Am fost insa torturata de ganduri negre. Ganduri negre care imi ucideau fiecare gand pozitiv, fiecare gand normal. Ca un cancer psihic. Ma gandeam tot timpul, obsesiv, daca nu se va naste copilul sanatos...Fiecare copil pe care il vedeam pe strada, fiecare urare de bine, orice discutie despre bebe erau de-ajuns sa-mi strice ziua, lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa-mi provoace reactii opuse, de fericire. Ajunsesem sa vad oameni cu copii pe strada si-mi spuneam cat sunt ei de norocosi fata de mine, asta in conditiile in care, dupa atatea teste facute, nu aveam absolut niciun motiv sa-mi fac vreo grija, ba toti doctorii ma asigurau ca am un "happy puppy". Motiv pentru care nici nu puteam sa vorbesc cu nimeni despre asta pentru ca oricine m-ar fi considerat, pe drept, nebuna. Si-apoi nici nu voiam sa creez un tam-tam mai mare decat cel din capul meu ca sa-mi alimentez si mai tare frica. Desi nu mi-am propus niciodata sa am mai mult decat un copil, acum cu atat mai mult spun asta. Atat de tare m-a traumatizat perioada aia ca nu cred ca as mai putea trece inca o data prin asa ceva. De aia zic ca regret, ca desi a fost o experienta unica, si la propriu, si la figurat, eu am reusit s-o ratez.
sâmbătă, 2 septembrie 2017
Am fost insa torturata de ganduri negre. Ganduri negre care imi ucideau fiecare gand pozitiv, fiecare gand normal. Ca un cancer psihic. Ma gandeam tot timpul, obsesiv, daca nu se va naste copilul sanatos...Fiecare copil pe care il vedeam pe strada, fiecare urare de bine, orice discutie despre bebe erau de-ajuns sa-mi strice ziua, lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa-mi provoace reactii opuse, de fericire. Ajunsesem sa vad oameni cu copii pe strada si-mi spuneam cat sunt ei de norocosi fata de mine, asta in conditiile in care, dupa atatea teste facute, nu aveam absolut niciun motiv sa-mi fac vreo grija, ba toti doctorii ma asigurau ca am un "happy puppy". Motiv pentru care nici nu puteam sa vorbesc cu nimeni despre asta pentru ca oricine m-ar fi considerat, pe drept, nebuna. Si-apoi nici nu voiam sa creez un tam-tam mai mare decat cel din capul meu ca sa-mi alimentez si mai tare frica. Desi nu mi-am propus niciodata sa am mai mult decat un copil, acum cu atat mai mult spun asta. Atat de tare m-a traumatizat perioada aia ca nu cred ca as mai putea trece inca o data prin asa ceva. De aia zic ca regret, ca desi a fost o experienta unica, si la propriu, si la figurat, eu am reusit s-o ratez.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
never say never, nu poti stii niciodata ce iti rezerva viitorul :) eu sunt foarte optimista de felul meu, si nici macar o clipă nu m-am gandit ca ar putea avea probleme bebelusul din burtica, plus ca la al doilea deja nu mai esti asa stresata :) vedem la al treilea :)))))
RăspundețiȘtergereNu zic never, dar stiu ca pentru mine sarcina a fost o perioada f stresanta si nu cred ca mai vreau nici macar inca o data. Un bebelus de-a gata, poate, dar eu cu burta, not too soon :))
ȘtergereAs fi vrut si eu sa fiu pozitiva, dar din păcate nu am fost asa. Am avut t fricile pe care le poate avea ever o femeie însărcinată si-mi pare f rau acum pt ca asta nu m-a lăsat sa enjoy la maxim perioada aia.