Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 2 august 2017

SAPTAMANA INTERNATIONALA A ALAPTARII. Am aflat de pe facebook ca acesta ar fi Saptamana Internationala a Alaptarii. Tot pe facebook am citit un articol despre cum este tratat acest “subiect” in spitalele de stat din Romania. Spunea autoarea articolului cum asistentele din maternitatea unde a nascut fugeau cu seringile cu lapte praf dupa nou-nascuti, fara a oferi vreun ajutor in sprijinul alaptarii nici macar celor care se aratau interesate.
Dupa ce am postat textul si poza de mai jos si pe facebook, autoarea articolul mi-a scris: "Fran, tu vorbesti acolo despre sf-uri. Pe mine (fosta) pediatra lui Alexandru m-a intrebat de ce mai alaptez la 6 luni, ca NU MAI SCAP DE EL. Exact asa s-a exprimat. O femeie in prag de pensie, zică-se cu experiență. Aici daca nu ai noroc sa poti sa alaptezi sau daca nu ai vointa, lapte praf scrie pe tine."

Si eu am nascut tot intr-un spital de stat, dar experienta mea este diferita, chiar opusa, daca ma gandesc ca la un moment dat, de disperare, neputinta si nestiinta, cu sanii franjuri si copilul flamand, cautam empatie in randul asistentelor in a ma sustine sa renunt la alaptare. Pe fondul devastarii fizice si chiar mentale post-partum simteam ca nu mai am nevoie de mai multa suferinta. Nu am gasit niciuna. Dimpotriva:

Toate asistentele care, dintr-un motiv sau altul ajungeau in salonul meu, ma puneau sa ma dezbrac ca sa-mi arate cum sa-mi hranesc nou-nascuta. Cu o mana imi tineau copilul, cu cealalta ii bagau sanul meu in gura, povestindu-mi in acelasi timp ca bebelusul se naste cu reflexul suptului ca doar am vazut si eu asta, dar ca mama trebuie sa-l invete sa o faca corect, iar cand nici mama nu stie, trebuie sa invete mai intai ea. Asta se intampla in spital la cateva ore dupa ce am nascut.

Tot in spital, pentru femeile care inca se aflau acolo dupa nastere, s-a organizat un curs despre alaptare, la care l-am trimis pe Bobi pentru ca eu nu puteam nici macar sa stau jos pe un scaun. Si in pat stateam cu dificultate, iar in picioare, cu copilul in brate, nici nu se punea problema sa ma lase cineva sa umblu pentru ca aveam toate nesansele sa lesin. A filmat Bobi tot cursul ca sa mi-l arate acasa.

Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, tot atunci a venit in salon la mine o consultanta in lactatie si mi-a spus ca a doua zi sa ma intorc la spital, la un curs privat, adica doar pentru mine, despre alaptare. Cand m-am dus la intalnire, imbracata in pijamale, pentru ca erau singurele haine din casa care ma incapeau, fiind ca un balon de umflata din cauza intravenoaselor care imi fusesera administrate in timpul travaliului, eu nu aveam lapte, dar se pare ca nici colostrum suficient, ca bebelusa mea pierduse in greutate mai mult decat prevedeau standardele. M-a asezat pe un fotoliu confortabil, mi-a adus o perna pe care sa pun copilul, dupa care l-a “prins” la ţâţă. Intre timp, lipise cu scotch de sanul meu un fir pe care i-l bagase pe langa sfarc in gura. Prin fir tragea dintr-o formula, din san, poate nimic, dar il stimula. Cu acest fir cu lapte praf atasat de san a crescut urmatoarele doua saptamani. Prostind-o ca suge la ţâţă, pana a ramas asa cum se zice, pentru ca sistemul acesta imi regla laptele in acelasi timp.

Ca o paranteza, si tot ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, tot in ziua aia aveam la spital programare pentru a-i verifica bebelusului nivelul bilirubinei din sange. In timp ce asteptam rezultatele, ca sa nu stau o ora in picioare, am intrat intr-o incapere cu doua paturi. Era acolo un tip cu un baietel nascut cu 4 ore inaintea fetitei mele, care astepta aceleasi rezultate, si in trecere, o asistenta sau doctorita, habar n-am cu ce se ocupa si ce cauta pe acolo, dar si aia a stat mai bine de jumatate de ora cu mine sa-mi faca filosofia laptelui de mama si sa-i arate lui bebe practic cum sta corect treaba cu suptul. Tot acesta femeie, aflata acolo intamplator, mi-a prescris pe loc o reteta pentru unguientul minune a lui Jack Newman de refacere rapida a sanilor.

Si ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, la cateva zile dupa ce am ajuns acasa, am primit un telefon luuung de la Toronto Public Health, nu stiu de unde aveau numarul meu, probabil de la spital, in care o tipa mi-a povestit o ora cum e cu alaptarea. Sfaturile de milioane pe care le-am primit de la ea au fost de ce trebuie sa-mi cumpar o pompa electrica (sau sa o imprumut de la centrele pentru lactatie din Toronto) si cand sa introduce biberonul avand in vedere ca sfarcurile artificiale pot crea confuzie la inceput, ba copilul poate abandona sanul daca mama nu stie cand e mometul potrivit pentru a-i da si biberon. Biberon cu lapte matern. Recomandat pentru a-i oferi bebelusului putina independenta cand mama merge la dentist de exemplu si altcineva trebuie sa se ocupe de hranirea lui.

Si ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, tot la cateva zile dupa nastere am mers si la doctorul de familie pentru controlul postnatal. Prima intrebare pe care doctorita de familie mi-a pus-o a fost daca alaptez, ba m-a pus sa ma despoi acolo sa vada si ea cum stiu eu sa dau de mancare la copil. Nu stiam atunci, dar dupa doua saptamani, cand m-am reintors la ea, m-a felicitat, spunandu-mi fix asa: “You are now a professional feeder”.

Acum alaptez exlusiv. Daca nu as fi avut parte de ajutor, tehnic, si chiar sustinere morala, din partea personalului medical, as fi renuntat poate inainte de a incepe si nu as fi stiut niciodata ce pierd. Pentru ca alaptarea e hrana pentru trup, dar mai ales pentru suflet.

4 comentarii:

  1. foarte fain! la noi daca nu e mama pusa pe fapte mari, respectiv alaptat, cel mai probabil va renunta la inceput de drum; eu de asta am ales sa nasc intr-o clinica privata, la stat nu ai doula, nu ai consilier in alaptare, nu ai voie cu insotitor, imparti sala de travaliu cu alte femei...groaznic! rata alaptarii exclusive in ro era ultima data cam de 13%, cand m-am informat acum 3 ani...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o rata incredibil de mică. In Canada rata e de 89%, după ultima statistica (2012; n-am găsit date mai recente). Si chiar cred ca e asa la cum am văzut cu ochii mei ca e promovată alăptarea in spitale. Oricum am citit ieri un raport al UN care zice ca sărace sau bogate, toate țările de pe planeta nu reușesc, mai mult sau mai puțin, sa promoveze alăptarea asa cum ar trebui.

      Ștergere
  2. Exagerarile in orice directie ar fi sunt daunatoare . Intre nepasarea din Ro si curentul de " push pro-alaptare" exista o normalitate desore care nu se vorbeste .
    Nu poti impinge in felul asta .
    Eu am alaptat . In limita bunului simt . Ai da san pana merge la scoala este o tampenie care spune mult despre carentele afectionale . A-l hrani natural este cea mai buna optiune alimentara nu afectionala .
    Dragostea de mama nu e stimulata de alaptare . Legaturile miraculoase nu sunt exacerbate de alaptare ci de de dragoste .
    Fiica mea a fost impunsa catre depresie de "militante pro alaptare" . Fara gluma . Dupa 3 sapt de NICU , cu 2 preamie , cu nebune care o amenintau cu gavaje si inclusiv la prelungirea spitalizarii la fiecare adormit la alaptare al unor noi nascuti prematuri ... ei bine perioada aia poate deveni nightmare . Daca nu ar fi avut o familie care sa ii stea in spate , un sot care sa o ajute sa le puna la punct ... pasi catre depresie ar fi fost putini . Alte femei ajung si nu-s putine cazurile in care sunt impinse la sinucidere . Li se dezvolta un sentiment de culpabilitate in care li se spune ca nu -s mame daca nu alapteaza . Rahat ! Nu alaptarea te face mama ci dragostea . Dragostea aceea care te impinge pana la sinucidere daca ti se repeta de o mie de ori ca daca nu poti sa ii dai san nu esti buna mama ...
    Nu stiu dragele mele , cred ca orice exagerare este daunatoare , pana la capat drumul catre iad este pavat cu intentii bune . Si credeti-ma ca se poate dezlantui iadul cand o mama este hartuita peste limitele ei .
    Eu sunt pro alaptare . Dar vazand tot acest asediu mediatic am devenit sceptica ca asta e calea de incurajare ... rezultatul este exact invers . Ca la copil caruia ii spui nu si face exact ce este interzis .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In România nu-i doar nepăsare, ci hoție ca in toate cele, pt ca am citit cum este promovat laptele praf pe holurile spitalelor si cum își iau doctorii comisioane de la firmele producatoare. In condițiile acestea, cred ca aceste campanii agresive sunt binevenite pt ca poate le face astfel pe femei sa ceara cu tot dinadinsul sa nu le fie administrata formula copiilor înainte de a încerca sa vadă dacă pot alapta.
      Evident ca exista dragoste fără alăptare. Bobi de exemplu nu alăptează si totuși nu iubește pe nimeni mai mult ca pe fetița asta. Eu cand vorbesc despre alăptare ca fiind hrana pt suflet ma refer strict la cele 15 minute cat copilul mănâncă. Experiența in sine e faina. Copilul mănâncă la sân si ție îți vine sa mănânci copilul :).
      Ai dreptate ca nu trebuie exagerat in defavoarea femeilor care nu pot alapta pentru a nu da si mai mult stres femeilor oricum stresate dupa nastere, dar e bine totusi sa se facă astfel de campanii sa le mai taie macaroana ălora de profita de pe urma celor care ar putea foarte alapta, dar, in interesul lor meschin, nu numai ca nu le ajuta sa o facă, dar le si saboteaza.

      Ștergere