Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 4 februarie 2017

Pregnanciul e o perioada plina de stres si griji. Scriam mai pe la inceput cum imi spusese doctorita de familie ca pe parcursul sarcinii va trebui sa merg la doctor regulat. Acum, la putin peste 6 luni pot sa spun ca am fost si regulat si iregulat, dar sigur de mai multe ori decat in toata viata mea la un loc. Screening-uri, analize, ecografii, si astea repetate cateodata. La inceputul saptamanii acesteia am avut in aceeasi zi consulatatie de rutina, un ultrasound pe care a trebuit sa-l repet si analiza de sange pentru depistarea diabetului gestational. Analiza pentru tipul acesta de diabet este standard in Canada, adica toate gravidele trebuie s-o faca, ceea ce este foarte bine pentru ca nedepistat si mai ales netratat, acest diabet poate duce la complicatii pe care evident nu si le doreste nimeni. Diabetul gestational se instaleaza undeva intre 24 si 28 de saptamani la cea mai ghinionista din zece gravide. E o asa-zisa boala care apare in perioada sarcinii si dispare dupa. Motivul e ca din cauza hormonilor secretati de placenta, celulele devin rezistente la insulina, iar pancresul nu este capabil sa genereze mai multa, sau cam asa ceva. Vestea buna e ca in principiu se trateaza, sau macar se tine sub control, doar cu dieta. Una in care nu trebuie sa mai mananci cartofi, paine si paste, adica tot ce mi-a placut mie in perioada asta cel mai mult, si evident nici prajituri sau inghetata. Eu sunt una din ghinioniste si daca va puteti imagina sunt gravida si nu mai am voie sa mananc ce-mi pofteste inima.
Diagnosticul de diabet gestational se pune dupa doua teste lungi si obositoare in care trebuie sa bei glucoza si sa astepti in laborator cu orele ca sa-ti ia sange de mai multe ori. Asta am facut si eu si luni, si ieri. Si tot ieri m-au sunat de la cabinet sa-mi spuna ca rezultatele arata ca glicemia mea e mare fata de normal si ca trebuie sa ma trimita la un centru la spitalul North York General ca sa ma consilieze nutritionistii si alti specialisti cu privire la regimul alimentar pe care va trebui sa-l urmez de-acum pe toata perioada sarcinii. E ok, nu-mi fac griji de diabet pentru ca stiu ca se rezolva, dar ce mi-e ciuda e ca nu mai putem noi doua sa stam ca fetele la festinurile noastre regale ca pana acum!

7 comentarii:

  1. Lasa ca o sa treaca! Bine ca ai aflat si stii ce trebuie sa faci. Fiecare sarcina are peripetiile ei. Cel putin asa am constatat eu din proprie experienta si din a cunostintelor, prietenelor. Suck it up, buttercup! Ii citesc la baietelul meu o poveste, ii zice it could've been worse. Important e sa nu te stresezi. Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Iulia, apropo de peripetii, ma gandeam odata ca perioada asta e ca o clasa pregatitoare. Te pregateste pentru ce va veni dupa. Si bucurii si alintaturi, dar si multe griji si chiar disperari. O sa povestesc la un moment dat despre ele ca am avut si eu de toate pana acum!
      In alta ordine de idei, sa stii ca am primit msg-ul tau ;). Si inca o chestie, de ce aveam eu impresia ca tu ai fetita si nu baietel?

      Ștergere
  2. Baietel. Are 3 ani jumate acum, Albert. He's a big boy. Asa zice el. E o scumpete. Si ai dreptate, sarcina e clasa pregatitoare. Ia-le pe toate asa cum vin, asa or sa si treaca. Eu in prima saptamana dupa ce s-a nascut, m-am panicat ca nimeni nu mi-a explicat cum sa ii curat nasul. Bine, prima saptamana dupa nastere e si un pic mai ciudata, numa cu mintea intreaga nu esti. Acum ma uit inapoi si ma gandesc ca poate nu trebuia sa ma fi stresat asa tare, dar na, pe moment toate capata o amploare dramatica. Stii ca atunci cand ti-am trimis mesajul, mi-am adus aminte de peripetiile mele din sarcina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trece , si Andra a avut ghinionul sa il faca ... totul a revenit la normal după naștere . In Plus placenta praevia ... 6 săptămâni la pat in spital , plus alte 3 cu babies.... dar trec toate 😉 si merita fiecare minut de chin .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa-i traiasca bebelusii si sa fie sanatosi! Mie nu mi-a zis ca am previa, dar ca e low lying. In mod normal si in cele mai multe cazuti, mi-a zis ca se ridica si totul va fi normal, daca nu, va fi nevoie de cezariana. Eu cezariana vreau sa fac doar daca e musai, altfel mi-as dori sa fie totul natural. Asta e, cum zicea si Iulia, tot felul de peripetii, si eu ma mai si stresez cam mult, dar imi da piticania cate un picior de imi revin. Imi vine s-o strang in brate cateodata, dar nu pot.

      Ștergere
  4. Nu cred ca exista vreo sarcina fara ceva peripetii. La mine cu primul baiat mi-au zis ca are IPS pozitiv si am fost nevoita sa fac toate testele de la amniocintoza pina la ultrasounduri specifice de organe, au fost 5 luni de stres caci la un moment dat ziceam ca daca copilul asta era sanatos la sigur acum va fi bolnav la cit stres am fost supusa. In final a fost totul bine si nazdravanul de 4.3kg a aparut pe lume fara nici o problema. e usor de zis sa nu ne stresam, mai greu de facut asta. Sanatate voua, lasa ca recuperati la dulciuri dupa ce se naste ;)

    RăspundețiȘtergere