Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 30 mai 2017

Tunel de acces pentru carucioare la metrou
Am avut de ajuns ieri undeva, mai precis la doctor, ca e singurul loc unde e musai sa ajung, in rest orice poate fi amanat si chiar anulat, si am avut placuta surpriza sa observ pe strada un lucru pe care nu l-am bagat in seama niciodata inainte, desi a fost tot timpul acolo. Orasul acesta este foarte "baby friendly". Infrastructura este construita in asa fel incat persoanele care folosesc device-uri mobile pentru deplasare, precum scaune cu rotile, carucioare de copii sau mai stiu eu ce alte acareturi de gen, au "banda" lor, caci nu exita bordura care sa nu se incline, si nici linie de metrou fara rampe si lifturi pentru invalizi. Deplasarea cu strollerul prin oras, inclusiv pe distante lungi, este incredibil de usoara. Practic, unde exista scari, exista si rampe, lifturi si tuneluri de acces. Orasul acesta nu umileste pe nimeni. Asta face parte din lucrurile asa-zis marunte (de vreme ce inainte nici nu observasem rampele si nici lifturile de la metrou nu le-am folosit vreodata), dar ale caror importanta capata proportii extraordinare atunci cand te trezesti ca ai nevoie de ele.

...In alta ordine de idei, eu traiesc momentan intr-o cu totul alta dimensiune. Nu mai exista zi si noapte, nici zile ale saptamanii, functionez in mod continuu, indiferent de cat e ceasul. Numar totusi, ca si înainte, zilele pana la weekend pentru ca doar atunci il avem si pe tati cu noi acasa toata ziua. Mi-a fost mai greu in prima saptamana cu sculatul in toiul noptii, dar acum, mai ales de cand am inceput doar sa alaptez si nu ma mai chinui cu pregatit formule cand ar trebui sa-mi fie somnul mai drag, m-am obisnuit, ba chiar imi si place. Nu se trezeste decat de vreo doua, trei ori pe noapte, chiar daca sesiunea poate dura si cate o ora o data, dar nu ma mai deranjeaza. Alaptatul chiar mi-a usurat viata de mama, ca mai nou doar asta sunt. Acum pot sa-i dau de mancare si prin somn. Stiam ca asa va fi, stiam ca daca voi avea succes, ma voi fi chinuit cateva zile, cel mult doua, trei saptamani, dar nu luni intregi. In rest, de fapt nu mai exista niciun rest, toate activitatile mele se desfasoara pe langa ea. Stau dupa curuletul ei toata ziua. La propriu. Nu stiu daca toti bebelusii sunt la fel, dar eu trebuie sa-i schimb cate cinci pampersi deodata. Cum ii pun unul nou, are grija sa ma tina ocupata, ca in doua minute trebuie sa i-l schimb iar, iar dupa alte doua minute iar, si apoi tot asa. Nu vreau sa zic ca e complicat sau foarte greu sa ai grija de un puradel, dar clar nici cel mai usor lucru nu e. Nu e insa mai greu decat oricare alta activitate ce presupune responsabilitate, fie ca e vorba de un copil, un cățel sau un job. Dar dupa munca si rasplata. Pup făţuca asta in fiecare zi de o mie de ori. Mi-e dor de ea si cand o tin toata ziua in brate.

Acus nu mai incape in pat
Am inceput sa iesim in parc si tot mai des in gradina din spatele blocului. Ea ia o gura de aer curat, iar noi mai mult de-atat de cand a dat caldura si s-au scos la terasa sezlongurile.

2 comentarii:

  1. Dar ce bine va sta impreuna! E foarte haioasa in prima poza, zici ca nu ii ajunge patutul. Acum ca vine caldura, va fi o placere sa va plimbati pe afara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne plimbam de voie de nevoie ca-i place sa adoarma in mijlocul intersectiilor 😂

      Ștergere