Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 5 februarie 2017

Au trecut trei luni acuş de la cand ne-am mutat in casa noastra si mi-am dat seama ca potetialul nostru de adaptare la nou, mai ales cand acesta e si mai bun, este fabulos. Am sentimentul ca traiesc aici dintotdeauna si ca n-am trait dincolo prea mult avand in vedere ca rar m-am mai gandit la locul ala si niciodata cu vreo parere de rau. Ne simtim confortabil, apartamentul e foarte homey, ca daca ma intrebi ce camera imi place cel mai mult, zic niciuna ca toate imi plac la fel. Dormitorul nostru e ca un cuibusor, iar bucataria e bucuria mea ca are masina de spalat vase. Prietenii stiu de ce, ca sa zic asa, ca mie mi-a fost dintodeauna greu sa-mi spal blidele din care mananc. Si oricum acum sunt toate cam goale, asa ca nu e usor sa fac vreo diferenta intre ele. In mare, desi ar fi cateva chestii care ma incomodeaza, nu sunt asa de importante comparativ cu restul care sunt ok.
In primul rand imi convine ca sunt aproape de tot in orasul acesta. Chiar daca traiesc mai la capatul nordului, statia de metrou e literalmente la doua minute dupa ce cobor din bloc. Ca sa nu mai zic ca am pe langa cam tot ce-mi trebuie, de la banci pana la laboratoare medicale. Laboratorul la care am mers sa fac analize in perioada asta e la coltul scarii. Nici magazinul de paine nu-i asa de aproape. Pana la doctor, fie ca e cel de familie, obstetriciana, sau centrul de ultrasound, fac un sfert de ora. Daca e aglomerat. Dar si mai mult, nici ca sa ajung la munca nu-mi ia mai mult de juma de ceas...Pai in larga si intinsa America de Nord, conditiile astea de trai sunt boierie!
E totul aproape, mai putin ceva, care e si unul din motivele mele de nemultumire: n-am un parc aici. Noi in Toronto nu ducem lipsa de verdeata, nu asta vreau sa zic, ci doar ca pana la cel mai aproapiat parc mare am ceva de mers pe jos, poate chiar cu masina. Si deocamdata nici nu prea stiu in ce directie. Dar asta pentru ca eu compar cu blocul de rent in care am stat inainte si care era efectiv construit intr-un parc, iar din spatele blocului incepea unul din cele mai lungi trailere de salbaticie urbana din Toronto. Ala pe care ma dadeam eu cu bicicleta mai acum cateva luni in urma. Inainte auzeam noaptea cum fosnesc de la vant frunzele artarilor, iar dimineata ma trezeau pescarusii veniti de pe Ontario. Acum, daca deschid geamul imi vuie capul de la masinile de pe strada. Nu am vedere direct la strada, dar e destul de aproape, ca mai toate cladirile de condos de pe Yonge. Cand stateam dincolo, ma uitam de pe balcon la veverite in copaci, acum ma uit in ceafa unora de lucra pana traziu intr-un zgarie-nor de vizavi. Dar indispozitia acesta a mea este oarecum estompata de faptul ca blocul are o peluza in spate, cam asa cum sunt curtile de la case doar ca mult mai mare, in care locatarii au acces direct de la piscina. Adica vara, usile piscinei sunt deschise catre o terasa cu mese si scaune de picnic la iarba verde, cred ca se poate face si bbq, asa cat s-o tot freci la soare si sa nu fiu eu suparata prea tare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu