Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 28 decembrie 2016

La Targul de Craciun de la Distilarie mi-am dorit foarte mult sa ajung in perioada asta. A fost deschis de pe la inceputul lunii, daca nu chiar mai devreme, dar cum eu, cu altele luandu-ma tot timpul, n-am apucat sa merg pana acum, m-am dus abia aseara ca tot eram noi in cautare de diverse activitati de vacanta. Vacanta asta pe care o facem la plapumioara. Neavand nici prea multa, nu ne-am permis niciodata sa ne irosim asa zilele libere. In fine, am vrut mult sa ajung la Targul de Craciun ca sa beau acolo hot chocolate cu chili. Si-apoi, daca nu sa cumpar, macar sa ma uit, la ce aveau de vanzare in casutele alea lemn, ca de turta dulce, pe care numai pe la targuri din astea le vezi. Stiam si eu ca s-a terminat Craciunul, dar tot ma asteptam sa vad lume multa pe la foc pe-afara, mai ales ca si incepuse sa fulguie putin si mai ales ca pe-acolo e tot timpul lume multa, sa vina galagie de prin berarii, dar am ajuns si noi chiar la spartul targului de Craciun, ca de cum am intrat pe straduta aia de la Distilerie, inca la primul magazin, era o fetiscana cocotata pe-un scaun de dezlipea stelutele din geam. Bradul din centru era ravasit, parca atarnau de crengi paharele goale de dupa party, iar casutele aveau toate obloanele trase. Palpaiau si luminitele de pe strada sa se stinga, dar chiar si-asa o maya chili, o ciocolata iute cu lapte, tot am apucat sa beau, dar asta pentru ca am avut norocul prostului pe care il are de obicei ultimul client. Mi se pare oarecum anapoda sa deschizi un targ de Craciun c-o luna inainte si sa vie toata suflarea orasului, iar a treia zi de Craciun sa sufle pe-acolo numai vantul. E ca si cum, ceea ce cred ca se si intampla, iti impodobesti bradul si-l pui in centrul atentiei inca de dupa Halloween, iar a doua zi de Craciun il azvarli fara remuscari la tomberon. De ce sa nu fie invers? In fine, ati inteles, vreau doar sa zic ca am fost oarecum dezamagita ca am batut atat drum pana acolo degeaba, ca a trebuit sa cobor din susul pana in josul orasului pentru asta. Dar ca sa nu plec suparata acasa, am intrat intr-o berarie, la Mill St., unde ne-au plasat ospatarii chiar langa semineu, imi bateau flacarile alea chiar in fata, asa ca daca tot n-am putut bea tot m-a inrosit si pe mine ceva in obraji, si pana la urma ne-am intors spre casa un pic mai bucurosi c-am fost si-acolo.
De azi imi reiau activitatea favorita din vacanta. Imi place la nebunie sa ma duc in fiecare zi la piscina ca piscina noastra, spre deosebire de toate piscinele in care m-am balacit vreodata, are apa calda. Ieri a avut o problema de ne-au trimis acasa cand ne era lumea mai buna, dar sper ca azi s-o fi rezolvat. Imi iau o carte, si stau acolo cu orele, ca si-asa altceva mai bun nu poate fi de facut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu