Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 14 iunie 2017

sâmbătă, 10 iunie 2017

Cu ajutorul noii mele jucarii, poate imi va permite sefa sa mai stau si pe blog din cand in cand. Macar sa stau daca de scris nu mai apuc 🙂.

duminică, 4 iunie 2017

Ieri am mers prima data in vizita in trei. Ne-au invitat niste prieteni la un bbq la ei in curte. Ne-am dus pana colea in Markham ca-n excursie. 15 minute de la noi pentru care ne-am pregatit doua ore. Da-i mancare inainte, spal-o, schimb-o, da-i iar mancare, schimb-o iar, plimb-o prin casa sa adoarma, da-i iar mancare, spala-te si tu de mai apuci. Asta inainte de-a pleca din casa. La drum efectiv, pleci cu casa dupa tine. Ia-i pempersi, pad de schimbat, lapte, alte schimburi, paturici s.a.m.d. Ca sa nu ajungem in situatii perplexe, cum ni s-a mai intamplat, trebuie sa ne asiguram ca avem toate cele necesare si in plus cele necesare momentelor nepravazute 100% probabile.

In acelasi timp, Facebook imi aminteste mereu cum in toti anii din urma, weekend de weekend, eram tot prin alta parte. Ce pregateli, ce bagaje, nici mancare nu ne luam pe-atunci la noi ca tot gaseam un Tim Hortons la care sa ne oprim pe drum. Plecam si nu conta cand ne intorceam. Acum nu-mi mai permit asa arogante. Dar nici nu le regret. Adica nu simt ca mi-ar lipsi vreo plecare sau ca m-ar arde vreo talpa sa ajung imediat undeva. Nici macar nostalgica nu sunt. Nu vreau insa sa zic nici ca prefer ce ziceam mai sus, sa ma car la drum cu casa in carca. Acum nu-mi doresc altceva decat sa stau cat mai mult cu bebelusa mea acasa. Nu ma pot satura de ea sau cum ar zice altii I can't get enough of her. Am febra musculara la brate de la atata leganat, am febra musculara la gura de la atata pupat. Ma face fericita, si nu-mi doresc acum altceva decat s-o fac si eu pe ea macar atat de fericita pe cat ma face ea pe mine, ca nu-mi place sa ma stiu datoare. Imi placea viata mea dinainte, imi place si viata mea de-acum. Sunt etape diferite si le traiesc ca atare, nu comparativ. Scriu asta pentru ca stiu temerea unora - a fost la un moment dat si-a mea - care nu vor sa faca copii pe motiv ca li se va schimba viata si de ce ar schimb-o daca le e bine asa? Raspunsul meu, din experienta deja, e ca viata nu se schimba neaparat in rau. E adevarat ca pentru o vreme nu mai ai timp de tine, de plimbari, nici macar de un banal somn in timpul noptii, dar asta nu inseamna ca ai o viata doar s-o plangi. Nici pe departe. Chiar daca din perspectiva unora - la un moment dat era si perspectiva mea - asa se vede. Pentru ca bucuriile pe lumea asta nu se rezuma la o zi berbunca sau la dormit o ora in plus. De fapt astea nici nu-s bucurii, devin bucurii doar atunci cand nu le mai ai, ca vorba lui Bobi dupa o runda nocturna, niciodata n-am apreciat atata somnul 😂.

vineri, 2 iunie 2017

Ca sa doarma ca un prunc, bebelusul are nevoie iubirea mamei. Nu inainte de-a avea nevoie de nervii ei de fier. Ca sa o aduc la aceasta stare zen de care eu sunt privata de-o luna acus si pentru care o invidiez pe bune, m-am chinuit vreo cinci ore de dimineata. Am reusit dupa ce am dat drumul la toate robinetele cu apa din casa, am bagat muzica la maxim de-am zis ca ma evacueaza astia din bloc pentru tulburarea linistii, am scos-o printre camioane la rush hour si chiar am vrut sa dau foc la casa ca sa inceapa si alarma sa tiuie.