceput vanzatorul sa isi spuna poezia warranty, nu ma intereseaza. Baga cardul, descarca pretul, da-mi sacosa si nu ma mai enerva.

atunci cand...

2011-12-13T23:48:00.011-05:00

Tocmai am venit de la munca franta, coapta, praf; perioada nebuniei de sarbatori, care m-a derutat putin, nu-mi mai revin cu timpul si cum sunt si destul de instabila, trec ca apa dintr-o stare in alta, in functie de factorii externi, m-am ales cu o depresie de trei zile, cu migrene, dureri de oase, bocete, sensuri ruinate, in pragul colapsului existential. Si ce ma frapa, privindu-ma din exterior, era ca toate mi se intamplau dincolo de vointa. Nici eu nu stiam de ce. Te-apuca si rasul sa ma vezi. In vremurile tulburi sunt exact ca o plosnita, ca un taun, nu vreau sa stiu de nimeni, sa aud de nimic. Si mai am si paguba de a raspandi o energie negativa debordanta de putrezeste tot in jur. Nu tip, nu injur, devin muta si enervanta, doar sa-mi tragi cateva dupa ceafa. Pe mama, in mod special, o enerva mutenia mea temporar-acuta ("nu vrei sa vorbesti, nu?"...ntz). De aia am acum ceafa tare. Imi spunea vecina ca e nevoie si de eliberare, din cand in cand, ca damblalele se aduna. Dreptate o fi avand si ea... Ideea sta in felul urmator. Ca imigrant in pruncie, ca despre asta vorbim de ceva vreme, totul penduleaza intre perioade si perioade: perioade de incantare, in care te bucuri, de exemplu, ca te-a bagat vecinul in seama sau ca ti-ai gasit macaroanele preferate la reducere, dar si perioade grele, proaste, pacatoase, rezultate nu ca urmare a cresterii pretului la macaroane, ci a exploziei unei bombe cu ceas. Pentru ca atunci cand mintea e vraiste, chiar daca tii s-o iei, zi de zi, in deradere, sa nu-i iei seama, isi are si ea momentul ei de razbunare. Si cand se rabuna, incepi sa vezi toate relele pamantului, sa te trezesti dimineata si sa te intrebi cam ce cauti tu pe aici, dar ce ti-o fi trebuit si de ce ai cautat-o cu lumanarea? Da, da...oare de ce? Si de cate ori n-am zis ca-mi iau catrafusele si plec. Unde?...
Imigrant, imigrant. Nu esti unul atunci cand ambasada iti stanteaza pasaportul: IMMIGRANT. Devii. Devii abia atunci cand realizezi cu fiecare pas inainte cat e de lung drumul, atunci cand iti infingi capul in perete ca o bormasina si cand il scoti de acolo tesit ca sa ti-l infingi in altul, atunci cand, de sub masa pe care dimineata iti bei cafeaua, iti scoti singur balanta si incepi sa-i incarci talerele, sa i le incarci astfel incat balanta sa incline in favoarea ta, in favoarea motivelor tale, atunci cand cauti cu disperare niste urechi sa te asculte si constati cum toti is niste surzi, cand deschizi ziarele de acasa si vezi mai abitir imaginea unei tari retardate si a unor figuranti oligofreni, de te apuca scarba, atunci cand cu oamenii cu care "ai copilarit" constati ca ti se rup puntile, cand si parintii tai iti spun "stai, mama, acolo, ca acolo-i casa ta", atunci cand ti se face dor de casa si groaza in acelasi timp de strazile ei gri, atunci cand incepi sa te bucuri de dolar ca de banul tau asa cum nu se intampla niciodata in tara cu acelasi ban muncit, atunci cand...dar hai, fratilor, ca nu vreau sa fiu deprimanta (ca mi-a trecut), chiar nu asta mi-e intentia. Eu mi-am cumparat azi bomboane de pom si ciocolata de parca as avea o ciurda de copii, dar Bobi vrea bradul rosu (!); maine, dupa lucru, am shopping evening, cumpar cadouri, mai umplu si eu gramada de agitati de prin magazine. Am vazut niste casute frumos aranjate pentru Craciun si m-am gandit sa le fac niste sepia, dar ma revolta ca nu ninge ca sa-mi creeze decor, sa prind un fulg in zbor.

cititi ca sa va reveniti

2011-12-13T11:03:00.002-05:00

Pana ma intorc eu, cititi, aceasta postare a lui Andrei Craciun, unul din fostii mei colegi, unul dintre cei mai buni editorialisti, cu toate cuvintele acasa. Si ma mandresc si ma laud cu el cu atat mai mult cu cat e de varsta mea.
Eu ma intorc mai tarziu ca lucrez foarte mult in perioada aceasta si nici curat in casa nu apuc sa-mi fuck. Referitor la pozele anterioare fac si eu ce facea guvernul cu presa. Disturba cu nimicuri antentia de la problemele cu adevarat importante. Sunt prinsa cu munca tare acum si nu ma regasesc deloc in apele mele. De sambata dureaza disconfortul si azi dimineata m-am sculat nervoasa sa-i dau deadline. Adica termin cu el :). Imi revin si revin cu bine!

pomul laudat...

2011-12-11T21:45:00.009-05:00

Cum outdoor, in ultima vreme, am tot avut parte si urmeaza sa am parte doar de agitatie, macar indoor imi merge bine. Acest tort diplomat, care arata ca o mamaliga, facut in seara aceasta fara rabdarea de a-l tine o noapte la frigider, m-a umplut...de bucurie in perioada aceasta in care, din cauza gerului si a vantului, imi pare ca mananc cam mult.

O, brad frumos!!! Mi-a cumparat Bobi acest brad frumos si de bucurie mi l-a azvarlit peste flori.

Trebuie sa chem trupa de furnici sa ajute Cenusareasa la impodobit pomul ca eu pana in Ajun...Am timp doar printre randuri sa ma ocup de una, alta. S-au ingramadit, ca la balamuc, toate acum.

Asta e turta lui Bobi, facuta dintr-un aluat reciclat si o branza de asemenea. Ce apetisant! La cum arata nici nu cred ca s-a chinuit prea mult. La cate poze cu mancare pun s-ar zice ca suntem pe gabarit depasit, iar pe noi ne muta vantul ca pe paie.

Bradul fedeles pe balcon. Desi ne-au spus unii ca le cad toate acele si nu sunt atat de rezistenti ca cei din Romania, natural am luat; pentru cei artificiali nu am nicio tresarire, oricat de frumosi ar fi.

Si mi-am terminat, intr-un final, si fularul. A durat ceva, dar acum e gata si, mai ales, are si franjuri...Acum il port, deja miroase a parfum si a fum, ca ochelarii, pentru tandemul carora l-am facut :). E foarte lat si lung, il dau de doua ori dupa gat si nici nu-mi pasa de ger.

il astept si eu :)

2011-12-08T13:24:00.008-05:00

Vedere de la Mitica.

Tocmai mi-am cumparat bomboane, beteala, globuri - unul de cristal in care sa-mi vad soarta - Mos Craciun la pachet, mai ramane sa-mi iau bradul duminica si sa trimit felicitarile. Apropo de felicitari, am primit si eu una inainte de a trimite eu vreuna. Bobi verifica posta, eu n-am chei. A venit de la munca zilele trecute si mi-a adus un plic rosu expediat din Halifax pentru mine. Si Georgiana chiar m-a emotionat, nici macar nu banuieste ea cat, si nici voi nu banuiti, si nici nu voi descrie cat, o las pentru mine. De un an de zile plecata de acasa, sunt inca destul de instabila emotional si o scanteie e suficienta uneori sa-mi aprinda flama. Parca m-a umplut spiritul, cunoasteti spiritul, nu spiritul lui Mos Craciun, ci a Craciunului, aluia de are miros, pentru mine mai e si tactil, cu frisoane pe sira spinarii. Ca in blocul comunist in care am locuit cat am fost copil, mama ne impodobea bradul in sufrageria cu o atmosfera in care putea foarte bine sa congeleze si porcul. Il impodobea numai in Ajun, cu aceleasi globuri, acelasi varf de pom, acelasi suport, an de an. Cu bomboane fondante, de aveau ambalajul alunecos si lucios si erau zaharisite. Pe care noi le desfaceam, le mancam si gunoiul il aranjam la loc in brad. Nu depista nimeni pana nu veneau copii la noi si cand sa le dea mama o bomboana era ca si cum ar cauta, rotindu-se in jurul copacului, gaura din covrig. Si-mi plac si colindele. Atat de mult incat demult aveam un casetofon, din ala cu casete, de le intorceai pe fata si pe dos ca sa asculti, si puneam deschide usa, crestine, in iunie, iulie, si o deschidea maica-mea la dormitor ca sa-mi inchida momentul de auditie...Apoi, am crescut intr-o familie catolica, mai mult sau mai putin practicanta (depinde de membru) si dusa la biserica eram - la noi asa era...Asta e spiritul, ce ramane pe urma din ce a fost. Unde n-a fost nu exista spirit. Si cand esti mare vrei din nou si te frustreaza pana la scrasnit din dinti ca e pierdut si gata. Vin altele.

la revedere, ne vedem cu bine

2011-12-06T23:58:00.002-05:00

Cu gogoasa traditionala canadiana TH in furculita. Degeaba s-au precipitat unii si altii, tot pizza si junk au avut cautare. Nici eu nu m-am agitat prea mult, ce-i drept. Am pus la gramada ce aveam prin casa si mi-a iesit o chestie necrescuta, dar foarte placut mirositoare, cu miere si mure. Foarte populara in Romania, asa le-am zis. Avem numai munti cu fructe de padure si vai cu stupi. Colega din Vietnam nici nu stia unde e Romania pe lumea asta. Dar am trecut cu vederea ca era si ziua ei. O colega din Brazilia a facut ceva tare interesant cu nume de brigadier caseiro sau pe-acolo, un soi de ciocolata de casa, tare buna, dar ca aripioarele lui Ruben n-a fost nimic. Aripioarele lui de la pizza pizza, unde colega mea de banca are un part-time. Cand l-a vazut i s-a facut acru.

Poza de grup. Hey, dar am uitat sa fac o semnalare. Cum debordez de inteligenta si sunt o geniala, am promovat cu brio. Asa ca ne vedem din ianuarie cu bine.

irelevant

2011-12-05T23:25:00.007-05:00

Si acum ca tot am mancat eu o carbonara facuta de bucatarul Bobi, suparat ca n-a mai gasit Barilla - au topit canadienii tot de pe rafturi in metro ca fusesera cateva zile on sale - sa mai scriu si eu ceva ca n-am mai facut-o de ceva vreme. Vremea s-a stricat de tot pe la Toronto, ploua ca la nebuni, nu se mai opreste, Bob nici n-a lucrat azi, el e muntean batut de vant si toata viata lui de om al muncii doar afara a prestat. Pe mine mocaneasca ma deprima, ma trage sub plapuma, pe el nu, toata vara s-a rugat sa mai dea cativa stropi sa se mai aseze si el, lipsit de griji, liber de contract, la PlayStation, sa joace fotbal cu sezutul princiar pe canapea. Pe un timp ca asta, mai de nu-ti vine sa torci ca matzele si sa te uiti, in ciuda ploii, numai la filme proaste. Am vazut aseara Rise from the Planet of the Apes ca nu-l vazusem, dar n-a fost rau, m-a prins pana la final. Mi-a placut mai ales cand am dedus eu - nu stiu daca a avut vreo asemenea interpretare - cum se ataseaza oamenii (maimutele, in cazul filmului) de experientele in care au incercat, in care s-au implicat, de cele prin care si-au construit singuri un story, si nu de cele in care au fost tinuti la adapost de orice, protejati, ca puii sub aripi protectoare de closca. Eu chiar ma gandeam intr-o zi, mergand aiurea prin tramvai, ca toata povestea asta cu Canada, desi menita sa-mi schimbe viata, imi pare uneori o gluma proasta. Pe seama mea. Imi tot incearca scorul la anduranta. Dar, pe cuvantul meu de masochist daca mie nu-mi place. Ca eu simt, simt ca trec prin, si ma chinui, si ma chinuiesc si eu sa inteleg ceva. Daca as avea totul n-as mai avea ce vrea. Eu sunt mai de moda veche si tot imi vine sa dau valoare lucrurilor, intamplarilor, chiar daca ele, intr-un final, nu-s decat un kitsch. Ca sa nu clachezi ca boul, trebuie sa ai un tel. Ca sa ai un tel, trebuie sa duci o lipsa, nu-i asa?
Si apoi, decat sa fi trait cu semne de intrebare si regrete ca daca faceam si dregeam, poate si eu acum..., mai degraba zic, da, fratele meu, am incercat, n-am putut, nu s-a putut, n-a fost de mine, Canada mi-a dat un sut in dos si eu i-am intors spatele ca Isus obrazul, m-am impacat. Dar mai e pana atunci. Acum regret doar ca am uitat sa cumpar azi o foaie de placinta ca maine am potluck cu "traditionale" pe la scoala si trebuie sa ies maine dimineata din casa.

Ma amuzam zilele trecute cu Bobi si cu un coleg al sau de liceu, plecat prin America, la cateva ore de noi - poate de Revelion facem o reuniune, el la noi, ca noi inca nu avem viza de SUA, ne e lene s-o cerem pana atunci ca nu ne e inca musai - de un articol (nici nu-i dau link pt ca e irelevant) ce descria experienta a trei studenti care si-au vazut visul american cu ochii. In trei luni. Au plecat o vara in State, prin programul W&T, si, in 90 de zile de "munca pe branci" s-au si distrat prin Mexic, si ce mai stiu eu pe unde, si s-au intors acasa si cu nu stiu cate mii de dolari. Eu nu zic ca nu-i adevarat ce li s-o fi intamplat, desi se poate si sa li se fi parut. Ne amuzam pentru ca ne pareau noua categoria alora (nici nu stiu cum sa le zic, stiu, dar nu-mi permit) ce se duc in Romania si fabuleaza despre cum curg prin North America verzii mai ceva ca-n cvartetele balcanice. Ei, desi ei sunt irelevanti printre traitorii romani pe aceste meleaguri, dar si altii, relevanti, se duc in tara si vorbesc despre sume prin care dau ei cu lopata, sfruntandu-si minciunile. Minciunile lor prin omisiune. Pentru ca aici viata poate fi frumoasa, ca de scumpa, e foarte scumpa sigur. Cu o mana ii iei si cu doua ii dai daca te lasi pe mana lor. O fi fost in 1900 toamna altfel, dar acum nu mai e chiar la indemana, cand unii zic bogdaproste ca supravietuiesc. Acum, eu vorbesc de ce vad si aud pe aici, nu fac vreo comparatie cu Romania, ca asta chiar e irelevant.

Si era sa uit. Mos Nicolae a adus la oameni o nuielusa austera sau a umplut ghetele copiilor cuminti? Eu inca umblu in adidasi. N-am avut timp sa-i bag la masina de spalat in seara asta asa ca faca ce-o vrea. Noapte buna! :)

La multi ani de blogul meu!

2011-12-01T12:18:00.007-05:00

Numai notive de sarbatoare am: cu ocazia primilor fulgi de nea, de ieri, uhuuu, bucuria copiilor, cu ocazia onomasticii sotului meu si a carnetului de fast driver ce a devenit, tot de ieri, cu ocazia Romaniei, de ziua ei, si cu ocazia blogului meu de ziua lui, minunatul meu blog implinind minunata varsta de un an. Abia i-au dat dintii si deja are pretentii. M-am gandit sa ii fac, in viitorul apropiat, si o varianta in limba engleza, varianta care planuiesc sa nu fie o traducere a postarilor in limba romana, ci altceva. Acum chit ca ma veti injura, dar nu ma injurati de tara azi, o sa fac un mic "istoric" al lui - daca nu mi-ar fi papat destul timp, n-as fi tinut mortis, dar tin mortis pentru ca tin la el. Eu intotdeauna mi-am dorit sa am blog :))). Intotdeauna de cand au aparut ele ca platforme de socializare online. Am avut cateva incercari, si in facultate am incercat unul ca tema la un curs de comunicare online (I look better online - am vrut sa-mi cumpar un tricou cu motto-ul acesta), toate insa au fost incercari esuate pentru ca desi chiar voiam nu stiam ce sa scriu in ele. Incercarile mele erau anonime, cu tot felul de acronime ca sa ramana anonime, dar au esuat pe rand si au ramas niste epave in acest larg ocean la internetului. Esuau pentru ca gandeam ca n-am eu ce spune altceva decat e spus si paraspus de altii mult mai talentati si mai trecuti prin viata decat mine. Am avut unul, cred ca mai exista, dar nu-l va gasi nimeni, in care faceam recenzii modeste de carte, altul in care imi descriam diminetile...Foarte interesant. Odata cu plecarea in Canada am gasit si subiectul. Nu l-am gasit eu de fapt, ci m-a inspirat o fosta colega de serviciu care a taiat-o, pe sestache la Londra, si a zis ca-si va face un blog in care-si isi va descrie experienta de queen saved by the queen. Pe ziaristi ii manca in pix tot timpul. Si-a descris-o in doua postari, m-a sedus si m-a abandonat. Eh... Mie mi s-a aprins atunci beculetul, insa. Ahaaa, acum e momentul. Odata ajunsa in Canada, uitasem pana niste fosti colegi de serviciu si amici mi-au sugerat ca ar fi frumos sa imi fac un blog de expat. Da, ar fi frumos si uite ca ma si apuc de el. Si m-am apucat. Credeti ca am crezut atunci sau vreodata ca voi scrie un an de zile, aproape zilnic, pe un blog? No way. Si uite ca am facut-o. Acum, e dincolo de evidenta ca mi-a placut s-o fac. Atata vreme cat nu m-a pistonat nicio obligatie va dati seama ca doar de placere am facut-o. Si acum iata, in seara aceasta eu am examenul final la curs si in loc sa pun mana pe carte ca sa ies cel mai bun din clasa, iata cu ce ma ocup. Ok, l-am inceput doar de placerea scrisului si doar pentru ei. Ca sa mai afle cei de acasa ce mai face Fran, Fram, Franci, Frangulea, Cicone etc. Ulterior, multi din cei care au fost, putini au ramas, dar au venit altii. Altii din Romania. Multi, probabil, dintre cei interesati de emigrare. Doar ca aici, sunt convinsa, nu au gasit ce le trebuia. Nu am avut nicio secunda intentia de a informa cu formalitati pentru ca informatii se gasesc cat e netul de larg. Am vrut doar sa scriu adevarul, si jur ca numai adevarul, despre experienta mea, si doar a mea, in Canada. In decursul timpul, postarile au evoluat, odata cu mine, de la naivitate si vise marete la o naivitate si mai mare si multe compromisuri. Asa ca, daca veti citi ce-i vechi, nu judecati, treceti mai departe. Dar reveniti :). Acum insa am ajuns sa am mai multi cititori din Canada decat din Romania, ceea ce mi-e cumva peste mana. Ce sa le transmit eu lor ca ei stiu mai multe si mult mai bine ce si cum. La un moment dat, marturisesc, ma frustra lipsa de reactie a oamenilor. Si ma enervam, vai cat e de amuzant acum, aveam si eu o problema pe atunci. Ba ma gandeam chiar ca lumea ma percepe ca pe o nebuna, si eu chiar nu eram, am fost putin la un moment dat, dar doar pentru ca niste factori interni mi-au fost agitati de niste factori externi, dar per ansamblu, intreaga la minte ramasesem. In limita stocului de integralitate pe care oricine il are. De cate ori n-am zis ca imi bag coatele in tot, ma plictisisem, dar iar ma asezam la calculator, si iar adormeam lumea. Dar pe mine ma tineam treaza. Am avut si postari mai bune, si multe altele mai proaste, dar toata lumea stie ca nu poti fi genial in fiecare zi :). Pentru ca era vorba de experienta mea, nu m-am sfiit sa pun poze cu prajituri, sa-mi descriu visele de noapte, si pe alocuri sa descriu putin si din realitatea canadeza, asa cum o percepeam si cum o percep eu - una dintre modalitatile de colectare a informatiilor, la fel de valida ca oricare alta modalitate, este observatia. Dincolo de ce se intampla pe aici la modul general, se intampla multe si la cel particular, adica al meu, de aceea am spus de multe ori, nu va luati dupa mine. Ascultati si la altii. Ca totul e cu lumini si umbre. Fiind din fire mai zglobie si tinand mai mult cu viii decat cu mortii, tot ce-i posibil ca aici sa gasiti altceva decat la altii de alta natura. Si voi continua sa ma expun pe blog tot asa cum am facut-o pana acum. O sa mai scriu din cand in cand si despre politia canadeza si pompieri, dar, in cea mai mare parte, tot cu vartejul din capul meu ma voi ocupa. Asa printre randuri, ca, in mare, ma ocup de viata mea pe afara. Va ramane in continuare o alternativa, un hobby, o placere pentru serile in care ma intorc franta de la serviciu, pentru zilele in care ma bucur de mine sau ma enervez pe altii.
Si mi-am facut si prieteni. Am avut oameni pe care nu i-am vazut niciodata in carne si oase, dar care m-au sunat la telefon si mi-au povestit de ei. Am oameni, pe care, de asemenea, nu i-am cunoscut niciodata, dar cu care pastrez legatura pe mail, si chiar oameni cu care, via acest blog, am dormit in acelasi pat. Si acum, daca povestea mea deja v-a adormit, treziti-va din somul cel de moarte ca asa se face de Ziua Nationala. Oricat ar blama unii si altii versurile depasite ale imnului nostru, deocamdata pe acesta il avem, cu acesta defilam.

o ciorba

2011-11-29T23:56:00.012-05:00

Am o ciorba bolborositoare pe foc si asa miroase a ardei de mi se indoaie "pringalshii" de invidie. Mi-a dat cineva o reteta de ciorba de burta. Cica o prepara doar la Craciun si la Paste ca dureaza o zi s-o vezi gata. Nu de aia fac acum, de alta, dar mi-am adus aminte. Nu mananc ciorba de burta, nici macar n-am gustat vreodata ca nu mi-a sunat niciodata numele prea apetisant, iar mama nu facea acasa. Era bucatareasa buna, dar la asta nu se pricepea. Dar lui Bobi ii place ca manca el in Regie...ne trezeam duminica dimineata si ne duceam la catina sa prindem prima tura de cartofi prajiti...Si acum, de amorul lui o sa-mi sacrific o zi din viata pentru burta lui.
Sa va spun una, aici mi-ar fi mai mare dragul sa ma gospodaresc pe iarna daca as avea curte. Apoi, acum un borcan cu gem, unul cu compot, o zacusca le cumperi ieftin, de oriunde, nu-i rostul sa ti le faci singur, dar asa mi le-as face...Daca as sta la curte, o saptamana nu m-ar mai vedea nimeni de fum. Mie mi-or fi ramas niste sinapse confuze de cand eram mica si scoteam samburi la visine de imi ieseau si pe ochi. Atatea facea maica-mea de-mi vine sa plang acum ca n-am un borcan din ala de zarzavat cum le tinea ea legate la gura cu celofan si ata de papiota. Oricum, daca o sa ma mut la curte, pentru o saptamana, doua, o sa rog lumea sa ma puna pe hold, ca-s busy cu zacusca.

...........................
Am un prof simpatic rau. Azi cred ca a fost ziua lui ca-mi parea cam euforic. Radea cam mult, uita cam multe...Cursul din ianuarie tot cu el il iau. Azi a plouat, dar a plouat mult, cand am plecat eu de-acasa ploua inca. Proful meu e biciclist. Pedaleaza pana la scoala. Isi lasa casca pe catedra, bea apa intruna. Si pe ploaia cea de azi, asta tot cu bicicleta a venit. S-a dus la baie sa-si schimbe pantalonii. A venit cu blugii in mana si i-a pus pe scaun, la uscat. Si puloverul. "Laundry time", cica. Mie de aia imi place pe aici. N-are frate, nimeni nicio treaba ca atunci cand vine vorba de chestiuni simple, omenesti, lumesti, sa si le manifeste fara jena. E englez si are un accent britanic atat de puternic incat, atunci cand plec spre casa si mai arunc ochii pe vreo revista, imi suna in timpane "caaa", in loc de "car", "heeee", in loc de "her"...Accentele sunt molipsitoare. Eu tot timpul ma imbolnavesc de ele. Dar vin si pleaca exact ca gripa. Am fost si ardeleanca intr-o vreme. De la Bobi luasem. Vorbeam cu no. Ca sa nu mai zic atunci cand ma intalnesc cu moldovenii mei...Am un coleg care mai rade, asa pe fata, de accentul profului, dar rade harb de oala sparta. Ca el e mexican. Iar sora-sa e criminala de-a dreptul. Pe langa ca spaniola e pacatoasa la accent, ea are si un cercel in limba si nu poate pronunta finalul verbelor la trecut, terminate in "-ed". Niciodata nu ajunge la ele. Eu nu pricep o iota din ce-mi spune. Dar in tara lui "sorry, sorry", am si eu un "sorry" pentru ea dupa fiecare fraza. Pe mine inca ma amuza engleza vorbita in atatea limbi. Pai...asta-i treaba in lumea asta pestrita, ca o ciorba. Si azi cand am fost la vecini, am dat sa-i sun la interfon si cautam numerele, dupa nume. Trebuie sa fac o poza sa vedeti cum arata o lista de nume intr-un bloc de apartamente in Canada :)))).

iar vorbim discutii? da.

2011-11-29T14:40:00.012-05:00

Pe o ploaie ca asta in loc de fulgi, ce-i mai confortabil decat o cafea si un pahar de dezbateri cu vecinii? Discutii ca intre oameni care-si au atatea de spus de nu mai au rabdare sa se mai si asculte. Nici pe altii, nici pe ei. Din categoria celor carora le raman cuvintele in gat si incep sa tuseasca. Si cum facem noi trecerea haotica de la literatura lui Rushdie la filipinezii canadizati din rasa "fast-faaaast"... Vorbeam acum de agentiile de employment, alea de te plaseaza prin fabrici, genul de agentii care lucreaza cu oameni disperati ca nu-si gasesc deloc de munca sau cu oameni patati pe cazier. Pentru ca aici, daca ai cazierul patat - si de la o "infractiune" gen, nu am mai putut plati pensia alimentara a copilului - adio job. Nu te ia nimeni nici voluntar. De exemplu, daca visezi sa lucrezi la un magazin - un vis maret uneori - ti se inainteaza niste formulare ce trebuie completate. Acestea cer un cazier imaculat. La fel, cand am depus pentru voluntariat, am fost nevoita sa merg la politie sa-mi scot cazierul, ca altfel nu ma primeau. E o societate care iti sugereaza ca te va anula daca ai tupeul sa calci pe bec. Horror, asa-i? :). Incurajeaza vecinii sa te dea in gat la politie daca misti gresit in front. Deci, grija cu vecinii ca pot avea ochii ca soacrele. Probabil de aceea si rata de infractionalitate e foarte scazuta pe aici. Mie imi convine ca eu mi-s la locul meu, nu agasez pe nimeni, nu vreau sa fiu agasata, dar uneori se pot intampla nevrute si din greseala. Dar prostia nu e o scuza.
Apoi mai vorbeam noi si de stabilitatea mintala de care trebuie sa dispui odata ce ai luat drumul Canadei. Stabilitate mintala care s-ar traduce prin oameni tari de cap, cu o mentalitate sanatoasa. Nu oricine poate fi un newcomer, nu cei care nu inteleg ca munca nu e rusinoasa, iar statutul e doar o fabulatie reconfortata si atat, care din pacate, insa, nu tine de foame pe aici. In plus, un ban in plus e ca un oaspete binevenit - pe principiul "one penny saved, one penny earned". Eu si pentru toate lectiile pe care le-am primit ii multumesc cerului ca am ajuns aici. E adevarat ca e frustrant sa te lupti cu un sistem care, oricat de liber ar parea, e inchis ca o casta. Multora dintre cei care au plecat din tara si au fost nevoiti sa manance pamant o perioada le este rusine sa spuna mai departe. E blogul meu si imi permit sa spun ca asa ceva e dincolo de capacitatea mea de intelegere. Nu explodez de inteligenta ca sa gandesc atat de vizionar. Dar am eu cuiva de dat socoteala? Ma doare pe mine capul de ce proiectii mentale isi fac unii si altii despre mine? Ba chiar deloc. Ba pe unii i-ar frustra ingrozitor nesimtirea mea la acest capitol. Nu ma intereseaza ce crede maica-mea, daramite altul cu care eu n-am nicio intersectie? Multi dintre cei de acasa cauta doar povesti de succes, iar cei de aici cauta sa-si dovedeasca doar succesul. Dar nu vorbim despre povesti de succes aici. Daca erai un om de succes, nu plecai de acasa. Stiu ca una se vede din tara, si alta se traieste aici. Fabulatiile nasc fabulatii. Iar unora le este greu sa inteleaga, iar celorlalti sa le explice. Pentru ca primii sunt victimele unor fabulatii, iar ceilalti subiectul realitatii. Sa ne intelegem insa. Eu vorbesc aici strict de oameni imigranti la inceput de drum. Nu de cei deja pusi pe picioarele lor. Ca ei sunt bine, iar eu inca nu intru in categoria lor.
In alta ordine de idei, dar si in legatura cu ce scriam mai sus - nu mai sunt in stare sa-mi dau seama daca mai am vreo coerenta sau nu :) - odata plecat te schimbi, ramai acelasi, dar altfel. Este exact ca in setting-ul unui roman. Daca plasezi personajele in alt decor nu mai vorbim despre aceleasi personaje. Mediul si influenta lui definitiva asupra vietii fiecaruia. E adevarat ca intra ulterior in schema deciziile pe fiecare le ia si care fac drumurile in acelasi mediu atat de diferite. Dar e tot ca intr-un roman. Ca in John Fowles, par exemple...cate finaluri nu poate avea o singura carte...
Dar hai ca va las cu Domnul ca mie iar mi-a zburat ziua ca un fluture. Ma pregatesc de scoala, maine iar la munca. Ce-i asa de greu? E greu, dar atata vreme cat mie nu mi-e greu, restul e dincolo de unghiul meu de interes. Maine are si Bobi examenul la soferie. Intra si el in randul lumii. Eu inca nu.

weekend

2011-11-28T00:04:00.015-05:00

Una alba. M-am intretinut aseara, in lipsa parintilor, cu doi copii frumosi ai uneia dintre cele mai frumoase familii de romani pe care am cunoscut-o in Canada. Niste romani care, plecati la varsta noastra din Romania, s-au asezat in vreo 12 ani la casa lor, la o viata asa cum si eu mi-am proiectat-o odata cu plecarea. Cand o sa ma fac mare vreau sa fiu ca ei. Si nu pentru ca as fi eu o maimuta, ci pentru ca imi proiectez viitorul in parametrii unor idealuri - familiste, in mare parte. O familie care stie foarte bine unde se afla, sunt prin ei insisi dovada ca stiu foarte bine unde se afla, dar care inca pastreaza harta Romaniei pe perete, alaturi de alte rame cu gust, din orasele in care au crescut. Ne-am descurcat cu cei mici, nu ni s-au suit in cap, dar i-am lasat, ce-i drept, sa cam faca ce vor - si party (la 3 ani ai unuia dintre ei, m-a pus s-a dansez (!) pe "who let the dogs out" :))). Nu de alta, dar nu sunt in stare sa impun nimic, nici pe Mitica nu eram in stare sa il pun la punct, o sa mi se suie copiii in cap ca paduchii mai tarziu. M-au pus sa le citesc povesti la culcare, dar cum mai degraba ma puneau ei pe mine la somn, n-am reusit sa le termin istoria, povestea cu Nita (fara diacritice), le-am zis ca finalul, maine. Dar ii poti duce de nas? Pai la 3 ani sunt mai destepti ca mine. "Cum adica maine? Maine cand ma scol?". Apoi, m-a dat afara din camera sa-si puna singur pampersul.
Eu sunt foarte amuzata de modul in care vorbesc copiii romanilor din Canada. "We have to put them inside sa le spalam". "May I have untuletul?". Copiii pe care i-am cunoscut stiu romaneste, inteleg - cel putin - cand li se vorbeste in romana, dar le este mai usor sa se exprime in engleza si de aici mixajul, atunci cand stau la taclale cu vorbitorii nativi ai limbii noastre. Unul din ei mi-a zis ca el mai multe cuvinte cunoaste in engleza, dar ca face foarte bine diferenta intre cele doua limbi si le stie pe amandoua :). Era foarte mandru cand spunea asta. In alta ordine de idei, profilul copilului din Canada e altul decat cel al copilului din Romania. Nu spun ca e mai bun sau mai rau, spun doar ca e altul. Cei de aici sunt, inainte de toate, mult mai atent supravegheati, din toate punctele de vedere - chestiune pe care parintii o inteleg...fiecare in modul lor. Canada are, de fapt, un cult al copilului, nimic inainte de el.
Una gri. Am fost zilele trecute la un magazin, Zellers se numeste, acolo imi gasesc eu ate, genul de magazin precum Cora in Bucuresti, aproximativ, dar in care se face cultul personalitatii canadeze - frunza artarului pe toate gardurile - sosete, ghete, tricouri, pantaloni, perne s.a.m.d. Nu stiu cum se intampla ca...sau poate am dat eu de vanzatoare mai plictisite decat vanzatoarele romance sastisite de marfa, clienti, viata, in general. Ma invarteam pe langa niste pseudo-cercei, dintre cei pe care ii vezi minunati expusi, dar de care te plistisesti la fel de minunat si am avut si eu o intrebare pentru vanzatoarea care fusese trimisa cu treaba sa vada de securitatea la bijuterii. Nici nu mi-a raspuns. Se facea ca nu ma aude, ca nu ma vede, desi ma innegrisem de nervi. Nu mai eram nicidecum invizibila. Mi-a raspuns apoi in doi peri si dupa ce m-am luat de ea (foarte putin, mai mult din ton - canadezii sunt paraciosi grav, v-am spus), a dat-o la intors, sa-mi arate si ce nu aveam nicio nevoie. Si nici macar nu m-ar fi indispus daca nu ar fi fost a doua oara cand mi se intampla nevrute tot cu ea. Ce tot indrug aici si unde vreau sa ajung...Am incercat sa o inteleg cumva si pe ea, am incercat, am incercat, nu mi-ar fi fost mirarea deloc mare sa fi fost tot vreo imigranta frustrata, caci profilul clientului in Canada e altul decat cel al clientului roman. E civilizat, si bine-dispus, si ok, in general, dar nu se sfieste chiar deloc sa puna cele mai stupide intrebari despre ambalajul prea colorat al unei bomboane. Dar tot tin cu clientul, eu in postura lui fiind atunci. Am dibuit ca in vazari merge treaba ca in textele jurnalistice. Trebuie sa-i acorzi celuilalt, aluia de iti da banii - si ultimul penny prapadit e al lui si are toti ascendentii si ascendentele asupra lui - dreptul la ignoranta.
Una neagra. ... ... ....

maidaneza

2011-11-24T01:08:00.002-05:00

O poza verde pentru zile albe :)

maidanezii

2011-11-23T11:27:00.013-05:00

Am auzit ca in Romania (mama mi-a zis) e iar zbatere incendiara pe seama maidanezilor. Cat am lucrat eu pe la ziare, nu era an in care sa nu apara subiectul pe agenda zilei, la un moment dat. Eu sunt un om iubitor de animale, am crescut cu animale, ma deprima doar sa-mi imaginez o astfel de exterminare in masa, in plus, daca ne raportam biologic, la vietati dotate cu ratiune, nu e vina cainilor ca-si fac veacul flamanzi pe strada. Vina e a noastra (a mea, nu) ca NU VREM sa solutionam problema (daca ar disparea cainii de pe strada cine si cum si-ar mai umple buzunarele?). Iar gazarea lor nu ar rezolva decat temporar problema. Eu nu ma pot gandi la solutii pentru ca nu ma pricep si daca nu ma pricep nu am solutii, cu parerea pot sa-mi dau, dar asta o poate face oricine. Cand pe agenda zilei, a saptamanii, aparea discutia, vorbeam la telefon cu oameni direct responsabili, cei de pe la asociatiile pentru protectia animalelor spuneau ca sterilizarea e cea mai potrivita cale. Si daca ii sterilizezi, le dai inapoi drumul pe strada? Ei spuneau ca odata sterilizati, cainii se calmeaza, devin mai putin agresivi...dar la foamea lor s-or fi gandit? Iar locuri de adapost pentru toti nu sunt. E complicat, stiu, dar nu e treaba mea. Iar, atunci cand esti victima maidanezilor agresivi, nu poti da maidanezul in judecata. Atunci pe cine?...
Pe de alta parte, haideti sa va povestesc si eu o istorie personala, era cat pe ce sa fiu un mic japonez facut flenduri...Noroc cu ziarul! Lucram in Pipera, era 2 ianuarie, o zapada pana la genunchi si eu, singura cuc pe drum, plecam acasa. Fleandura cu un ziar in mana, in atmosfera aia tacuta de sarbatoare, pe la asfintit, imi miscam pasii prin nameti, cand deodata, 5 dulai, 5 erau, m-au inconjurat si latrau la mine cu coltii lor turbati. Mi-a inghetat sangele in vene. Eram mai gheata decat gheata de afara. Nu va puteti imagina...Am inceput sa transpir. Dar, in solutia aia pe care pe moment, la anaghie, trebuie s-o gasesti, nici macar nu e o solutie rationala, nici nu mai judeci in astfel de momente, nu am mai facut niciun pas, imi miscam doar capul dintr-o parte in alta, poate, poate vad tipenie de om care sa ma ajute cumva. Nu era nimeni, eram destul de departe de redactie, si am inceput, cu niste miscari foarte calme, sa rup paginile din ziar, sa le fac mototol si sa le arunc cate una, cum ai arunca bucati de paine. S-au mai calmat si, pur si simplu cu spatele, am inceput sa dau inapoi, si mergeam incet, a durat jumatate de veac marche arriere-ul, am reusit sa ajung la adapost, la sediu. S-au pierdut pe drum toti, doar unul m-a insotit pana la capat, inapoi. Si acum, cand imi aduc aminte, mi se face pielea de gaina. Dulaii de pe strada sunt si ingrozitori la infatisare, sunt ca oamenii, li se imprima nenorocirea prin toti porii. Nu am vazut in viata mea in curtea vreunui om un animal atat de urat. Dar sunt nenorociti, si deprimanti, si vai de capul lor.

Si ma intreb si acum, in ce tara de maidanezi oi fi trait, Doamne, sa nu gaseasca nimeni o solutie valida la o problema pe care altii si-au rezolvat-o de cand lumea. De rasul lumii...Aici, in afara de veverite si ratoni, nu umbla caini turbati pe strada, singurii caini sunt cei iesiti dimineata cu stapanii la nevoi, sau cei de prin mijloacele de transport, imbracati in roz sau bleu, nu ajunsi prin autobuze sa se adaposteasca de frig, cum se intampla prin tramvaiul 41. Iar daca s-ar intampla asa ceva, agentii de la protectia animalelor si-ar face treaba, animalele fiind pentru canadieni beneficiarii unor legi de protectie, mai ceva decat sunt cele pentru femei. Sunt extrem de maniaci atunci cand vine vorba de animale. Canadienii le fac asigurari medicale, cheltuiesc o gramada de bani sa si le trateze atunci cand sunt bolnave, cum vorbeam la un moment dat cu un psiholog, au constiinta animalului ca membru al familiei, ceea ce se intampla si la noi, dar doar la case mai mari. Nu-mi spuneti voi ca romanii neaosi cunosc alte metode de imblanzire a cailor altfel decat prin bici. Si inteleg mania canadienilor. Eu cand l-am avut pe Mitica, tot asa eram. N-am mai depistat existenta acestei probleme pe nicaieri pe unde am fost. La Salonic am mai vazut-o. Dar erau pisici :). La noi, oligofrenii dau legi, altii se duc sa protesteze, dupa care pleaca acasa ca sa o ia la un moment dat de la capat. Dar cainii tot pe strada raman. Cred ca si maidanez daca as fi as muri de ras. Ahaaa, uite o solutie...sa moara toti cainii de ras. N-ar mai ramane unul pe strada. Nu stiu cum si-au rezolvat ei problema, in cat timp, nu am vreme sa ma documentez, microcipuri, educatia stapanilor etc., ceea ce stiu e ca asta suntem, dam intotdeauna vina pe mort. Sau pe caine.

din sat in Rai

2011-11-22T13:44:00.007-05:00

V-am mai spus ca eu n-am masina de spalat in casa ca nu ma lasa Olga sa-mi instalez. Ei bine, ceva vreme buna din timpul meu pretios m-am preumblat azi sus-jos, cu liftul, prin scara blocului, sa duc si sa aduc haine de la spalat, ca m-a mai si scurmat in balsam sa le fac aromaterapeutice. Si masinile nu va inchipuiti ca sunt ultimul racnet in materie, si maica-mea cand spala pe vremuri la mana, avea masina mai buna! Nu au serataras special pentru balsam asa ca trebuie sa calculez eu momentul cand ar trebui sa deschid in plina rotatie centrifuga capacul, sa-i bag, pe sestache, balsamul. La cati bani dau pe chirie, ce pretentii sa am la dotari superioare? Bine ca n-am gandaci. Si la asta am avut noroc, ca i-am auzit pe unii plangandu-se de multipede. Noi avem noroc cu Olga, ca e o femeie gospodara. Serios, vorbesc. Tine foarte curat blocul, iar cu ocazia sarbatorilor de toate felurile ni-l impodobeste cu gust. Un bloc mai la vale e jale. Acolo au fost administratori niste romani, pana de curand. Dar jegul nu tine de natie. Nimic special nu tine de-o natie speciala, totul tine de neam.

Hai ca vorbeam cu un fost coleg de liceu, baiat destept, care dupa ce a luat pulsul invatamantului romanesc, a fost profesor unde parintii i-au fost profesori, s-a gandit s-o taie in Scotia. Si cum imi povestea el amuzant toate experientele prin care a trecut, ma recunoasteam, parca erau ale mele, am ajuns la concluzia ca globalizarea, unde a facut ea lumea mai mare, a si redus-o la primitivismul unui sat. Acum te poti plimba linistit dintr-o curte in alta, unii sunt mai gospodari decat altii, altii sunt betivi si nu-i mai poti scoate din patima alcoolului, altii sunt primari, cu aghiotantii lor, altii, niste parveniti, imbogatiti pe carca parlitilor, carora pe o sticla de vin otetit, le-au scos si sufletul din ei...lista-i lunga...dar, pana una, alta, se inchina cu totii la aceleasi icoane si dau tainul aceluiasi popa, un spagar. Tot mi-a venit sa scriu asta pentru ca atunci cand eram in Romania, si eu, ca poate atatia altii ma gandeam ca plecarea dadea rostul unei sperante. Speranta ca voi trai intr-o lume mai sanatoasa la cap. Ca lumea in alta parte e mai sanatoasa la cap. Dar, lumea-i lume de cand lumea. Lumea ca masa amorfa nu are cap, cum sa-i cauti sanatatea acolo unde tumorile nu au cum sa se manifeste pe motiv de absenta a suportului? Nonsens. Si daca satul e mocirlos, cu malul pana la genunchi dupa atatea ploi, ma bucur acum ca pot macar sa traiesc pe prispa primarului, sub streasina lui protectoare, chiar daca pentru o sticla de vin otetit scoate si sufletul din mine. Daca eu sunt un alcoolic...Nu e loc de tristete, stiu ca ati inteles ce eu, prost, am vrut sa zic aici, cautati-va curtea in care sa va simtiti confortabil, ca acum casele nu mai au garduri. Dar nu mai cautati Raiul, ca inca n-ati murit!

delirari de-ale mele

2011-11-20T17:07:00.008-05:00

Ce duminica primitiva la Toronto! Imi povestea Cri ca la Bucuresti e-un timp noros si trist de te trimite la adapost, sa cauti lumina si caldura. La Fagaras, ceata a acoperit muntii, privelistea, dincolo de fereastra cu muscate e laptoasa, neclara, inutila, iar la Husi, strugurii, ramasi aiurea, dupa cules, sa-si usuce seva pe tufele goale si lemnoase, inca se bucura de adierea vantului unei toamne tarzii. La Toronto, vremea tine inca. Am jucat un pic cuvintele in patrulater, cele patru puncte intre care imi mut urechile de-un an incoace. Weekendul ne auzim cu oamenii de "acasa". Fusul orar, cu obligatiile pe care ni le impune, ne permite rar altfel. Departe fiind, si mult mai atasati de ei acum, intram pe unda verde si ne mancam omleta impreuna, barfim, si ce mai barfim, ne prostim, radem si ne alintam cu greul, ne intelegem sau incercam. Apoi, cu camera inca on, uitam unii de altii, ne vedem de treburile noastre, noi auzind timbrul grav al stiristelor anteniste sau whatever, ei, impuscaturile unor umanoizi imaginari sau sfaraitul unei tigai cu ulei incins.
Am avut ieri o zi traita ca o pagina a Virginiei Woolf, urmand mai degraba traiectoria unei minti in deriva. Demult nu mi se mai intamplase. Dar stiu ca m-am culcasem prea tarziu cu o seara mai devreme, si pun multe dintre nelinisti pe seama slabiciunii temporare a organismului. Cautam la munca lucrul cu mainile, necontactul cu nimeni, mintea fiindu-mi ocupata in situatii, justificari ale situatiilor, planuri, justificate, contrajustificate. Cand a venit pauza, mi-am facut un nes, indulcit cu sare, bine ca nu mi-am umplut gura, doar i-am "mirosit" gustul intr-o sorbitura fierbinte. Mi-am facut altul. Si mi-am revenit. Era de la oboseala. Si tineam mortis, inca de ieri, sa nu ratez ocazia, sa nu-mi uit gandurile. Ganduri marunte, nu ganduri marete, dar e ca in intre mine si altii, doar detaliile, ce-i marunt face diferenta. Ce-i mare e doar ocazional. Si ce-i mare tot de la maruntisuri pleaca. Nu va zic acum gandurile ca le-am uitat si, apoi, pe cine intereseaza? Am vazut aseara The Help. Un film foarte bun. La sfarsitul zilei, chiar a fost un unguient revigorant.
Si parca m-am tampit de tot la cap si precum canadienii care deja isi pun cantece de Craciun si fac deja parada lui Santa (azi a fost parada, o gramada de lume, am vazut la televizor, n-am ajuns in centru, e o parada cu traditie, tinuta in noiembrie, inca din 1905) vreau sa-i trimit scrisoare lui Mos Craciun, ca am fost copil cu minte, sper sa nu moara de ras si, mort, sa nu mai poata veni - ca-n tampenia de pe Facebook. Vreau sa aduca Mosul unui copil cuminte, Mosul unui copil cuminte, un e-reader. Ca pe mine inca ma fascineaza cartile date pagina cu pagina, ca si ziarele pe print, e una, dar nici tehnica nu ma lasa rece. Auzi, Mosule, ce vreau? Sa zici mersi ca n-am pretentii ca anul trecut numai de tine n-aveam chef. Ca si aici e o smecherie cu dichis, o mica schimbare survenita. Asta mi s-a intamplat mie, ce o sa va povestesc mai jos, poate voua nu, dar...Eu cat am stat la Bucuresti, vreo 7 ani, nu am avut Craciun. Nu i-am simtit spiritul, ca sa ma exprim ca cei de pe aici. Nu a fost niciodata ca acasa, unde am crescut. Acum nici nu mai stiu unde-i acasa si unde nu-i. Ok, nu impodobeam crengi de brad, nu-mi puneam stelute in perdea, nimic. Nu o faceam pentru ca nu simteam nevoia, nu ma ajuta mediul sa caut si sa intru in atmosfera sarbatorii. De obicei, imi impodobeam rucsacul si o taiam ca spiridusii ba la Husi, ba la Fagaras sa mancam sarmale, sa ascultam colindele de la Biserica Catolica...era frumos. La Bucuresti, nu. Nu e un oras spiritual, asta e clar. Acum, simt insa nevoia aia casnica de a-mi pregati Craciunul ca la mama acasa. Ce ziceti voi ca azi, penduland intre ciocolata si alte dulcegarii pe la Bulk Barn, ma opresc, pun mana, bag mana la buzunar sa cumpar o matrita pentru facut un orasel din turta dulce. "Potoleste-te!", zice Bobi. Da, ma potolesc. Ma potolesc ca mai e o luna intreaga, dar peste doua saptamani va fi in regula.
Si pentru ca eu sunt mai de moda veche, imi place vintage, am si o surpriza pentru oamenii de acasa. Am cumparat niste felicitari de Craciun de la un magazin, Dollarama se numeste, unde eu mersesem sa imi iau spalator de sarma. Pentru cei nefamiliarizati cu conceptul acestui impresionant "retail", marfa e foarte ieftina si de-o calitate si mai ieftina. Doar nu era sa dau 6 dolari pe doua tinichele imbarligate. Am dat $1. Plus taxe. Se intampla asta acum vreo doua saptamani. 14 felicitari la pachet. Trebuie sa dibuiesc acum 14 oameni pe care sa-i onorez. Nici nu am atatia. O sa le trimit cate doua. Numai ca-s toate la fel.

ne intalnim pe pod...

2011-11-18T23:47:00.012-05:00

Desi n-ar fi fost indicat sa imi termin ziua pe blog ca maine iar mi se vor inflama genele de somn la munca, nu m-am putut abtine. Macar un sfert de ora, pana la fix, si va las. Ca tot vorbim de acest actor, pe care il ador cum adori lucrurile sfinte, sa va povestesc o zi din viata mea. A mea, cea de azi. L-am pus pe Bobi sa-mi pana goarna matinala la cap ca-mi incepeam lucrul de la 9. Goarna e un radio care la ora aia, aaaaiaaaa, imi zdruncina creierii din cap, amortiti de vise dulci cum numai dimineata mi-s. M-am sculat intr-un final, mi-am ridicat capul la verticala si mi-am pus picioarele pe podea, si am stat putin si m-am gandit ca sa imi revin si, dupa ce m-am gandit, m-am gandit sa-i sun pe oameni si sa le spun ca m-am imbolnavit. Aceastea imi sunt prejudecati frecvente, si m-am sculat si m-am imbracat si la la la, si mi-am facut o cafea si m-am afumat pe stomacul gol si pentru ca, exact cum Murphy stie mai bine, ma iau crampele la stomac a foame exact cand incui usa pe exterior si dau sa plec, mi-am luat un pachetel pe drum, adica un pachetel, un biscuite cu crema. Dau nas in nas cu administratora care-mi zambeste cu gura ei de rusoaica ce-i. Si deschid pachetelul, cu lacrimi in ochi, ca batea vantul ca dracu'. Cand deschid pachetelul, in pachetel era doar jumatate de biscuite. Intriganta treaba. Contrara asteptarilor mele, adica un biscuite intreg. Pana cand, enigma s-a elucidat. In gafaiala mea de mers rapid, sa nu scap rapidul pana la serviciu (la munca, la lucru - apropo, proful imi zicea ca nu trebui sa fiu rude in English, stia si el de ce rade, radea de gunoieri, nu de gunoieri, de waste management officers), asa, jumatate de biscuite, cand aud in spate, urland una, o ochelarista, ca mine, dupa mine: "Hey, Jumpingthecookie", ma striga pe nume. Si ajung la lucru, unde stau fix 7 ore, timp in care nu stau, fug sa-l vad pe Malaele. Am ajuns acasa si mi-am luat fustita de teatru si m-am dus cu Bobi la pizza. Am asteptat peste jumatate de ora sa ne-o dea, cu pepperoni si alte dracisme lacrimogene, si am dat-o gata in 10 minute, extra-large, plus aripioare, plus 4 Cola bonus. Mancare cat pentru doua "stomace" de boi flamanzi. Ne-am sters la gura, si-am sters si masa dupa noi! Am ras la piesa lui Malaele, cu lacrimi. Nu am talentul de a-mi exterioriza rasul, rad mai mult in mine, dar daca as fi avut talentul, as fi daramat sala japonezilor, mai catastrofa decat cutremurul cu tzunami. Bobi a avut o singura replica dupa atatea replici: "Ma dor falcile!". O sala plina de romani. Cand am plecat de acolo, mi-a fost atat de draga natia asta, macar si pentru ca Malaele e 100% ea. Pentru cateva momente m-a strafulgerat un regret ca sunt acum atat de departe. Sunt nebuna, stiu, si mai sunt si emotiva sau emotionanta, cum vreti voi. Si oricat de mult m-as integra pe aici, raman niste emotii pe undeva, departe. In rolul lui Malaele, parafrazandu-l, viata asta e ca o melodie trista, cha, cha...nu ma mai pot abtine, dar nu-mi vine...

succese...

2011-11-17T13:44:00.007-05:00

Mi s-a parut foarte interesanta postarea lui Gilbert vizavi de integrarea in societatea canadiana. M-a inspirat pentru postarea aceasta. Apropo de evolutia fiecaruia in acest spatiu la fel de vast fizic, cat si metafizic :), am dedus eu ca nu exista axiome in ceea ce priveste "reteta de succes" pe taramul canadian sau oriunde, din simplul motiv ca individual definim diferit "succesul". OMG, in ce hal vorbesc! Succes, reusita, bullshit. Cum ar fi daca oamenii, in general, nu s-ar mai uita chioras in curtea altuia? Nu ar mai avea la cine se raporta si si-ar vedea de ale lor. Daca e sa ma intrebati pe mine, dar nu ma intrebati ca nu stiu sa raspund, asta imi pare reteta individuala de succes. Fiecare sa-si vada de drumul lui, in felul lui, fara a da prea mult credit ochilor iscoditori, fara explicatii, mai simplu, ca si-n vorba din batrani, "fiecare cu a ma-sii". Stiu, uneori poate fi greu, ca oameni suntem, avem samanta dracului in noi, dar tot pentru ca oameni suntem, ne putem si controla. Cei care se chiorasc toata ziua in curtea altora sunt niste chiori si, pe deasupra, mai grav, slabi de inger. Un om valid cu el insusi, care se autoevalueaza potrivit si-si dibuieste drumul, drumul sau, nu va fi prea interesat de cararile altora. Interesul i-ar aparea doar ca fapt divers si ca o discutie la cafea, dar nu ca motiv de depresie, ciuda, ranchiuna si alte dracarii. Si ma si intriga chestiunea, pentru ca desi animale sociale fiind, nu suntem ca albinele, sa punem mana de la mana ca sa iasa stupul bine, nici precum cainii sa murim de drumul lung, suntem ca prostii, subspecie de matraguna, si innebunim de grija altora. Si nu scriu degeaba toate acestea. Am ajuns la concluzii dupa ce am analizat mediul incojurator, si de aici, si de dincolo, plin de hiene, cartite, libelule, copacei, caini, pisici si toata flora si fauna ambientala. Apoi daca eu vreau sa fiu o viorica, sa infloresc primavara la umbra stejarului meu, nu are nimeni a-mi cere socoteala si nici a ma deranja ca-si pierde inutil energia, energie demna de scopuri mai nobile. Iar stejarul meu ii va da o creaga peste ochi, sa-si mute privirea mai aproape de el. Care e simbolistica, parabola, morala stejarului meu, eu o viorica fiind? Tot ceea ce ma mana pe mine inainte si imi ascute ca pe o sabie de luptator instinctul de autoconservare. Si mie imi era ciuda pe colega de clasa care lua note mai bune la fizica decat mine, dandu-mi mie, sef de turma, peste nas, dar atunci eram copil si nu intelegeam eu ca fizica e o chestiune de care sa se ocupe altii, ca eu n-o pricep si nici nu ma intereseaza. Deci, sa nu mai fim copii! Sa fim copii, dar nu retardati! Am intalnit eu, de curand, un laudaros care mi-a intors stomacul pe dos. Ce rima potrivita!

Dar, sa revenim la oile noastre, ca la teorie toata lumea se pricepe. Cand am si eu o zi libera, partial, si atatea de facut, apoi nu mai fac nimic, ca nu stiu de care sa ma apuc prima data. Asa ca voi merge pana la biblioteca sa-mi ridic marfa. Mi-a ajuns "The complete idiot's guide to creative writing" si sunt tare curioasa de ea. Dupa cum ii suna si titlul probabil e o carte pentru idioti, de aceea, am si comandat-o. Si, sfarsit de noiembrie fiind, in asteptarea Craciunului, vreau sa tin post de balast mintal, ca sa imi creasca apetitul pentru treburi mai serioase, apoi, incolo, dupa Anul Nou. Si ma manca aparatul foto sa mai fac si niste poze frumoase poate azi.

noul meu cititor. la recitire, companie :)

2011-11-15T23:32:00.006-05:00

L-am scapat din vedere, l-am pierdut deja, bajbaia gaurile calculatorului, cred ca s-a infiltrat in sistem :)

PS: E trecut bine de miezul noptii si nu m-a prins ora asta pe scaun nici din cauza savarinelor, nici a sarmalelor, nici a buburuzei ratacite prin computer, iar scoala imi pare ca s-a terminat tare demult, in alta zi, desi au trecut doar cateva ore de cand am ajuns acasa, la casa mea in care miroase a mancare buna (facuta de mine, ofcors), de cele mai multe ori insa a odorizant de camera, cu plumb, sau a tigari (cand nu-i Bobi acasa sa ma trimita la plimbare pe balcon). Nu stiu de ce-s inca pe scaunul plimbator (ma rotesc cu el prin toata casa, in jurul axei lui, acum nu, acum stau teapana), dar nu am de gand sa-mi intepenesc si capul pe masa ca sa nu intepenesc de tot maine la munca. Nu degeaba am inceput a scrie acest post scelerat. M-au luat niste mancarimi in buricele degetelor cand, intr-un exces de navigare fara vele pe netul sub tornada, am ajuns din intamplare si la postarile mele mai vechi. Nu le-am citit, le-am scanat. Le-am vizualizat din titluri, rand pe rand, am recitit doar cateva. Doamne, apara si pazeste!!! Unele nu sunt scrise de mine, jur! Unele m-au emotionat, ca pe omul stupefiat de el insusi, in cazul altora, am avut o tentativa sinucigasa de a le da delete, dar m-am astamparat. Stai lolo, ca asta-mi erai pe atunci! Razi, tu, razi, Harap Alb, ti-i a rade acum! Noapte buna, Toronto, ca eu ma bag la somn!

din nou despre timp, care timp?

2011-11-15T10:56:00.007-05:00

Sa va povestesc asa fara nicio introducere o secventa de la scoala, de zilele trecute. Clasa mea e plina de imigranti. Rusi, ucrainieni - apropo, obosise una in engleza sa discute cu mine si a dat-o pe rusa, ma intreba daca inteleg ce zice, ca doar sunt roman haha, indubitabil, absolut tot - argentinieni, columbieni, brazilieni nici nu mai zic - e plina clasa de sud-americani - si intr-un anumit context practic al lui "wish" s-a confesat o brazilianca, frumoasa, minunata, cum braziliencele sunt, in general, ca ea si-ar fi dorit sa nu-si fi inselat niciodata pe a sa "girlfriend", pe iubita adica. Unde atmosfera, in general, e funny, se rade acolo ca la stand-up comedy, de data aceasta confesiunea era atat de "serioasa", ca toata lumea a mutit, iar profesorul, un englez canadizat, fara prejudecati, se fastacise la corectura frazei, colegii si-au intors dosul capului sa-i mai vada o data cerceii negri din nas...pana brazilianca a spus, dupa cateva secunde bune, ca e, de fapt, confesiunea colegului de banca. Moment in care toata sleahta s-a relaxat si a inceput sa rada, mai ales mexicanca din spatele meu, cea care seamana cu Jennifer Lopez si care vine cu frate-su la scoala, de parca e Mark Anthony. "Nu am nicio problema cu orientarile nimanui, ca-ti plac femeile sau barbatii, e optiunea ta", i-a spus si profesorul, de parca despre asta era vorba in propozitie :). Oricum, mi s-a parut foarte amuzant. In tara asta unde se mangaie pe gat femeile intre ele prin autobuze, o marturisire de genul acesta e de mare seriozitate, nimeni nu schiteaza niciun gest, sa trecem mai departe. Canadienii se dau pudibonzi, in general. No topless, fara chiloti cu bretele la piscina. A fost saptamana trecuta Bobi la un film, fara mine, la Immortals, si cand incercau unii sa se dezbrace in cateva secvente, toata sala s-a extaziat. Wooooowwwww!!!. Sunt foarte ciudati.

Ce trece vremea prin Canada, trece timpul de parca il mananca un monstru hamesit. Imi spunea o tipa, venita de vreo 7 ani, ca asa i-au trecut anii aceastia de parca nici nu i-a trait. Un altul isi explica viteza prin faptul ca aici se intampla cu tine multe lucruri intr-un timp foarte scurt si n-ai timp sa simti cu timpul trece. Poate de aceea, imigrantii spun ca asezarea si adaptarea in Canada iau ani intregi. Pai la cum trece vremea, saptamana dupa saptamana, cu viteza secundelor, te trezesti de-odata ca s-au scurs vreo 3 si n-ai avut ragazul sa ii tii in frau. Unii chiar ma sperie. Pe cuvant. Imi tot spun, fa acum tot ce-ti place, bucura-te de timp cat mai ai vreme, de parca mi-ar fi zilele numarate. Cei care traiesc prin Canada stiu despre ce vorbesc eu aici. Statea ieri pe bordura, in pauza de masa, si fumam si eu - mi-a dat cineva niste tigari aduse din Dominicana, soft, si n-am putut sa i le refuz - si ma gandeam la anul ce-a trecut. Si chiar asa il simteam, ca pe-un strop de ploaie cazut pe un asfalt fiebinte. Dar multe mi s-au schimbat in caderea lui, sunt tot cea de anul trecut, dar altfel. Mi-am schimbat radical modul de viata, unde inainte era totul un du-te vino, casa-munca, ma trezeam dimineata, ma machiam si plecam, veneam seara, ma demachiam si ma culcam, si tot asa in fiecare zi, acum nu ma mai concentrez (de fapt, ma diluam) intr-o singura directie, directie dovedita intr-un final atat de inutila, ci ma ramific, si da, tin cu tot diandinsul sa fac, macar intr-un mic procent, pe langa atatea alte compromisuri, numai ce ma taie capul. Acum ca tot am timp si ma ameninta cu totii ca mai tarziu nu va mai fi astfel. In fine, eu vineri voi merge la o piesa de teatru, cu Malaele, nu stiu cum fac astia de aduc pe aici oameni la care eu tin foarte mult, mi-am si schimbat programul la serviciu ca sa nu-l ratez. Bobi nu prea voia, mai bine cica mergem vineri la film, la film sa mergi vineri tu cu prietenii tai de la bloc. Dar, evident, ca il car dupa mine. Nu prea ati inteles nimic din poastrea aceasta, nu? Nici eu :).

pomisorii :)

2011-11-10T15:34:00.002-05:00

Daca fix azi, cu un an in urma, aterizam si noi pe aici, iata cu ce ma ocup dupa fix un an. Cum anul acesta le-am cam facut pe toate, nu mi-a mai ramas decat sa plantez un pomisor :))). Ba chiar doi. Sa vedem cat de mari vor creste intr-un an. In urmatorul adica. Daca nu cresc, stiu ca se mai uita si la om :)

jurnalul meu de "tricotat" :)

2011-11-08T11:43:00.010-05:00

Eu azi vreau sa scriu despre viata mea de zi cu zi ha ha, ca n-am altceva cu ce va lovi, si poate in felul acesta ma mobilizez si eu intr-o parte azi, cand as avea atatea de facut, dar zac de cand m-am trezit pe scaun (nu am dormit pe scaun, o greseala simpatica de limba :))), cautandu-mi elanul pe care aseara il aveam, dar pe care nu puteam sa mi-l exercit de somn. Ca ieri m-am trezit odata cu Bobi, adica la cantarea cocosilor, si, evident, am fost obosita toata ziua si, ca in vremurile mai vechi, am adormit din nou in autobuz. Am un fes lanos si o gluga ca o perna si cand mi le asez confortabil pe spatarul banchetei, jur ca-mi gasesc linistea mai ceva ca-n patul princiar, cu baldachin, de acasa. Multe dintre autobuzele Canadei sunt pline cu oameni ca mine. Dorm, de zici ca au cazut in cel de veci, de vreme ce nici statia finala nu reuseste sa le ridice capul la verticala.
Si azi era vremea, si inca e, de teme, am zis ca dau o raita si pana la biblioteca, si, mai nou, in sindromul omului lipsit de coplesitoare griji, m-am apucat si de impletit. Un fular pe sufletul meu. M-am dus si mi-am cumparat andrele si ata in culoarea ochelarilor ca sa fie chic, si pierde taica vremea, ca altceva mai bun oricum n-ai de facut. Si, de atata treaba, am zis ca azi nici nu deschid calculatorul, blogul, si uite ca m-am tinut de cuvant. Cum ii scriam si Corinei in comentariu, scriu aici din doua motive, care se intrepatrund ca ochiurile visinii pe noile mele andrele. O data, de placere, intotdeauna placerea e de partea mea, si alta data, din datorie. Datorie fata de oamenii mei, care intra aici sa vada ce mai fac, desi, in general, nu prea fac nimic. Dar carora, se pare, am reusit sa le transmit ceva, transmisiune care ma maguleste peste masura. E ca un job. Datoria a aparut mai tarziu, nu atunci cand am pus primul ochi pe aparatul meu de tricotat cuvinte. Am vrut de multe ori sa renunt, dar cand vedeam ca am oameni curiosi cum imi va arata "fularul" pe parcurs, nu, nu mai puteam, ma asezam frumos la masa si "tricotam", si pentru ei, si pentru mine. Si am facut bine, chiar daca nu la sugestia specialistului. Pentru ca, asa cum tot Corinei ii raspundeam in comentariu, cunosc un om care a ajuns, de curand, intr-o stare grava la spital, pe motiv de depresie acuta. Si doctorul i-a sugerat, a insistat sa tina un jurnal. Dar el a zis, la ce-l va ajuta, si doctorul i-a zis, la suficient de multe incat sa iti para rau ca nu te-ai apucat de el mai devreme. Omul de care va vorbesc stie de existenta acestui mirific blog al meu. Mi-a zis, tu de aia nu esti depresiva, si i-am zis si eu ca nu numai de aia nu sunt depresiva, e greu sa-mi vina mie ganduri funeste, de zburator fara parasuta peste geam, dar, da, m-a ajutat incredibil de mult. Iar dupa ce mi-a spus povestea, am realizat mai bine si de ce. Pentru ca dupa ce scriu un "postament", oricat de intoarsa cu sezutul in sus m-as fi trezit, ma ridic de pe scaun vibrand. Si plec la munca, de exemplu, cu gandul la ceea ce am scris, impregnandu-ma cu propriile vorbe scrise. Acum, trebuie sa stii si despre ce sa scrii, ca daca te apuci de incriptat cuvinte mortuare, ii termini pe toti cu capul. Iar pe tine, in primul rand. Dar asta functioneaza si in interactiunile reale. Cu un om galben ca o stafie nu sta nimeni de vorba. Li se face tuturor mila, dar la casa lui nu se mai intorc. Mie mi-e frica de morti. Asa nemiscati cum sunt, ma baga in toate boalele. Si ma aciuiez pe langa oameni plini de viata, care emana energie vitala, pe care sa o absorb si eu.
Acum, chestia cu jurnalul nu stiu daca ar functiona in cazul tuturor, pentru ca nu trebuie sa fie un chin, dimpotriva, o activitate foarte relaxata, de placere. De exemplu, in cazul lui Bobi nu ar functiona, ca el ura compunerile in clasa a patra. Dar el isi cumpara jocuri pentru PlayStation. Pana la urma, cred ca e vorba de gasirea acelei activitati in care sa-ti exploatezi la maximum doza de serotonina. Intr-un final, si luptatorii pe campul de bataie, in razboi, isi gaseau linistea in scrisorile catre iubite. Acum, nu as vrea nici pe departe sa se inteleaga ca aceasta tara e atat de contropitoare incat sa-ti fure sufletul, nici pe departe, dar nicicand, niciunde nu e rau sa te bucuri si de tine, printre altii.

Si ca tot a inceput sa ploua, imi voi pune o muzica tranchilizanta, si cum e si atat de cald in casa...o atmosfera numai buna, molcoma, de treaba. Numai de treaba, nu.

add la "la un an..."

2011-11-07T09:24:00.009-05:00

Pentru ca postarea anterioara a fost scrisa in graba si sub impulsul momentului, am omis chestiuni, fapt pentru care as mai adauga ceva pe langa ceea ce am scris deja.

- Apropo de limba, canadienii, cel putin in partea engleza, nu sunt "nationalisti", sunt destul de toleranti vizavi de cei care le pocesc limba. Nu ma refer acum la calitatea limbii de care poti da dovada la interviuri sau la job-uri, ci pur si simplu, atunci cand ceri ajutorul sau schimbi o vorba cu cineva pe strada, in bloc, la magazin sau in alte medii de genul acesta. Dar chiar si la job-urile mai prapadite. Daca te poti face inteles si mai ales, daca te vad ca te straduiesti, apare instant, de foarte multe ori, sindromul omului care dintr-un anumit punct de vedere se considera superior. Si nu da in cap victimei mai mult decat e cazul. Nu se intampla acelasi lucru in tarile europene.

- Din punctul meu de vedere este una dintre cele mai bune tari in care imigrantii, ma refer in mod special la romani, pot avea o viata lipsita de stigmatul outsider-ului. Nu acelasi lucru se intampla cu noi in Europa. Chiar ieri mersesem la Metro, unde am fost martora unei situatii. O femeie de prin lumea araba, cu straiele lor traditionale imbracata, lesinase si o trupa intreaga de medici, paramedici, ce erau ei, ii stateau in jur, incercand sa o ajute. E normal, veti gandi. Da, e normal intr-o lume normala care respecta drepturile omului, dar imaginea medicilor albi misunand agitati in jurul acelei femei venite parca din alta lume din toate punctele de vedere, m-a frapat. Pe de alta parte, sunt foarte multe asociatii care functioneaza cu bani de la guvern, care sa faca viata newcomer-ului, mai ales, putin mai usoara, dar asta nu inseamna ca unele dintre ele nu-si iau banii si uita sa-si mai faca si treaba.

- Apoi, multi concetateni de-ai nostri spun despre canadieni ca ar fi prosti. Pai depinde la cine te raportezi. Daca te pui alaturi de Nea John de pe strada, da, esti mai destept decat el, pentru ca, nu uita, ai ajuns aici, in cele mai multe cazuri, in urma unui proces de selectie care a tinut cont de scoala pe care o ai. Nu amesteca mere cu pere, si nici caii pur sange cu oile. Sa ne comparam cu cei care au o pregatire cel putin la nivelul celei pe care foarte multi dintre romanii de pe aici au dobandit-o in tara si atunci putem obiectiv deduce care si cum e mai destept.

-Voiam sa spun cateva lucruri si despre mancare. Din punctul meu de vedere, mancarea de aici e foarte proasta. Dar ma refer strict la cea cumparata din supermarket, si, in mod deosebit, la cea procesata. Dar nu te opreste nimeni ca, din materia ta prima, sa-ti faci singur mancarea asa cum o vrei tu, iar daca vrei sa fie si mai sanatoasa, sunt foarte multe magazine europene care sa ti-o puna la dispozitie, chiar daca e putin mai scumpa. Eu, personal, de cand sunt aici gatesc extrem de mult. Nu cumpar din magazin niciun fel de mancare gata facuta.

- Si, apropo de bani, aici castigi dolari, dar tot dolari cheltuiesti. Viata este foarte scumpa. Iar daca mai ai si un credit la banca, un copil de tinut la daycare si vreo doua masini de asigurat, pe langa alte cheltuieli, cum ar fi chiria, taxele pe proprietate sau mai stiu eu ce nu mai ramai cu nimic la sfarsitul lunii. Iar pentru toti acesti bani, muncesti. Muncesti, normal...Nu, nu, nu, muncesti pe bune. Iar daca nu iti vezi de treaba si umbli cu mismasuri si eschivari, au grija sa scapi usor de ei. Sunt oameni joviali la locul de munca, nu lucreaza cu incrancenare, dar asta nu indulceste cu nimic motivul pentru care tu esti acolo. Si, cu aceasta ocazie, mi-am adus aminte de o anecdota, citita intr-o carte, despre un imigrant ajuns pe aici in anii' 50. Intors dupa cinci ani acasa, unul de se ocupa cu caratul bagajelor, ii ceruse primului un dolar canadian in loc de banii pe care ii aveau ei atunci. Imigrantul i-a raspuns sec, plasandu-i in palma orice numai dolari nu: "Eu am trecut un Ocean ca sa fac un dolar pe ora, iar tu vrei sa il faci aici in 2 secunde? Nu e drept."
In fine. Sunt, prin urmare, oameni pragmatici, nu prosti. Iar daca tu, ca romanul, crezi ca le stii pe toate si le dai peste nas cu raspunsuri inteligente pana si la gaurica din covrig, vei constata ca ramai destul de repede singur cuc ca sa-ti explici cum e cu metafizica colacului. Acum si eu, vorbesc la general, o mare greseala, stiu, dar e complicat sa faci radiografia unei societati in cateva randuri. Totul e relativ, dar dincolo de "si asa, si asa" exista numitori comuni, cum ar fi respectul fata de lege, de legea aplicata, imposibilitatea eschivarii de platirea taxelor si toate aceste detalii care fac un stat sa functioneze asa cum ar trebui sa functioneze el astazi. Sau macar sa se indrepte cat mai mult spre...

- Gata, va las ca eu am si treaba azi :). Si sa nu va luati dupa mine in tot ce zic, informatia pertinenta e cea din mai multe surse. Asta e de-ale jurnalismului teorie :).

la un an...

2011-11-06T12:28:00.005-05:00

Imi place siropul de artar, pe pancackes, la inceput de zi, si cafeaua mea columbiana, French Vanilla, mai ales atunci cand o gasesc in sales, aerul curat pe care-l respir dimineata, imbibat cu mirosul detergentului de la spalatorie, aleile cu artari rosii, paduricea cu balarii din spatele blocului, veveritele din parcul care a inceput sa-si goleasca arborii, ramanand asa cum l-am gasit cu un an in urma...
A trecut un an, iar aceasta este postarea mea bilant, marturisiri facute pe un blog, "in fata" unei maini de oameni, care involuntar, m-au ajutat sa supravietuiesc mai bine in tot acest timp, fapt pentru care le multumesc.
Cand, in mijlocul familiei adunate ciucure sa-si ia ramas bun de la noi, in aeroport, ne-am trimis bagajele la cala si ne-am pus laptop-ul pe umar, trecand prin filtrul de securitate, nu stiam unde plecam. Stiam de unde plecam, aveam lacrimi in ochi, si noi, si ei, stiam doar ca plecam departe de oamenii pe care ii iubim si care ne iubesc. Biletul de avion, viza din pasaport nu ne spuneau nimic, eu aveam prea putine informatii reale despre locul unde trebuia sa poposim, unele adunate de pe bloguri ale imigrantilor mai vechi, dar nu suficient de puternice incat sa-mi ofere o imagine clara a destinatiei. Pentru ca, in Romania fiind si citind marturisiri ale romanilor plecati, tindeam sa nu-i cred pe cei care boscorodeau intruna tara artarului. Nici acum nu-i cred, mai degraba pun fiecare marturisire pe seama propriei experiente. Evident ca lacune in sistem sunt si aici, dar trebuie sa fii paralel total sa poti faci dintr-o tara precum Canada albie de porci. Era si normal sa nu-i cred pe atunci, plecam dintr-un mediu jalnic, ce ma sufoca, in care nu ma mai regaseam, in care nu mai stiam ce-i cu mine. Munceam foarte mult, sub foarte mult stres, iar banii, desi peste medie, nu-mi permiteau sa-mi construiesc, nici macar in minte, un viitor asezat. Am plecat deci, de la o conditie modesta, de roman tanar, foarte tanar, cu niste coate roase prin bancile scolii, si roase ramase si apoi. Dar n-am plecat dupa bani. Nu numai dupa bani. Traim pe atunci un vis canadian, vis ce insemna pentru mine, implinirea materiala, suficienta cat sa-mi construiesc o familie cu copii carora sa le ofer ceea ce, poate, de multe ori, eu n-am avut, dar si implinirea mea ca om total, in aspiratiile mele, aspiratii care, in Romania, mi se naruiau pe zi ce trece. Tin la tara din care vin, n-am avut niciodata niciun fel de jena in a-mi dezvalui provenienta, ba dimpotriva, dar n-am fost suficient de puternica s-o pun pe ea inaintea mea. Ii apreciez pe cei care inca spera ca acolo se va schimba ceva si care vor sa contribuie, prin eforturile lor, la aceasta schimbare, eu am considerat insa ca n-am nici timp, si nici dispozitia martirajului si a luptei cu morile de vant. Am o viata, la care tin, sunt un om vital, nu pot trai intr-un mediu deprimant si ostil. Si am plecat...

...Odata aterizati, Canada ne-a lovit in plex. Canada nu e Raiul, Canada e o tara. O tara cu oameni. In care trebuie sa lupti, sa dai din coate, ca sa supravietuiesti. Si, mai ales, nu uita ca esti un imigrant. Si ca sa reusesti trebuie sa te zbati de doua ori mai mult. De ce?
Pentru ca e o tara in care se vorbeste o alta limba. Un start mai bun il au cei care vorbesc deja, macar cat de cat, engleza. Pentru ceilalti e cumplit. Ganditi-va ca nimeni nu va capata un job bun, sau cum o fi el, daca e mut. Eu o stiam si totusi mi-a luat luni intregi pana sa-i capat fluenta si sa nu ma mai gangai ca un nou-nascut. Personal, am o problema vizavi de limbile straine, de limbi, in general. In limba romana am un debit verbal foarte mare, vorbesc extrem de repede, prin urmare, tendita naturala, absolut de necontrolat, e sa imprim acelasi debit si noii limbi, careia insa nu-i am vocabularul la indemana. Pentru ca in viteza nu aveam timp sa gasesc cuvinte inlocuitoare celor care imi lipseau, pur si simplu ma blocam in mijlocul frazei. Ca o masina careia i se opreste motorul in fiecare intersectie. Singura modalitate prin care limba engleza poate fi invatata asa cum trebuie este scoala. Nimeni nu invata limba engleza de pe strada sau din fabrica. Prinzi franturi, bucati de conversatie, dar limba, asa cum inteleg eu limba, doar la scoala poate fi internalizata. De aceea, m-am gandit ca cel mai potrivit lucru pe care l-as putea face inainte de orice ar fi sa merg la scoli bune pentru a-mi pune limba pe piloni de rezistenta. Si asta am si facut. In plus, am citit extrem de mult in engleza, cu voce tare atunci cand am putut, in pat, acasa, altfel atunci cand nu-mi permiteam sa-i deranjez din somn pe vecinii calatori pe acealsi metrou.

Si intr-un an de zile am avut nevoie si de bani si am plecat in plimbare, printre artari, prin piata muncii canadeze. Foarte aglomerata. Abia dupa 5 luni am reusit sa ma angajez, timp in care obosisem cumplit, eram la cu nervii vraiste, mergand la interviuri, pe la diverse asociatii, prin internship-uri si voluntariate. Nimic nu se prindea. Ca o paranteza, nu sunt o exceptionala cu experienta exceptionala intr-un domeniu exceptional si nici relatii exceptionale nu prea multe nu am. Adica nu prea am deloc. Nu-mi stau in fire relatiile pe interes, iar relatiile neinteresate se fac in timp. Iar in Canada, foarte multe job-uri se obtin prin networking. Ceea ce noi nu stiam inainte de a ajunge aici. E o utopie nebuneasca sa crezi ca-ti depui CV-ul full de experienta romaneasca si cad canadienii pe spate. Toti cer experienta canadiana. De unde? Asta deja e treaba ta, cum spargi cercul vicios. Constienta fiind inca dinainte de aterizare ca pregatirea mea e zero barat dincolo de granitele tarii, am fost deschisa la absolut orice imi aducea un ban in buzunar. Cand stai acasa si bill-urile curg garla, iar contul tau, cel cu care ai venit, se goleste pe zi ce trece cu o viteza de nestapanit, totul devine traumatizant, noptile nu mai sunt nopti, zilele, o corvoada, iar traiul, evident, mult mai greu decat acasa. Dupa ce insa ne-am gasit job-urile, totul s-a calmat si incetul cu incetul viata ni se aseza astfel incat sa ne putem bucura cat de cat de ceea ce tara asta poate oferi placut. Dincolo de contul fermecat, care se golea intr-o zi cat altele in sapte, era o chestiune psihica de suportat, careia trebuia sa-i facem fata. Nu stiam cat timp va dura calvarul. Iar acest chin psihic constribuia inzecit la starea deplorabila in care ne aflam. Dupa ce ne-am gasit locurile de munca, asa cum sunt ele, ne-am rationalizat cheltuielile. Faptul ca ne intrau saptamanal bani in cont nu insemna ca trebuie sa-i si cheltuim saptamanal. Aveam nevoie de back-up in tara in care nimic nu e sigur, mai ales pentru noi. Fapt pentru care nu ne-am cumparat inca masina, de exemplu. Abia acum am inceput sa luam cursuri de sofat, desi aveam carnet din Romania, si sa ne gandim si la acest aspect. Pana acum, ne-am descurcat cum am putut. Locurile de munca erau suficient de aproape de casa astfel incat sa facem traseul cu autobuzele si metroul, iar la calatorii pe distante lungi nu ne-a stat capul pana acum.

Am inceput sa adunam bani ca sa mergem la scoala. Eu, intr-un program full-time, pentru ca la mine e cazul de reconversie profesionala, Bobi la cursuri de specializare, el, repet, fiind inginer constructor. Si aici, am avut de munca la nivel psihic. Nu e deloc usor sa-ti schimbi meseria si sa si stii sigur si foarte rapid in ce parte sa o iei. Trebuia sa ma gandesc la ceva care sa-mi si placa, dar care sa-mi aduca si bani. In cazul meu, nu se poate una fara cealalta. De aceea am tatonat terenul si nu m-am bagat cu capul inainte, asa cum am auzit ca au facut-o altii, regretand amarnic dupa. Scolile nu garanteaza nimanui job-uri, dar, cu siguranta, macar cu 1% sansele de angajare intr-un loc mai bun cresc. Spun loc mai bun pentru ca am venit din tara cu niste scoli terminate, si lucrand acolo in altfel de medii decat cele in care lucram acum. E normal sa ne dorim mai mult, chiar daca si job-uri de genul celor pe care le avem acum ne ofera un trai decent si destul de multa liniste. Dar, spre deosebire de inceputuri, acum nu ne mai grabim. Luam totul cu usurelul pentru ca e o reteta de succes in Canada, unde sistemul functioneaza in ritmul lui, dar, asa cum am mai spus, nu stam cu mainile in san si asteptam. Nu astept nimic ca tara asta sa-mi dea. Dau ca sa pot primi. Iar daca voi ajunge candva foarte bine, voi sti ca totul a fost pe carca mea. Asa cum, daca voi ajunge candva foarte rau, voi sti ca totul a fost din vina mea.

Am reusit sa cunosc destul de multi romani, carora le-am ascultat experientele, suntem o natie ca oricare alta, cu bune si cu rele, pe langa cei buni ne aciuam, de ceilalti nu ne pasa. Nu am nicio pretentie sa ma indepartez de ei, asa cum altii si-au propus ca ajungand aici sa nu mai aiba de-a face never ever cu romanii, mi se pare o atitudine absolut oribila, dar nu judec nimic, e treaba lor. Pana una alta, cei mai multi si-au inceput experienta tot printre romani, chiar daca ulterior s-au fript. Nu conteaza. Doar asa au putut merge mai departe. Intr-o tara divizata pe "mafii", mi-e greu sa cred ca filipinezul iti va oferi vreoada o sansa mai mare decat ar putea-o face unul de-ai tai. Romanii sunt bine, unii mai bine decat altii, unii mai carcotitori decat altii, dar cei mai multi nu neaga faptul ca aici le e indiscutabil mult mai bine decat le era dincolo. Si, din nou, fiecare judeca tara aceasta prin prisma propriei experiente. Proprie experienta, in urma propriului noroc, propriul noroc facut si cu propriile maini.

Dupa un an de zile si noi suntem ok, "ok" inseamna mai putin decat bine, dar bine oricum. Am un job, adica un cec cu care sa-mi platesc chiria apartamentului pe care am reusit sa mi-l fac atat de primitor incat sa-mi fie drag sa ma intorc acasa, merg la scoala, am planuri, si oricate mi s-ar pune impotriva inca am planuri, iar atunci cand toate acestea mi se vor narui si nu-mi va mai placea ma voi intoarce acasa. Pendulez intre o tara si cealalta pentru ca sunt singurele pe care le cunosc, nu vreau aventuri si luari de la capat neincetat, vreau sa ma asez, sa ma bucur de singura viata pe care o am si careia nimic nu-i critic. Vreau sa ma bucur de familie, vreau sa am copii alaturi de care sa reinvii in mine copilul care am fost, iar in tara aceasta nu mi-e teama sa cer pana la urma atat de putin. Nu am nimanui nimic de dovedit asa cum nici eu nu cer nimanui dovezi pe propria viata. Imi vad de ale mele si de drumul meu, iar in ceea ce-i priveste pe ceilalti, ii apreciez sau ma lasa rece. Dar e si greu, azi de exemplu, e botezul nepoatei mele, eveniment la care tot familionul e prezent, mai putin eu. Si cu toate acestea, inca imi place siropul de artar, frunzele rosii ale aleilor, monotonia zilelor de vara intarziata si geaca pe care mi-o voi cumpara azi pentru cumplita iarna canadeza pe care ma asteapta.

V-am pupat!

the best of times, the worst of times...

2011-11-03T10:15:00.003-04:00

"It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair, we had everything before us, we had nothing before us (...) - in short, the period was so far like the present period"...- A Tale of Two Cities, Charles Dickens. Mai intelegeti ceva? :). O fascinanta descriere a timpurilor dintotdeuna.
..................................................

A trecut vremea, m-am plafonat suficient jumatate de an, deja simt nevoia unor schimbari, am inceput sa-mi fac planuri, deocamdata doar in minte, pentru anul viitor. Sa-mi gasesc alt job, nu stiu daca voi gasi altul sau daca l-as gasi nu sunt suficient de convinsa ca ar fi mai bun decat acesta, sa merg cateva ore intr-un voluntariat neaparat in domeniul pe care vreau sa il urmez mai departe intr-un program full-time la colegiu, incepand tot cu anul viitor. Intre timp, voi continua cu job-ul pe care il am, unde am ajuns in stadiul in care nu am niciun stres, picioarele nu ma mai dor, au fost perioade in care plangeam de durere, nefiind obisnuita cu statul in picioare ore intregi, acum job-ul e floare la ureche. E chiar genul de loc de munca la care visam in nebunia de la Bucuresti. Fara prea multa bataie de cap. Si mi-a prins foarte bine experienta. Dar, evident, nu e cu bataie lunga, de aceea vreau sa il si schimb. Chiar daca pe unul similar. Pentru ca un job bun sunt convinsa ca nu-mi voi putea gasi decat atunci cand voi termina cu scoala. Si atunci eventual. Am intalnit si oameni care au terminat scoli aici si sunt inca pe tusa. Inclusiv canadieni. Voi continua si cu programul academic la care merg acum si pe care il voi termina prin martie. Nu ma strange nimic cu usa, pana una alta, am scapat de balastul care-mi sufoca viata in tara si nu de putine ori mi-am zis cand mi-o fi mai rau asa sa-mi fie. Apropo de balast, citisem ieri pe un site ca angajatii unui ziar la care am lucrat si eu o perioada sunt supusi, in vederea restructurarii, unui test de evaluare. Test de evaluare pe baza cunostintelor de gramatica a limbii romane. Mi-au iesit ochii din cap. E absolut umilitor. E vorba totusi de niste oameni care au scris ani intregi in ziar...Dar nu ma mai mira nimic. Asa ca, repet, mi-e dor doar de familie si de cei cativa oameni ramasi. Pe langa salariile de mizerie si lipsa totala de apreciere a muncii, au si tupeul cras de a te strivi in umilita ca pe un gandac. Fuck you! Bine ca am scapat de voi.

si despre lucruri frumoase

2011-11-02T13:47:00.010-04:00

Biblioteca din spatele casei pe unde inca ma plimb si de care imi voi aminti :)

Unul dintre motivele pentru care nu poti sa nu iubesti orasul acesta sau, mai bine, unul dintre motivele pentu care eu iubesc orasul acesta este biblioteca lui publica. Stiu ca v-am mai innebunit cu aspectul, dar merg acolo saptamana de saptamana cu ingenuitatea unui copil la tobogan. Inainte de a veni aici mi-am zis ca vreau sa-mi cumpar biblioteca din primii bani. Adica un raft pe care sa incep sa il umplu, asa cum am facut si la Bucuresti. Sa-l umplu cu beletristica si fictiune ca asta ma ridica pana la nivelul in care nimic nu-i atat de negru daca ele exista. Nu mi-am mai cumparat-o pentru ca pot beneficia de absolut orice imi trece prin minte in spatele blocului :). Nu sunt nebuna si nici nu bravez, e pur si simplu ceea ce am mostenit acut de la maica-mea. Asa cum sunt oameni pasionati de bungee jumping, inot, funii, scule, masini, aceasta e pasiunea mea si sunt mii de oameni ca mine. Si iubesc si scula si ceea ce pot face cu ea. E un soi de pata personala, la fel cum atatia altii au altele sau tot pe aceeasi, care ma face sa ma comport in lumea aceasta ca un om normal. Oriunde as pleca am unde ma intoarce. Atractia pentru "buchii" nu am invatat-o, ci am avut-o dintotdeauna. De cand eram copil si mergeam la biblioteca oraseneasca si-mi umpleam casa cu carti pe care nici macar nu apucam sa le citesc. Placerea de a le avea era mai mare decat cea a cititului in sine. Ca un copil cu jucaria lui. (Si totusi imi aduc aminte cand in clasa intai, a doua fiind, nu mai stiu, Mos Craciun mi-a adus la scoala o carte de poezii de Octavian Goga - nici nu stiam sa citesc, il mai incurcam si pe "b" cu "d" - si atunci chiar am suferit. M-a impacat maica-mea spunandu-mi ca Mos Craciun stie ce stie :)). Si am suferit foarte mult, mai ales in timpul facultatii ca am pierdut ani intregi in care nimeni nu a reusit sa ma invete literatura. Adica nu am avut profesori capabili in acest sens. Si am inceput sa o dibuiesc singura. Dar destul de tarziu.

Am primit educatia celor sapte ani acasa si am continuat-o doar prin ceea ce am citit. Daca cei sapte ani de acasa m-au invatat cum sa ma port in lume, restul m-a invatat cum sa ma port cu mine insami. Nu mai lungesc vorba pentru ca poate chiar nu intereseaza pe nimeni, ceea ce vreau sa spun este ca inclusiv in toata aceasta aventura a plecarii, pasiunea asta nu m-a parasit, dimpotriva, s-a acutizat. Atunci cand mi-a fost mai greu, acolo m-am refugiat si cine a urmarit blogul acesta stie :). Eram terminata cu capul ca nu-mi gaseam job, nu stiam in ce parte sa o mai apuc, ce sa mai fac si ma duceam la biblioteca si stateam pe acolo ore intregi. Canada unui imigrant la inceput ofera destul de multe motive de depresie, dar eu nu le simt ca atare tocmai datorita acestui lucru. Nu-mi pot explica, poate nici nu exista vreo explicatie rationala, dar situatia este asa cum o spun acum. Din punctul multora de vedere poate nici nu sunt intr-o situatie prea roz, chiar nu sunt, dar pur si simplu nu imi pasa. Poate de aceea si acest blog are o tenta mult pozitiva, exista si rahat in jurul meu la care nu am ochii inchisi, dar nu vreau sa ma cramponez de detalii care efectiv ma indispun. Nu sunt un om activ social, nu-mi sta in fire, mi-am dat seama de acest lucru participand la diverse actiuni, inclusiv de strada, in care nu ma regaseam, asa ca prefer sa traiesc cu mine asa cum sunt, sa stau confortabil in buchiseala mea si sa ma bucur, atunci cand am timp, si de lucrurile frumoase de care am parte.

smell my feet

2011-11-01T15:57:00.005-04:00

In ceea ce priveste mirificul meu blog, in ultima vreme m-am cam lasat pe tanjala. Adevarul este ca am fost atat de aglomerata zilele acestea, atat de aglomerata de am ajuns in stadiul in care simt nevoia sa ma linistesc pe la casa mea si nu mai apuc. Trebuie sa alung spiritele rele acum ca tot trecu si Halloween-ul si sa-mi gasesc linistea. Weekend-ul acesta chiar am avut astfel de intentii, dar m-au carat oamenii la Niagara. Sa va povestesc pe scurt? Ne-am dus cu trenul, fratilor. Si de mult n-am mai avut o experienta atat de faina, ma simteam ca in studentie cand plecam cu trenul la mare. Am o pasiune pentru astfel de calatorii, m-as duce cu trenul si pana in Romania, daca s-ar putea. Mi-ar placea chiar sa fac o calatorie cu vaporul pana in tara mea de bastina :). Toata aceasta aventura chiar imi da senzatia ca m-am intors cu niste ani inapoi si ca-mi traiesc o a doua adolescenta. Cu tot ce inseamna ea. Fara cosuri ce-i drept, dar cu sentimente contradictorii si, in general, cu o atmosfera de prea buna dispozitie. Mai ales de cand mi-au venit oamenii. Ce sa va mai spun ca nu ne mai saturam unii de altii, ca stam unii pe la altii pana ne pica ochii in gura...si apoi ma mai plang ca nu mai apuc sa-mi gasesc linistea. Noi deja am intrat in luna noiembrie, luna in care cu un an in urma, ne bagam bagajele noastre doua la cala. A fost un an interesant. Greu, dar nu rau. Si daca ar fi sa dau timpul inapoi, mi-as mai baga bagajele la cala inca de o mie de ori. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt bine aici, de Romania mi-e din ce in ce mai putin dor, mi-era mai dor la inceputuri decat acum. Acum ma preocupa prea mult viitorul aici ca sa mai am timp sa ma mai gandesc si la ce-a fost. Deci, mergem inainte ca inainte era mai bine :). Adevarul este ca legaturile cu tara se rup, doar familia si cei cativa oameni ramasi mai conteaza, stirile din tara ne spun din ce in ce mai putin. Desi nu se astepta nimeni ca in cazul meu lucrurile sa se aseze atat de repede, eu fiind din fire mai nostalgica si foarte atasata de trecut, mi-am descoperit in toate aceasta calatorie, si partea cameleonica a firii.

In scara blocului

Ok. Despre Halloween ca vrea Mr Cabo :). Din start, n-am absolut nimic impotriva acestei sarbatori si nici a modului in care ea se manifesta, sarbatoare pe care by the way o avem si noi, doar ca o celebram altfel. In ultimele zile, am vazut umbland pe strada toate personajele posibile si imposibile din filmele si cartile horror. O iesire din rutina, care nu vad de ce m-ar deranja. Si eu mi-am cumparat un bostan luminos pentru ca mi-a placut si nu ma simt jenata in niciun fel de atitudinea mea, care nu are nicio legatura cu faptul ca inghit galustile americanilor fara sa le mestec sau dintr-o frustrare grotesca de a ma integra cat mai mult. Nici pe departe. Ma doare in rotula cotului de cei care odata ajunsi prin Canada, America gasesc sa fie altfel prin cel mai simplu mod cu putinta - prin refuz. Adica cei care-si cumpara bostani sunt niste prosti, noi suntem niste destepti si nu ne cumparam. Pe de alta parte, toate aceste sarbatori imi par niste momente care aduc oamenii mai aproape. Daca toata lumea s-ar considera prea destepta pentru a-si pune o masca de mort pe fata, just for fun, in ce hal de lume am trai? Si mai praf decat e deja.
So, trick or treat,
Smell my feet,
Give me something good to eat :). Cu poezia asta chiar am capatat si bomboane ieri :))).

Acum ma pregatesc sa merg la o petrecere, o zi de nastere, si ce-ar fi o zi de nastere fara cadouri? E acelasi lucru cu ce spuneam mai sus.

la Casino

2011-10-31T09:16:00.000-04:00

Am intrat la Casino-ul de la Niagara, dar cand am vazut atatea babe norocoase, unele in carje isi usurau cardul, la ruleta una scosese in cateva minute cat scot eu intr-o luna de munca, ne-am deprimat si am plecat :))

poze, poze :)

2011-10-30T22:36:00.000-04:00

franturi

2011-10-27T07:55:00.005-04:00

Ne-am invatat nematinali si a ramas sa ne trezim unii pe altii. Ce-i drept, eu matinala nu sunt decat atunci cand am insomnii. O singura data am avut un job care sa ma scoale cu noaptea in cap si am rezistat doar trei luni, dintre care doua a fost training-ul. Si totusi e inca noapte afara, un frig de nu-mi rezista pijamalele la usa intredeschisa de la balcon, daca e sa dau crezare unor zvonuri, cica va si ninge, am scos oua si lamaie sa le fac oamenilor, cu noaptea in cap, un chec pana se trezesc, nu-s maniaca, nu-i scol dupa mine.
Sa va scriu zic franturi ca am mintea goala, ca stomacul dupa o cafea neagra. A primit ieri Bob o felicitare de la ofiterul de banca cu care se intretine saptamana de saptamana. Scrisa frumos, cu manuta lui, pe motiv ca ar fi devenit "prieteni". Tare dragut din partea lui, genul acesta de atitudine, desi absolut interesata, nu ma contrariaza. Ba chiar mi se pare corect sa avem unii fata de altii (avand in vedere despre ce discutam) un comportament, desi fara nicio implicare emotionala - ce vorbim noi aici - de atentie, si nu de plocon. Da, oamenii sunt, v-am mai tot spus, foarte cumsecade prin zona, lucru pe care l-au remarcat flagrant noii veniti. Daca n-au cazut pe spate la multe alte lucruri, au vazut jumatate de Europa pana sa ajunga aici, caldura oamenilor (nu-s reci, chiar daca sunt nordici) i-a impresionat. Si pe noi, de altfel, la vremea noastra. O atitudine de fatada, superficiali - poate - desi zambetul fortat poate fi molipsitor, pana la internalizare. Cu toate acestea, nu-mi explic de ce sunt atat de multi oameni bolnavi psihic, bezmetici pe strada. Bolnavi psihic la propriu, nu bolnavii psihic din Romania. Ma duceam zilele trecute la scoala si era o femeie, saramana, prin metrou, extrem de slaba, cu niste picioare de i se intortocheau oasele genunchilor unele peste altele, machiata toata cu negru, in stilul Manson, si zbiera sau vorbea in legea ei, cu personaje numai de ea inchipuite, cu o agresivitate de m-a bagat in toate boalele.
Pe de alta parte, pe langa toti acesti oameni cu civilizatia la ei acasa in comportament, si Canada are manelistii ei. Poate nu la fel de grobiani, dar la fel de enervanti in mijloacele de transport in comun. Nu putini sunt cei care isi pun difuzorul telefonului pe maximum si tulbura linistea celor din jur cu muzica lor de negri de cartier, care, pentru mine, e la fel de agasanta ca si cealalta mai "balcanica" a noastra. Acum, vorbim totusi despre Toronto, iar Toronto nu este Canada, spun cei mai multi. Habar nu am, eu doar de Toronto pot vorbi, desi sunt convinsa ca au dreptate.
Ok, pentru ca deja v-am plictisit, eu ma retrag la checul meu si poate mai revin, dar chiar vreau sa merg la ei cu prajituri. In ultima vreme, parca traiesc intr-un film american, jur. Deja ne-am facut un obicei din a ne bea cafeaua unii la altii si a ne uita impreuna seara la filme. Am vazut, nu aseara, marti seara, un film, o panarama de film, nu stiu de ce naiba l-am rulat pana la final.

Canada noastra

2011-10-25T12:40:00.006-04:00

Iata ce floare am primit :))). Facuta la fata locului, in cateva secunde. Vorba lui, intotdeauna femeile vad mai mult

Bai fratilor, noi chiar ca am ajuns ca studentii. Ma simt ca atunci cand imi traiam nebunia tineretii (wooo, ce-am imbatranit) prin caminele studentesti din Bucuresti. Cand bateam la vecinul basarabean in usa sa-l intreb de sanatate, asta ca sa nu-si dea seama ca eu fusesem cea care scrisese in numele lui o scrisoare de amor pentru colega mea de camera. Da, oamenii nostri s-au asezat bine mersi la casa lor, la blocul de alaturi, distanta ce-mi permite sa le dau buna dimineata in pijamale. Ma cheama sa le fumez tigarile rulate, ca cica ma las, de fapt, cred ca vom intra cu totii intr-o competitie de lasare. Sa vedem care pe care. Cel mai bun lucru pe care coincidenta si hazardul il puteau lucra in favoarea noastra - sa ne aduca prietenii aproape. Oamenilor buni li se intampla lucruri bune ha ha. Aseara am primit si o floare, si-un catel de la un amic, o figura de om simpatic, iluzionist, care e acum in vizita pe la ei. Deci, toate mirifice prin Canada noastra.

Am vorbit recent cu un roman si mi-a zis ca, intr-adevar, cam dupa un an incepe sa se resimta Canada prin vene. In decursul unui an, mai mult sau mai putin, depinde de fiecare, se mai uita si la om :), are loc un proces de purificare. Daca la inceput tremuri si esti tulburat, nu prea intelegi ce vrea lumea de la tine, nu stii in ce parte sa o apuci, traiesti cu Romania constant in minte, in mod special si frustrant cu gandul de a pleca inapoi, incetul cu incetul iti intri in mana, incepi sa intelegi, sa intri in sistem, sa asimilezi si, in decursul unui timp, ca-i un an, ca-s cateva luni sau mai mult, depinde de capacitatea de integrare a fiecaruia, devii un pic altul. In Canada, toata lumea bate trombonul cu atitudinea. Care obligatoriu trebuie sa fie pozitiva. E adevarat ca uneori nu poti fi stupid de pozitiv, dar este, intr-adevar, cheia prin care multi reusesc sa se integreze foarte repede. Acum daca cineva ma judeca pe motiv ca am un val roz pe ochi, nu pot decat sa le spun ca, pur si simplu, nu am motive sa-l am negru. Si credeti-ma ca pot sa fiu si depresiva, dar tocmai pentru ca pot, stiu sa fac si diferenta. Mai e un lucru, in primele noastre luni, toata lumea ne sfatuia sa avem rabdare, nu rabdarea cu mainile in san, ci rabdarea ca atitudine. Nu pricepeam de facto la ce se refera, dar oamenii chiar aveau dreptate. In tot acest proces de purificare, de care spuneam mai sus, ajungi de unul singur sa intelegi si sa-ti faci chiar un mod de viata, pe termen scurt, dar cu proiectii lungi, prin a le lua pe toate cu usurelul. Take it easy, buddy! :) Asta nu inseamna ca renunti la ambitii, devin doar mai rationale. Pana la urma, ajungi intr-o tara straina, oricum s-ar numi ea, in care trebuie sa o iei de la capat, si orice capat, oriunde, presupune acelasi proces. Cu diferentele de rigoare, de la caz la caz.

Si daca n-as avea acum de invatat pentru testul de diseara, chiar as mai sta pe aici, dar vreau sa il iau cu A. La celalalt am reusit. :)

nu mai are nevoie de nicio prezentare - Baniciu

2011-10-23T22:37:00.008-04:00

I-am spus ca ii ascult melodiile in fiecare dimineata. A zis ca se bucura, dar nu cred ca m-a crezut :). Melodiile lui sunt de-ale nostalgicilor unor ani in care eu abia faceam ochi. Nici nu mai stiu daca am crescut cu ele sau le-am descoperit pe parcurs, cert e ca mii de vizualizari pe YT la melodiile lui vin de la mine :). I-am carat pe toti dupa mine, Bobi nu e nici pe departe un impatimit, dar inevitabil a invatat versurile multor melodii pe de rost din cauza mea, iar recitalul chiar i-a placut de vreme ce l-am auzit langa mine fredonand cu vocea lui de bariton total afon si aplaudand cum nu-i sta-n fire. Suntem diferiti, dar ne dam unul dupa altul: el cu picioarele in pamant, eu cu capul aiurea.

Baniciu si fanul lui no. 1 in lume.

3 generatii

2011-10-22T11:55:00.004-04:00

Acum ca am lasat in tacere lumea sa-mi asculte muzica, revin cu basul. M-a simtit Gilbert desumflata, nu, nici pomeneala, genul asta de muzica, dimpotriva, are tendinta de a ma scoate din amorteala. Muzica...muzica. Am dat-o in patima "bloggerilor" cu postatul melodiilor de pe Youtube, dar ascultam muzica celor de la Lake of Tears impreuna cu Cri, prietena mea din Romania, si intrasem intr-o stare de entuziasm amestecat cu nostalgie si iata. Am fost ieri si mi-am luat CD-uri, da, CD-uri cu muzica, erau foarte reduse la pret si mi-am facut stoc pentru toate starile: country sunshine, tranquil classics and so on, de toate pentru toti. Nici n-am cum sa nu fiu in forma avand in vedere ca imi traiesc festiv primul weekend liber plin, din luna mai. Evident ca totul a fost cu propriul consimtamant asa ca nu am de ce bate discul anapoda. In plus, nici nu a fost cine stie ce, desi, ce-i drept, e groaznic sa te trezesti cu noaptea in cap duminica si sa bati strazile umblate doar de vant. Azi ne intalnim la mine trei generatii de asistati sau nici nu stiu cum sa ne numim. Oamenii care ne-au primit in casa lor in prima saptamana dupa aterizare si cei pe care i-am primit noi in primele zile ale drumului canadian. Asa ca se va lasa cu party si distractie. Nu peste mult timp, ne vom intalni patru generatii. Asa e frumos si de ce nu, chiar patriotic, chiar daca acest cuvant pare desuet. Pe principiul, ia de aici si da mai departe. Macar intre noi sa ne ajutam. Sa te uiti chioras in curtea celuilalt e la indemana oricui. Sa pui mana de la mana, sa maresti gasca cu de-ai tai, pornind de la nevoie, abia acolo se cunoaste. V-am mai tot spus, noi am primit foarte multe lectii aici, si de la cei buni, si de la cei rai, dar le-am filtrat si am luat si noi ce-am crezut de cuviinta ca e omeneste. Povestea o tipa din Brazilia, colega de scoala, ca de cand a venit in Canada a devenit un om mai bun sau mai degraba spus, mult mai atent la lume. Ca viata de imigrant e o adevarata scoala a vietii. Cu clasele primare in propria comunitate. Are dreptate. O sa mai scriu despre asta putin mai tarziu. Sa nu credeti ca am uitat sau ca ma fac ca ploua cu pozele cu maimute, poate pun in seara aceasta, acum imi pregateasc mancarea ca-mi astept oaspetii :).

just listen

2011-10-21T07:41:00.000-04:00

Just listen.

un fleac

2011-10-20T00:39:00.004-04:00

Rad astia de mine ca mi-am cumparat pijamale cu Mickey Mouse. Si nici macar nu-s cu Mickey Mouse, sunt cu doua maimute amorezate. Mowgli si maimutele. Hai ca ma maimutaresc. Citesc acum o carte foarte interesanta ce descrie povestea unui imigrant italian in Canada, in anii '60, a unuia dintre muncitorii italieni care au construit Toronto de jos in sus (si zic, situatie care a condus la actuala mafie italiana din constructii ha - santierele sunt astazi acaparate de italieni si portughezi). O descriere fascinanata a unei vieti de imigrant care a luptat si s-a implicat social pentru drepturile muncitorilor din domeniu. (E vant si ploua si Bobi maine nu munceste :)). Povestea e emotionanta, iar eu emotionata din fire si cu fiori pe sira spinarii cand citesc memorii, era cat pe ce sa-mi scap lacrimile pe paginile cartii in timp ce mergeam azi spre munca. Eu sunt din aia de au plans la Titanic. Ori de cate ori l-au vazut. Bunica-mea mi-a lasat mostenire o zestre de bocitoare. Ea plangea si dupa mortii si dupa vii din sat...Citesc mult in mijloacele de transport in comun, asa faceam si la Bucuresti, o stare de fapt care ma caracterizeaza de foarte multi ani incoace. De aia nu-mi iau eu carnetul :)))). M-ar priva de-o placere care ma absoarbe total si care-i in stare sa-mi schimbe statusul in cateva secunde. Ajung de foarte multe ori ca un fluture la munca, zambitoare nevoie mare si plina de energie, doar pentru ca ma incarc pozitiv in jumatate de ora pe traseu. Cand te indopi cu beletristica, normal ca nu mai esti congruent. Cum va spuneam, era sa plang pentru ca omul isi incepe istoria cu inceputul, cu locul si oamenii care l-au format, cu locul natal - si traditiile lui, cu familia. Era sa plang exact atunci cand se adunasera toti in casa lui, si preotul satului, sa-si ia la revedere de la un tanar al lor ce urma sa-si caute rostul la mii de kilometri de Italia rurala a acelor ani. Situatiile sunt indiscutabil diferite, mult schimbate, hmmm oarecum, nu ne mai permite istoria sa ne raportam la fel, dar parca ma si revedeam in aeroport plangand si eu, plangand si ei. Toata lumea laolalta. Eram si nerabdatori sa o taiem cat mai repede, ne furnicau si talpile, dar parca si sufletul un pic lasandu-i pe toti cu ochii lipiti pe ultima imagine. Exagerat spus, ca nu e ultima, azi ne putem revedea oricand, imi iau bilet si o intind acasa la o adica, daca nu mai pot si nu mai pot, tehnica evoluata imi permite sa vorbesc cu familia mai mult decat o faceam cand, fizic, eram mult mai aproape de ei. Pentru noi e un fleac, pentru cei de atunci o astfel de plecare era, probabil, cu adevarat, ultima imagine.
...Da, imi place genul memorialistic, dintotdeauna am fost fascinata de tot ce e scris cu patos la persoana intai. Imi aduc aminte cand mergeam la Diverta si cautam rafturile la Memorii sa citesc despre vietile oamenilor, spuse de ei, nu relatate de altii. Ma simt ca un preot dincolo de barele de lemn care asculta oamenii de intra sa se spovedeasca.

Ce mai fac eu? Nu mai fac nimic, traiesc pe aici, imi duc zilele, la o adica si plictisitoare, ce sa tot scriu atata despre ele, uneori nici nu mai gasesc rostul unor postari inutile; astept sa mi se incheie anul sa fac o postare festiva, cu baloane, confetii si artificii :).

intamplari, mici intamplari

2011-10-18T13:33:00.003-04:00

Cum banuiam aseara, intr-adevar oamenii "faceau ordine" prin casa :). Dar ne-am pupat cand ne-am vazut si ne-am intors la mine la somn, dupa ce ne-am intretinut, ca i-am oprit total din treaba. Si-au reluat activitatea de dimineata. Mi-s tare dragi oamenii astia. Sunt asa ca noi. Si noi ne suntem noua dragi pana la narcisism :))).

Sunt si ei socati si cumva intrigati asa cum am fost si noi, si cum inca mai suntem, de canadienii risipitori. Un exemplu, tonele de hartie pe care le folosesc oriunde ai de-a face cu ei. Te ingroapa in tone de hartie, cutia postala se dezmembreaza sub tone de hartie, cand vin plicurile de la banci zici ca-s pachete, institutiile se "guverneaza" sub tone de hartie. Tu ajungi sa te "guvernezi" sub tone de hartie. Imi aduc aminte ca acum cateva luni, cand mergeam la un mirific co-op program (cine a urmarit minunatul meu blog, stie despre ce inutilitate vorbesc) aveam o colega din Maroc socata efectiv de hartiile pe care le are de semnat si parasemnat oriunde merge. Se plangea ca nu le mai face fata si ca se plictiseste completand campuri intregi cu informatii despre sine oriunde intra. Te transformi pic cu pic in multe pete pe hartie.
Un alt exemplu si la chiria noastra. Nu stiu cum e in cazul proprietarilor, dar pe chiriasi nu-i misuna nicio grija de economie la resurse. Platesti o chirie (e marisoara, ce-i drept), dar ai incluse toate utilitatile in pret. Vrei sa canti sub dushul deschis toata noaptea, go for it. Ti-e frica de intuneric si trebuie sa dormi cu tot curentul pe maximum, nu te opreste nimic. Ce Rai? E Iadul ecologistilor :).

Ma duceam zilele trecute la scoala si am dat sa validez abonamentul la intrarea in metrou. N-a mers si am trecut val-vartej, pentru ca ma grabeam, prin fata aluia de sta la un ghiseu sa-i bag abonamentul sub nas, doar ca el numara bani, fise, nu ma baga in seama. Cand trec de partea cealalta, ma opreste un negru maaare si-mi baga sub nas o legitimatie, pe care n-am avut timp sa o descifrez pentru ca deja imi pusese mana pe abonamentul pe care il tineam in mana. Moment in care am avut o reactie extrem de ciudata, am fost pur si simplu socata de propria reactie, o reactie ca o trauma, habar n-am de unde, ca nu-s deloc traumatizata din fire si niciodata in viata n-am stiut sa fiu precauta la vreun potential rau care mi s-ar putea intampla. El pusese deja mana pe abonament si tragea, targea pentru ca trageam si eu in partea mea, nu-l lasam sa mi-l ia din mana, nu-i dadeam drumul, mi se inclestasera degetele pe bucata de plastic. Habar n-am ce era in capul meu, clar imi fulgerase pe undeva prin minte ca e vreun profitor de metrou care vrea sa mi-l fure :)))), genul de personaje care profita de inocenti si pe care i-as pune pe scaunul electric. Si nu-mi era ca umbla sa ma lase fara o bucata de plastic, ci de gestul lui de mafiot. Imi zambea, si-a scos din nou legitimatia atat cat sa o pot descifra. Era un ofiter TTC care facea verificari. Si-a cerut scuze ca m-a inoportunat si mi-am cerut si eu scuze ca l-am socat. Esti in Canada, darling, mi-e greu sa cred ca se pot intampla monstruozitati in vazul atator oameni, era puzderie de oameni in jur, iar aici oamenii, multi dintre ei, au un simt civic normal. Iar politia nu doarme. Dar never say never, bine ca mi-am dat seama ca am si un filon de precautie pe care nu mi l-am banuit niciodata :).

apatie

2011-10-17T22:30:00.004-04:00

Asa-i un frig pe-aici si-asa o vreme astenica de mi-am vopsit si parul de plictiseala. Am avut niste zile absolut serbede, in afara de faptul ca am facut o criza de canadenism, cu migrene in moalele capului, cateva zile la rand, n-am avut alte preocupari. Am lucrat si cam atat. Am mutat si oamenii la casa lor, sunt, de fapt, in proces de mutare, inca mai cara, inca-si mai iau lucruri de trebuinta. Trebuie deja sa ma gandesc la un cadou de casa noua cu atat mai mult cu cat foarte curand va fi si ziua de nastere a unuia dintre ei si ii oblig la party. Duminica ne distram, oricum, la concert. O sa-mi fac poze cand dansez. Suntem ok, eu doar dau niste semne foarte mari de plictiseala, dar nu plictiseala, mai degraba de apatie si tot cred ca-i de la vreme. Prea s-a stricat de tot, si nu-mi arde de nimic. Nici de munca, nici de scoala, nici de casa, nici de afara, gata, that's it, m-am saturat. Hmmm, de parca ar fi dupa mine. Nici de blog.
Dar e si ciudat ca la ora asta nu-i tipenie de om pe strada, se aud numai frunzele fosnitoare, s-a intors vantul si cum s-a intors inca, deja mi-am tras suba de iarna pe mine, si se mai aude o sirena de pompieri pe undeva. Oamenii sunt cu treburi pe la casa lor, probabil isi sterg gemurile, probabil, abia am venit de la munca, n-am apucat sa vorbesc cu ei...si ma invatasem cu taraboi :). A fost foarte amuzanta reactia lor cand s-au trezit intr-o casa goala. Invatat fiind sa le ai, de la sine, sa fie acolo cand ai nevoie de ele, e ciudat sa constati pe bune (nu doar sa-ti imaginezi ca asa va fi) ca aici totul incepe de la o furculita. Cand am ajuns in casa lor goala, evident ca mi-am amintit de casa mea goala de acum un an, nu ca acum ar fi mai plina, dar s-a umplut macar de noi in tot acest timp. Ma duc imediat sa le fac o vizita inopinata. Sper numai sa nu ma puna si pe mine la sters geamuri ca nu fac fata. Ma duc la o tigara pe balconul lor, ma duc sa-i intretin. E si asta o treaba. Dar ii chem maine pe la mine la o varza cu afumatura si o prajitura cu glazura. Acum ca tot mi-au facut cadou un sucitor :)))). Imi recapat vigoarea si serotonina zilele urmatoare, ca-s zile libere, am doar niste quiz-uri pe la scoala si cam atat, nu vreau sa ma mai adie nimic la cap, ca sa-mi revin. Revin.

mentalitate

2011-10-13T14:49:00.003-04:00

Am intrat deja intr-o rutina zilnica incat nu mai stiu ce sa mai scriu. Nici de detalii de diferenta nu ma mai pot lega ca sa le descriu pentru ca nu le mai vad. Le-am internalizat step by step si nu mai observ ca acesti canadieni nu-si parcheaza masinile pe borduri, ca au stima legii pentru pietoni, ca nu le umbla cainii pe strada cu cercei in urechi, umbla doar prin mintea unora cu colacii in coada si doar din categoria in lesa si imbracati in bleu, ca nu stau la stopuri pana li se albesc perciunii si altele asemenea. Toate aceste detalii au fost savuroase in perioada in care descopeream America, acum vin si trec ca atare. M-am integrat ha ha.
Am tot avut sesiuni de discutii cu oamenii nostri pana tarziu in noapte si le-am povestit prin ce am trecut de-a lungul timpului, multe pe care nici nu le povestisem pe aici, am si eu private-ul meu de anonim, multe constatasem ca le uitasem, dar povesteam si radeam, radeam si povesteam, ca doar n-oi plange povestind cum ameteam lucrand la banda lui Ford sau luptandu-ma cu saci industriali cu mult peste gabaritul meu. Cum eu merg pe principiul social "I don't give a shit pe ce lucrezi tu, ca-i de bine, ca-i de rau", n-am nicio tresarire la grimase schimonosite a scarba si aroganta. Astept de la tine un zambet atunci cand ne intalnim si nu un ranjet. Asta face diferenta. Le tratez pe toate cu sezutul meu princiar si imi merge treaba struna. Sa nu se inteleaga please ca n-am ambitii, ba am - in orice caz mult mai rationale decat mai demult - dar ele imi functioneaza aprecum credinta. Nu le trambitez, le traiesc spiritual. Am ajuns la concluzia ca intr-un amalgam de oameni atat de diferiti, eu nu-s cu nimic mai diferita. Mentalitatea se largeste, se globalizeaza, nu mai judec oamenii prin prisma unor categorii sociale gen scoala, munca, bani, ci prin calitatea lor umana. Ooo, daca au si scoala, muncesc si bine, au si bani, banii lor, munciti, numai in Romania e o rusine sa fii "bogat" (pe drept, e adevarat) si sunt si de o calitate umana premium mi-e ideal. Si mi-e egal. Hai ca vorbim teorii.
Am fost ieri sa-mi iau niste haine de munca de la un magazin mai de brand, nu ca-mi arde brandul sa-si afisez brand-urile pe piept in smoala de la munca, ci pentru ca erau dintr-un bumbac bun de care am nevoie si, foate important, extrem de ieftine. Am ajuns cu vreo 10 minute inainte de a se inchide magazinul. Eu, cum lucrez in "domeniu", ii detest, ii urasc, imi vine sa le crap capul alora de intra exact inainte de ora inchiderii. Ma schimb la fata si in atitudine complet fata de tot restul zilei. Acelasi lucru se intamplase ieri si cu negresa care imi taxa produsele. Ma privea cu un dispret incredibil si numai nu i-au dat lacrimile a neputinta, daca era dupa ea imi baga umerasul in ochi, atunci cand i-am zis ca vreau sa si returnez niste bluze pe care tocmai le cumparasem, pentru ca observasem ca le pot lua mai ieftin daca le maresc cantitatea. In fine, ce tot incerc eu sa zic aici, pornind de la un banal exemplu, e ca doar cand treci prin lucruri, cand te lovesti de ele, cand le incerci pe propria pielea, abia atunci reusesti sa-i intelegi si pe ceilalti cu adevarat. Cand stai in casa si nu te lovesti nici macar de mobila din sufragerie poti emite teorii despre sfarsitul lumii cand tu nici macar nu stii pe ce lume traiesti. Am intrat cu 10 minute inainte pentru ca alta solutie nu am avut :). Dar mi-am primit pedeapsa. M-a udat ploaia ca pe o curca pana am ajuns acasa.

m-a scuipat unul

2011-10-11T14:09:00.002-04:00

Ajung la limita timpului in statie si am un maraton zilnic de cateva minute pana la munca, alerg cat ma tin picioarele sa nu intarzii. Am renuntat de ceva vreme sa urc in autobuzul anterior care ma lasa la destinatie cu jumatate de ora inainte de program, obligandu-ma sa stau planton prin iarba din spatele locului. Si ca de multa vreme incoace alergam si acum de-mi zdruncinam mancarea in geanta si inima in piept. Era duminica si fugeam sa nu intarzii, sa nu care cumva sa intarzii, si-am trecut pe langa un mos de-si plimba potaia la acea ora devreme a diminetii. Am trecut pe langa el ca un Ferrari cu motoarele turate, si tocmai cand pasii mei ca spitele unei biciclete in viteza erau in raza lui de liniste a intors capul si m-a scuipat. Necivilizat, dar fara nicio intentie. M-am oprit atunci, ca intr-o revelatie, sa-mi sterg deseul prelingandu-mi-se pe geaca, mi-am intors capul cand i-am auzit din spate scuzele - "that's fine". Eram atunci in mood-ul metamorfozei lui Kafka, stiu ca, din pacate, ai fost neintentionat, dar acum intentionat, mai fa-o o data :).
E un relanti in ambianta, ceva de nedescris. Cu vremea asta tomnatica nici nu-ti vine sa te misti. Cum nici gandurile parca nu mai au vibratie, as zace pe coltul unui scaun, cu mainile spanzurate peste balustrada si as scuipa si eu, fara destinatie. Numai ca pe aici, prin cartierul "evreiesc", oamenii cu turbane inalte si haine colorate, nu fug. Isi plimba cainii, se plimba pe ei la orele amiezii, vecinul cu palarie de cowboy si tatuaje pe piept isi plimba si el frigiderul din gunoaie in carutul lui de supermarket. Fiecare traieste in virtutea inertiei lui. Unii parca traiesc pe alta lume, nu le pasa de tractoarele zbarnaitoare din downtown.

Yeah, fast forward...au adus oamenii nostri samanta de la Niagara sa ne punem flori in balcon. Trebuie sa luam ghivece si pamant. Vrem sa ne facem si gem. Am iesi mai ieftin daca nu l-am face, dar nevoia mea de gospodareala, nevoia de asezare rudimentara datatoare de liniste ma trimite la cules de caise prin magazin. Dar nu acum ca am teme de facut, de maine iar incep munca, le echilibrez, lucrez si eu pe un tractoras minuscul, dar tot in cartierul meu ma intorc.

pe lac

2011-10-10T21:50:00.009-04:00

11 luni de Canada astazi, imediat se incheie anul. Pe 10 noiembrie facem party. M-am amuzat dimineata ca intrand in direct cu parintii lui Bobi, mi-au aratat un teanc de foi, ordonat aranjate, pe zile...au imprimat toate paginile blogului si le-au bagat intr-un dosar :))). Un jurnal la dosar. M-au surprins placut ca mie nu mi-ar fi trecut asa ceva prin cap.

A batut vantul prin Toronto azi, mai nimeni pe strada si noi care ne asteptam sa nu incapem de lume prin oras. Ne-am plimbat, de spre final nu ne mai tineau picioarele. Am masurat la pas lungimea malului de lac. Ne-am indopat cu fast-food-uri si a trebuit sa ne folosim intens pasii sa scapam de greul din stomac.

Si am ajuns acasa din orasul plictisitor de gol, si am facut prajituri pentru copii. Niste muffins cu mere numai bune pentru maine dimineata, la cafea. Vorbeau oamenii nostri cu parintii lor si le spuneau c-ar mai sta la mine, mult si bine, ca am apucaturi culinare dese...chiar daca ma iau in mod special cand sunt praf de oboseala. Nu-i bai. Se rezolva si dupa ce se muta. Eu le fac o gogoasa si ii chem pe ei la o matura. That's what friends are for :). Cand am venit azi din oras insa, in timp ce ei stateau tepeni in canapelele metroului si numarau statiile ramase pana acasa - voiam acasa cu totii - eu mi-am dat un scurt refresh, cum mai obisnuiesc pe unde apuc, asa ca nu eram chiar atat de obosita pe cat credeau ei ca sunt. In Canada am invatat doar ca atunci cand nu simti opririle prin statii, drumul e mai dulce.

la curcan

2011-10-10T00:39:00.003-04:00

Oamenii nostri au mers azi la parc cu niste amici, la picnic. Cu Bobi, cu aripioare in rucsac, cu placinta mea de mere, pentru care, by the way, am fost foarte complimentata. Soarele ardea, au avut de ce se bucura, si eu, de asemenea, de razele calde, printre copacii aramii, mangaindu-mi obrazul in pauza de masa. Mda, eu am muncit. Mama ei de vreme, ca o iesi soarele si pe strada mea. Am lucrat cu mare drag toata ziua numai cu gandul la curcanul de Thanksgiving care ma astepta si pe mine la iarba verde, chiar daca am ajuns la spartul targului. N-au plecat oamenii pana nu am poposit si eu ca-mi lasasera si mie un batac. Au venit de m-au luat din fata unui magazin, de la bostanii de Halloween. In timp ce-i asteptam, numaram crizantemele dintr-un ghiveci si ma chirceam, un chin zadarnic dovedit, sa prind in poza niste bondari care sugeau seva dintr-o cupa de floare. Am mancat batacul, am baut cu oamenii o cafea prin linistea copacilor deja ascunsi de noaptea timpurie si am plecat spre casa. Am stat apoi la o sueta in fata blocului, la un fum de tigara am tras la judecata toata nedreptatea lumii...
Am ajuns acasa cu totii, ne-am plantat camera in sistem si am intrat in transmisiune directa cu niste prieteni comuni care locuiesc in Montreal, ajunsi aici cam in perioada noastra. Aproximativ anul trecut. Si m-am bucurat sa vad si la francofoni aceeasi atmosfera relaxata si de voie buna ca si printre torontonezi :). Am trecut cu totii prin vremuri si vremuri, am invatat, am inteles, am aflat, ne-am deprimat, ne-am bucurat. Am trait. Pentru mine, acum, experienta canadiana e mai mult decat un an bifat la CV. Dar o sa mai discutam despre asta ca am multe de zis. Acum pun doar doua poze facute azi, cu obiectivele turistice de toamna ale Canadei - artarii.
Maine e liber peste tot, miroase a sarbatoare si a curcan, Thanksgiving-ul canadian, si o taiem prin oras, cum probabil vor face multi din cei care nu au reusit sa paraseasca orasul in acest long weekend cu vreme frumoasa.

poze ruginii

2011-10-06T21:24:00.002-04:00

So feel the autumn...listen...

M-au invadat scaietii prin balarii la cules de poze

fair enough

2011-10-06T09:42:00.007-04:00

Au avut oamenii nostri grija sa-mi puna ceasul sa sune. Au vrut sa fie matinali, dar au uitat ceasul in "camera noastra" :) si m-au trezit pe mine in locul lor. Si-mi propusesem sa dorm lata azi, sa profit de liber si sa dau cearceafurile la o parte dupa miezul zile. Si asa se face ca ei inca dorm, iar eu ma lupt cu o cafea tare sa-mi scoata raul de mare din stomac. Si unde mai pui ca aseara ne-am zis ca ne trezim in acelasi timp, sa luam micul dejun impreuna, mai ales ca am stat cu totii pana spre miezul noptii sa ne facem niste clatite cu gem si pireu de castane. Eu sunt o egoista din cap pana in picioare si ma bucur sadic ca le merg bine toate ca noi acum avem prieteni. Veti crede ca-s patata putin pe creier de vorbesc tot timpul despre asta, dar stiti cum e...frustrarile fac in asa fel incat lucrurile care pentru normali sunt aboslut normale, pentru frustrati sa fie singura bucurie. Noi chiar am dus lipsa oamenilor apropiati pe aici timp de aproape un an de zile. Mie, cel putin, mi-au lipsit pana la nebunie. Si nu pot sa nu rad, desi, sincer, nu e rasul meu, cand imi aduc aminte cum, singura, un pic in pragul nebuniei, ma asezam la calculator si in fata blogului acestuia, care mi-a tinut de "foame" tot timpul acesta, scriam pentru lume, ma certam cu oameni imaginari, imi exprimam "opiniile" ca si cum ar fi fost de fata, desi multi dintre cei care m-au cunoscut odata nu mai intrau de mult pe aici. Oamenii se uita unii pe altii, ca ochii care nu se vad. Si nu e nimic de condamnat. Si cu cat oamenii ne uitau, cu atat mai singuri ne simteam. Dar, incetul cu incetul, pas cu pas tot inainte, ne-am vazut de drumul nostru asa cum ceilalti ramasesera sa-si vada de al lor, la inceput tristi, apoi din ce in ce mai obisnuiti. Acum avem si prieteni pe bune, nu imaginari :)) (cand eram mica aveam un urs imaginar care traia sub chiuveta, nu e o gluma, sora-mea isi aduce bine aminte de el, isi aduce bine aminte cum arata) care mai stau si pe-aproape, care mai vorbesc si romaneste, deci nu mai avem nicio scuza. Si gasca se va face tot mai mare cat de curand.

Daca dupa ce am aterizat am avut un veritabil soc, simtit fizic pur si simplu, si nu e vorba de socul cultural ca tot ce tine de asta inhalez rapid, ci de socul rascrucii. Ajunsesem in punctul zero si in ce parte sa o apuci? Helloooo (cu ecou) e cineva pe aici sa ne arate si noua o directie? Acum e drumul asezat, atat cat poate fi un inceput de drum, e, cel putin, o directie. Ca n-o fi cea buna...pentru mine asa ceva nu exista. Cea mai buna e cea pe care am plecat. Nu traiesc cu regrete si daca din punctul acesta ma gandesc in spate ca poate ar fi fost mai bine sa fac aia sau ailalta, le arunc imediat la garbage. Cateodata ma gandesc ca si daca o sa ajung sa zac in gunoaie, voi gasi si acolo un staniol de sandvish cu care sa ma joc. Mi-am dezvoltat, de-a lungul timpul, un sistem defensiv incredibil care ma face sa trec prin lumea asta cu siguranta ca daca voi muri de vreo boala, aia nu va fi de cap. Mai am si niste planuri, planuri mari, pentru mine mari, care ma tin pe butuci pe orice timp, fie el si de seceta crunta, care functioneaza pe principiul orice experienta iti va fi necesara. O experienta imateriala care material imi va fi absolut utila. Toate la timpul lor. Era o chinezoaica intr-un bloc, nu pricepea o boaba engleza si i-a cerut unul niste chei. Pentru ca nu intelegea ce vrea omul de la ea: "Me China". Asa si eu: "Me think big". That's it.
Eu o sa merg astazi la biblioteca sa-mi ridic hold-urile (mi-am luat si trilogia lui Cartarescu in limba romana) si o sa fac si poza aia pe care am tot promis ca o fac si poate si altele. Ca prea multe aberatii obosesc. Din banii din recomandare am luat 4 bilete la Baniciu. Fair enough?

recomandarea costa

2011-10-05T10:03:00.003-04:00

Ce face lumea ca pe aici lumea e tare fericita :). Vom fi vecini cu amicii. Nu in acelasi bloc, la un bloc distanta. Mai stau o saptamana pe la noi pana dau administratorii apartamentul cu var dupa nepalezul care l-a eliberat. Asa se practica. I-a intampinat si nepalezul cu bratele deschise. Welcome to Canada. This is the country of struggle. Si pentru ca eu, bun platnic, nu cant la chitara, nu sparg geamul de la intrare, am recomandat niste oameni ca noi, am primit si bani :)). Vreo 200 de dolari de dicstractie pentru toti 4. Venisem aseara de la scoala si oamenii nostri, senini pe chip si fericiti nevoie mare ca si-au luat-o si pe asta de pe cap: baaa, ia de aici, te-au platit landlorzii! Am fost tare busy zilele acestea, nu mi-am mai vazut capul de treburi, am tot scris in graba si fara concentrare. Dar suntem tare bine. Mi-au facut oamenii o ciorba buna de numai numai! Tot m-am tinut sa fac niste poze si n-am mai reusit. A mers totul uns cu oamenii nostri, au cam rezolvat totul cu actele, nu le ramane decat sa se stabileasca la casa lor ca eu sa le pot bate in usa dimineata si la miezul noptii. Deci, pana in momentul acesta toate bune si frumoase, vedem de acum incolo! Dar noi suntem pregatiti. Ne includem total in situatie ca nici noi nu suntem mai departe de ei, ca incepatori. Ce-i un an in tot drumul nostru canadian? O nimica toata. Hai ca va las, ma duc la munca, dar asta nu e important, mergem sa cheltuim banii de dicstractie! :)

la o tigara

2011-10-04T12:46:00.002-04:00

Am si eu o zi de respiro dupa atatea zile de munca, desi am azi si quiz-uri pe la scoala. Ce sa facem, ce sa facem? Trebuie si putina agitatie for a living :). Eu stau cu oamenii nostri de povesti si ma bucur pana la mironoseala de un compliment pe care au tinut sa mi-l faca. Cica m-au gasit fizic schimbata fata de momentul in care am plecat. Cu o fata alba si luminoasa, de printesa ce sunt :))). E normal sa se fi intamplat asa. Viata exterioara isi pune adanc amprenta pe chip. Stresul, frustrarile, grijile brute blegesc ochii, innegresc pielea, pleaca umerii. Diferenta dintre un caine maidanez si un pechinez coafat.
Pe de alta parte, pe la noi a iesit si soarele, dupa cum se prezinta cerul va mai tine putin vremea, desi seara umblu in hanorace cu blana. E bine, vrem sa mai profitam acum impreuna de timp frumos, vrem la teatru, la film, la plimbare. Dupa cum povestea si BigDaddy intr-un comentariu ca la inceput se simteau ca studentii impreuna cu prietenii de aproape, categoric in acest mood vom intra si noi. Cu siguranta, cand ai umeri pe care sa-ti treci mana din cand in cand totul poate fi vazut altfel. Pana la urma, dincolo de mediul, ostil sau mai putin ostil, al realitatii implacabile, totul ramane o chestiu de perceptie. E realitatea 80% off. Chiar vorbeam zilele acestea de singuratatea careia i-am suportat putoarea atata vreme. Nu e omeneste pentru niste oameni simpli, de lume, sa traiasca precum sihastrii. Avem nevoie de urechi sa ne asculte, de guri sa ne distreze, chiar de umeri primitori. Toti avem nevoie. Normal ca si pana acum am intrat in contact cu lumea, ne-am inconjurat si fara voie de oameni, dar nu despre asta e vorba in propozitie. Si, la o tigara am ajuns noi la o concluzie la care n-a mai ajuns nimeni pana acum: viata-i scurta. Fara teama. Ca ni se permite.

ne vedem de drum :)

2011-10-03T10:11:00.002-04:00

Oamenii au plecat sa exploreze orasul in prima zi cu soare dupa aterizare, pana acum a plouat de numai din casa nu-ti ardea sa iesi, s-au dus sa se faca in acte canadieni. Sunt foarte stapani pe situatie, pe noi ne ametise tare aerul la inceput. Nu prea stiam ce vrea lumea asta de la noi. Dar de vreme ce am ajuns "nasi", se vede treaba ca ne-am obisnuit cu aerul canadez. Suntem tineri cu totii, liberi de responsabilitati, nu ne ramane decat sa ne exploram viata asa cum ne taie capul. Suntem pe o unda similara - ceea ce pentru mine este extrem de important, cel mai important - cand am intrat vineri in casa si i-am gasit, asa rupti de somn si cu cearcane cat toata fata dupa atata amar de ore nedormite, ne-am imbratisat atat de tare, i-am absorbit, ca omul in desert dupa ce a gasit un strop de apa. Ei sunt acum in cautare de chirie, dar mie tot imi vine sa le zic sa stea la noi cat mai mult :)). Cel putin sa-si gaseasca pe aici, pe langa. Gata, o intind la munca. Imi vad de ale mele. Eu stiu ca ei acum traiesc sindromul voiajorului, dar nu-i va tine mult.

revedere

2011-10-02T21:54:00.006-04:00

Noi suntem bine, sanatosi, printre prieteni acum :). Speram sa-si gaseasca un apartament cat mai langa, sa le bat dimineata in usa si sa-i chem la o cafea pe la noi. Le-am impartasit din "imensa" noastra experienta de imigranti, ca nevorbitii. Noi nu putem uita nici lucrurile rele, nici pe cele bune, din prea multa tinerete poate, din cele rele incercam sa invatam ca sa le ocolim, din cele bune incercam sa invatam ca sa le raspandim. Atat putem face.
Ne-am testat aproape palpabil, prin ei, propria schimbare. Am realizat ca in timp, sistemul nostru de referinte a devenit altul. Daca in primele noastre zile, saptamani, luni, ne raportam existenta la tot ceea ce in Romania se intamplase cu noi, nu prea traiam decat fizic in Canada, dupa ceva vreme busola si-a schimbat directia, involuntar. Desi nu total inca, acum ne raportam zilele mai mult la ceea ce se intampla cu noi aici, la sistemul de aici, la ceea ce putem face si construi aici. Romania devine in aceasta situatie un tablou, chintesenta a unor amintiri. A unor amintiri frumoase in general, pentru ca raul din ea, desi cu reminiscente acute in minte, nu ne mai afecteaza direct.
Si tot prin ei am realizat inca o data ca nu e putin lucru sa lasi totul in adio si sa pleci la drum cu doua bagaje si cu capul pe umeri.
Ma bucur ca au ajuns pana aici si le doresc tot binele pe care-l vor, desi atunci cand ne-am cunoscut, nu mi-as fi imaginat, mintea nu mi-ar fi permis sa ma proiectez alaturi de ei atat de departe, in aceeasi casa. Necunoscute sunt...Bem bere, mancam cornuri facute de Bobi, cu rahat, gem de prune si mac, ne uitam la filme si-i tare bine cand avem cu cine o face...Caci, oricat de sociopata la origini, paradoxal, nu mi-am putut niciodata renega conditia de animal social. Am nevoie de respiratia altuia langa mine ca de propriul aer.
Apoi am obosit zilele astea ca tare am mai avut de munca, saptamana care ma asteapta cica va fi si mai si, dar o sa continui sa dau pe aici. Incerc. Trebuie sa mai fac si niste poze. Acum las oamenii sa doarma ca i-a zapacit fusul :). Noapte buna!

un Ciuc!

2011-09-28T23:45:00.005-04:00

Am fost in a good mood toata ziua, practica mi-a fost buna - m-am obisnuit ca trebuie sa fiu asa si asa vad ca sunt. Da-le la tac-su pe toate, apoi am ajuns si eu ca omul la batranete, resemnat ca pensia i-o fura postasul, bine ca sunt sanatos. La munca toata o treaba, abia asteptam sa plec acasa. Cand a batut gongul, m-am evaporat ca fumul de tigara. Am fost sa-mi iau saltea pentru musafiri, de fapt pentru mine, ca mi-e mila sa ma culc atatea nopti pe canapea. Am o canapea 3 D. Cand ma uit la filme alunec de pe ea pana dau nas in nas cu marionetele. Chiar asa-i. Cred ca e de fantezie ca mileul, i-am gasit eu fantezia. Imi arunc hainele pe ea ca in dulap, fac culcus la sticlele cu apa si la castroanele cu chipsuri. Ca de altceva nu-i rostul cu ea. Am primit-o in arenda, o dau si eu mai departe. O canapea si vreo 500 de pahare. Imi vin musafirii imediat, n-o sa fiu pe acasa, pe la munca, doar cateva ore intarziere, dar ii va intampina Bobi si mi-e teama ca le va prezenta, in lipsa mea, pe scurt, in clasicu-i stil, cum sta treaba prin preajma. Eu as drege borsul ca-s mai colorata. E greu sa ma arunci intr-o groapa mocirloasa si sa nu vad ca are si un nufar. Chiar daca nu il are. Nici nu-l are. M-au intrebat oamenii ce-mi doresc dulce din Romania? Bobi cica, paracetamol. Eu m-am lasat de fumat, mai fumez ocazional zilnic, dar nu m-am putut abtine ca m-au napadit amintirile. Un cadou mic, cu fundita, verde, aromat si mentolat, pour les connaisseurs, cat sa incapa intr-un buzunar, sa nu le ocup bagajele ca nu mai au loc de paturi. Cand mi-au trimis pachet din Romania mi-a fost peste nas sa le spun socrilor, eu nu vreau nimic, doar... M-am lasat pagubasa. Iar taica-miu nici acum nu stie. Nu ca m-ar bate, nici nu mai poate :))), pana isi ia zborul, trece marea, uita de ce a venit pana aici; taica-miu n-a avut nuia pentru mine la viata lui, numai maica-mea avea, dar ma ustura mai tare. Ca e tata. Si ce dor mi-e de ei acum.
Frumos si inmiresmat totul prin viata mea, doar ca mi-e casa cu sezutul in tavan si am doar o zi la dispozitie sa ii intorc axul. Si nu-i de ici de colo pentru ca la fel ca in micul cuibusor de la Bucuresti, si aici s-au adunat cutiile pe dulapuri si in debarale. Si ne cad in cap. As fi inceput azi debarasarea, deratizarea, dar m-am luat cu Bobi la un Ciuc si a trecut seara altfel. Daca-i casa intoarsa, dar viata asezata, noi sa fim sanatosi.

inca o zi

2011-09-28T00:27:00.002-04:00

Pompierii

Am mers azi iarasi plina de mine pe strazi. Cu o maneca a puloverului suflecata, ca cealalta imi acoperea bubele de viespe de-arata ca raia, ba cu mainile prin buzunarele de la blugi, cand sunt plina de mine mi le bag in buzunarele de la blugi, cand am cearcane mi le indes in geaca sau le flendur aiurea. M-am plimbat azi pe strazi, la scoala ca un copil natang nu m-am putut concentra deloc...M-am plimbat pe strazi si atat de intens in minte ca la un moment dat, am luat-o aiurea cateva statii mai la nord, n-aveam ce cauta pe acolo. M-am dezmeticit, am avut un moment de nedumerire, nu-mi mai aduceam aminte cum am ajuns in statie, cand am urcat treptele, nu mai puteam reconstitui traseul. Vi s-a intamplat vreodata? Eram absorbita cu totul ca de-o gaura neagra in propria-mi minte. Si nici macar nu stiu la ce-mi era capul. Am inceput sa injur, eram in intarziere si eu umblam prin locuri nebatute de picior pana atunci. Asteptam sa inconjur traseul inapoi, m-a batut pe umar un mosh si m-a intrebat daca e vreo banca prin preajma sa stea si el, si bastonul lui. Pai stati aici, langa mine. A, e o banca sub mine, ca el nu vede... Eram in intarziere si aveam teme de facut, lasate sa treaca vremea pana sa-mi pot spune ca nu mai am timp de ele...dar, ca in legile lui Murphy, am avut timp de toate, le-am facut si azi pe toate. De fapt, n-am facut nimic. Mi-am inceput ziua la ora 11 buna dimineata cand m-am trezit eu si inca nu mi-am terminat-o. Si nici leusteanul nu mi l-am tocat. Daca il las sa putrezeasca, de altul nu o sa mai fac rost prea degraba. A inceput spre seara, in noapte, ca acum se innopteaza seara, sa sune alarma de incendiu. Face ca o sirena concentrata. Tiuie peretii si o iau razna timpanele. Eram pe balcon cand a inceput, respiram, oamenii iesisera precum cartitele pe la etaje, la fumat, altii erau deja la parter. Intru sa-i spun lu' Bob sa mergem si noi afara. Nu ma aude, il strig, urlu la el. Isi plantase castile antifonice de pe santier in urechi si isi vedea de Fifa. Maaa, vin pompierii. Fran, m-ai strigat?

pulover de iarna

2011-09-27T15:53:00.007-04:00

Am o simpatie cu puloverele de iarna. Intotdeauna am avut-o. As putea scrie pagini intregi despre un pulover de iarna cu imprimeuri nordice. In Romania sufeream de-a dreptul ca sistemele de incalzire din cladiri nu-mi dadeau voie sa ma exhibitionez in lana. Si aici e la fel, dar ma consolez ca prin nametii canadezi se poarta. Mi-ar placea sa stiu cum sa mi le fac singura. Bazele le am cat de cat si as putea sa ma perfectionez, dar n-am rabdare. Chiar daca in cuget si simtire sunt un om activ, habar nu am cum si nici nu ma tenteaza sa incalt pantofi cu toc si as da oricand supletea high heels pe o pereche de adidasi colorati, asociez puloverele de iarna cu caldura caminului si linistea casei. Azi m-am plimbat printre randuri prin magazine sa le scanez, sa le evaluez, sa le analizez, am si cumparat ceva. Chiar daca e inca destul de cald, imi fac stocul pentru vremuri grele. Ca omul gospodar care-si cumpara vara sanie. Cand o incepe sa ma sufle vantul turbat prin statii, sa vedeti cat vor fi de bune. Asa unul peste altul. Pe perioada verii, vantul a fost plecat in tari straine, in concediu, dar de ceva vreme, tomberonul de la intrarea in pasajul de la metrou e iarasi plin cu umbrele stricate. Semn ca s-a intors.
Imi plac toate hainele care imbina ceva vechi cu timpurile moderniste. Ca o femeie din talpi pana in crestet, imi creste self-esteem-ul si-mi trec toate la cumparaturi despre nimicuri. In astfel de expeditii merg singura. Ca Bobi ma enerveaza. Nu intelege.

viata pe picior de pahar....

2011-09-26T23:17:00.013-04:00


Zeci de pahare, multe fracturate deja. Cand sunt multe, spargi multe ca cioburile aduc noroc.

Ce-am mai facut eu in ultimele zile? In afara de faptul ca mi-am plans pe mana, inca nu mi-a trecut, dar ii fac cate un dus cu apa clocotita si o anesteziez, da, surse oficiale mi-au spus ca am facut o alergie usoara la intepatura de viespe - in Canada, cine nu are alergii, sa-si cumpere - am avut un maraton de 4 zile de munca full si cam atat. Munca ma deprima si devin om serios. De aia n-am mai dat pe aici. Bine ca s-a terminat, mi-am revenit. Pana la sfarsitul saptamanii imi fac de cap. Ma duc la scoala de maine si ma apuc serios de treburi casnice ca astept musafiri. Am ajuns si noi, ca orice roman imigrant, sa primim proaspeti imigranti. Ce evolutie! Am inca dulapul plin de pahare primite pe care nu le-am folosit niciodata. Pahare cu picior, de sampanie, le tranfer mai departe sau le folosesc acum pentru prima data! Si pe noi ne-au ajutat niste romani sa ne dezmeticim la primii nostri pasi si tare bine ne-a prins sa nu calcam direct pe cioburi. Chiar daca apoi i-am continuat singuri, asa cu talpile goale, in inceputuri si o furculita de tabla e tacam de argint. Acum, chiar daca nu suntem mai departe decat atunci cand am aterizat, cateva automatisme tot am deprins si noi. Macar stiu ce-i dincolo de intersectie si nu mai sunt chiar copilul care am ajuns, atunci cand tot ce zbura era de mancare. Mi-au mai cazut dintii de lapte. Si sa stiti ca doare de te trec frisoanele!!!
Concret, noi nu cunosteam pe nimeni in Canada. Pe nimeni, v-am spus, abia stiam unde-i pe harta tara aceasta indepartata. A dat Bobi, din intamplare, pe Facebook, de o fosta colega de scoala generala, venita de foarte multi ani cu parintii in Toronto. Nu mai vorbise cu ea de cand ea plecase, timp in care s-au scurs niste ani de scoala, niste ani de munca, o viata de om. Reaintalnirea lor pe Facebook se intamplase cu putin timp inainte de venirea noastra. Aveam si biletele de avion luate. Pana atunci ne spuneam ca vom ateriza, ca ne vom lua bagajele in spate si ne vom duce voiajori la un hotel. Dupa care vom incepe demersurile pentru acte si chirie si incet, incet, demersurile pentru gasirea unui job. Si uite asa vom fi fericiti, si bucurosi, avizi de experiente ca-n cartile cu cavaleri. A fost o intamplare fericita pentru ca nimic nu ar fi fost atat de simplu cum planuisem noi in mintea noastra imbobocita. Ca sa inchiriezi un apartament aici, ai nevoie de un garant, de un om cu state bune prin actele canadeze. Aici totul functioneaza din recomandare in recomandare. Trebuie sa te porti frumos la job ca sa ai recomandari bune, pentru ca noii angajatori chiar suna la cei vechi sa se intereseze de viata ta si de modul tau de a vedea lucrurile in echipa, noii chiriasi suna la cei vechi sa vada daca nu cumva ai spart geamurile la nervi si daca nu cumva ai fugit fara sa platesti facturile etc....libertate deplina, fii nebun, fii crazy, dar nu depasi niciodata scadenta...Asa se civilizeaza oamenii, numai romanilor le place sa creada ca vesticii au fost domesticiti cu vorba buna.
Apropo de demersurile pentru gasirea unui job. Imi amintesc ca eu, absolut constienta fiind ca nu voi face nimic cu meseria mea pe aici, dar si Bobi, gandidu-se el ca pentru inceput orice e bun, intrasem inca din Romania pe site-ul KFC si vazusem acolo ca-si cauta restaurantul oameni. Eram atat de entuziasmati ca vom lucra la fast-food-urile canadienilor. Da, ei isi cautau oameni, cum si noi job, dar habar nu aveam noi pe atunci cum functioneaza mafia filipinezilor. Cum te duci tu dornic de munca sa te intalnesti cu managerul aramiu si cum la fel de dornic sa-si intregeasca echipa el iti va spune: te sunam noi...la Sfantul Asteapta - cand pica asta in calendar ca-i sarbatoare mare?! Chiar vorbeam recent cu Bobi ca dupa aproape un an, ceva, ceva tot s-a intamplat cu noi. Chiar nu mai visam cu ochii deschisi aripioare picante picand peste noi din copaci ca tomnaticele maple leaves.

frunze

2011-09-25T19:10:00.008-04:00

Sa admiram inainte de orice frunzele inceputului de toamna canadiana ca eu nu prea pot sa scriu. Am mana beteaga rau de tot. M-a muscat o viespe. Cred ca avea rabie ca de trei zile ma mananca incheietura intr-un hal de am reusit sa-mi smulg pe viu toti solzii cu unghiile. Mi se tot umfla si-mi da niste accese nervoase de-mi vine sa mi-o smulg din radacina. Asta care m-a muscat si-a razbunat toate suratele pe care i le-am ucis in balcon. Chinezul are cuib de viespi si le tot scapa pe la mine. Imi intra in casa si imi bazaie paharele cu suc si merele incepute. Nu m-a muscat in casa. Cred ca am carat-o dupa mine la munca, in haina. Am ajuns sa ma mance toate orataniile pamantului. Viespile si urzicile nu m-au mai intepat de cand eram copila. Daca nu mor pana maine, revin pe aici. Nu e nimic de ras.

I love my teacher

2011-09-22T23:22:00.001-04:00

M-am indragostit de profesor. Cum si de ce, am o explicatie. Are dragostea explicatii. Ati vazut Bad Teacher cu Cameron Diaz? Daca da, va aduceti minte ca ea habar nu avea numele studentilor? I se spulbera de ei?
Profesorul meu a facut prezenta data trecuta, pentru prima data dupa venirea din Australia, pentru prima data in orice caz. Si ne-a memorat numele tuturor ca si cum le-ar fi scanat. Dupa cinci minute era in stare sa ne asocieze tuturor figurile cu numele pe care le purtam. Si nu e ca si cum ai tine minte 20 de nume la rand: Ana, Maria, Ioana...Sunt nume sofisticate si reprezentative pentru diferite tari de pe globul acesta. Unele nume, eu, in speta, nici nu le inteleg, si asta dupa multe repetari, daraminte sa le mai tin si minte dupa? Mi-am zis: ar fi fost bun de ospatar. Ar memora fara carnet toate preferintele din meniu ale clientelei. M-a uimit. L-am apreciat si am trecut peste. Dar azi m-a socat. Dupa doua zile, la a doua noastra intalnire, ne-a strigat la catalog din memorie. Dupa numele mic, dar e totuna. El preda si la un colegiu din Canada limba engleza academic pentru studentii internationali si o fi avand practica de acolo, dar mie mi s-a parut absolut spectaculos.

beware of the dog

2011-09-22T11:05:00.005-04:00

Cat e de reconfortanta o discutie cu parintii dimineata la cafea. Eu sunt din Husi, de acolo unde toamna se baga strugurii la teasc si oamenii umbla beti pe strada. Imi povestea maica-mea acum cum le curge lor mustul si cum "fac concert" butoaiele in crama. Cum s-au dus la bunica-mea, care a murit acum vreo 2 ani, si cum e pustie casa, curtea, tot locul fara oamenii care le-au locuit odata si cum ii tot astepti sa vina. Imi spune ca mi-e bine, de parca ar sti-o mai bine decat mine...si cum rade si ma asculta si cum stie ca-s departe si nu pot pune cupa palmelor sub teasc, sa mi le-nclei, si cum inca parca imi spune sa nu uit niciodata de unde am plecat. Am ajuns sa traiesc intr-un oras prea putin spus cosmopolit, pe o strada unde oamenii vorbesc toate limbile pamantului si care se poarta in legea lor, cum li-i portul, sub umbrela civilizatiei canadiene. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la toata aceasta ambuscada, stiu ca tara, obiceiurile, cultura in care fiecare s-a facut mare nu trebuie date uitarii niciodata. Motivele plecarii nu au nicio legatura cu viata de copil pe care am dus-o in alta parte si pe care nu o pot asocia cu o tara in depravare, pentru ca atunci nu era asa. Iar daca acum sunt cum sunt, asa cum sunt, sunt pentru ca de acolo am plecat. Daca uiti, te uiti si te porti ca un om fara capatai. Citeam zilele trecute cateva randuri ale lui Saramago despre imigrantii care dau foc podurilor dupa ce trec dincolo. Ei vor fi intotdeauna asupritorii asupritilor pentru ca vor sa uite. Uita, iar oamenii fara memorie, oameni bolnavi psihic, trebuie tratati ca atare, evitati pentru ca pot fi periculosi. Beware of the dog.

pe aici...

2011-09-22T00:50:00.005-04:00

V-am mai povestit despre biblioteca din Toronto, ca are aproape 100 de branse, ca organizeaza tot felul de evenimente, de la lansari de carte, la care participa scriitori, pana la petreceri in pijamale. Am fost la multe dintre ele, atunci la inceput, cand simteam ca mintile mi-o iau pe cai necunoscute, despre unele am si scris pe aici, imi erau pe atunci un refugiu in care ma aciuam, chit ca trebuia sa traversez tot orasul prin imensii nameti canadieni. Vremurile grele au trecut, acum nu mai am timp sa le frecventez, marfa insa merg sa mi-o ridic, regulat, saptamana de saptamana. Ieri, am vrut sa fac o poza bibliotecii mele, acel tip de poza "pe aici mergeam eu cand...", dar am uitat camera acasa. Data viitoare. Am o sacosa, pe care am primit-o cadou de la oficiul de emigrari din aeroport atunci cand am aterizat, mi-o atarn pe umar, rezista, plina la dus, plina la intors, si iau dealul la pas sa semnez condica. Comenzile mele sunt lungi, de multe ori, termenul, dar si timpul, nu-mi permit nici macar sa le rasfoiesc pe toate. Pe multe le deschid in drumul spre serviciu, si nu de putine ori, mi-as fi dorit ca drumul sa nu se mai sfarseasca. Ca autobuzul sa nu mai aiba destinatie. Am platit si amenzi. Dolari intregi ca nu am verificat la timp scadenta. Acum mi-am luat audiobook-uri, dintr-un rationament absolut utilitar. Sa-mi concentrez urechile si sa-mi imbunatatesc listening-ul. Fac tot ce-mi sta in putere sa capat reflexul limbii, dar parca mai mult decat acum n-am crezut niciodata ca va fi atat de lunga stagiunea. Nu trebuie omis nicio secunda acest aspect: viata de imigrant are loc, se traieste intr-o limba straina. Cand am facut comanda, am vazut ca cele mai interesante carti erau in limba franceza, dar cum nu-mi sunt, momentan, de niciun folos, am ales, la voia intamplarii, tot ce am gasit in engleza. Si mai am in continuare de ales, am lasat si pentru data viitoare. Poate voi povesti mai mult atunci cand voi reusi sa fac si poza "pe aici mergeam eu cand...". Acum e tarziu si noaptea-i scurta. Am fost toata ziua la munca, dar iar ma culc mult dupa miezul noptii din cauza unui chec. Mda...cand nu-i de unde, nici Dumnezeu n-are pretentii. Noapte buna!