Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 25 decembrie 2016

Daca nu mi se rostogoleau planurile ca o avalansa peste mine si ramaneau tepene asa cum le facusem eu acum vreo jumate de an in urma, acum ar fi trebuit sa fiu in Romania. Nu-mi pare rau ca nu sunt, nu ca as avea vreun motiv sa-mi para bine, dar mintea mea nu mai era demult setata pe vreo plecare si atunci cand nu te gandesti ca trebuie pleci, nici nu incepi sa te aginti in sensul ala, ci te obisnuiesti cu gandul ca nu te mai duci nicaieri. Anul acesta, spre deosebire de anii din urma cand de Craciun am tot fost plecati, din motive ce tin de alte prioritati, am decis sa stam pe langa casa. A facut Bobi vreo doi cozonaci, eu niste racituri, nu ca suntem noi cu traditiile, dar din obisnuinta, am avut si un musafir, si, in mare deci, un Craciun mai neobisnuit. Nu in sensul de super fericit, ci dupa cum spuneam mai sus, altfel decat anul trecut, sau decat acum doi sau trei ani si tot asa inapoi. Dar chiar daca am decis noi sa stam acasa, asta nu inseamna ca am stat in casa. Caci ieri am fost la Twist your Dickens.
Daca ati avut drum prin North York in ultima vreme sigur ati vazut pe toti stalpii reclame si afise la spectacolul de comedie a celebrei trupe de teatru "The Second City". Celebre la Toronto, Chicago si la Hollywood. Spectacolul s-a tinut la Toronto Centre for the Arts, care e la o statie de metrou mai jos de noi de ne-am si dus pe jos pana acolo. Initial am vrut sa iau bilete la A Christmas Carol, dupa Charles Dickens, tinut la teatrul Soulpepper, dar din cauza de sold out n-am mai apucat. Asa ca am ales alternativa, si bine am facut ar zice toate review-urile de pe internet, fara ca eu neaparat sa le contrazic. Twist your Dickens a urmat de asemena linia romanului, dar nu la modul nostalgic si emotionat pana la lacrimi ca originala, ci twisted, adica pana la lacrimi de amuzant pentru ca Scrooge nu era un personaj victorian, ci unul gasit cu usurinta in vremurile noastre. A fost mai degraba o parodie dupa faimosul roman manifest al scriitorului englez al Marilor Sperante. Scopul spectacolului nu a fost unul educativ, desi, in cazul in care mai exista cineva care nu stia povestea lui Ebenezer Scrooge, puteau s-o afle si de-acolo, n-a fost nici unul care sa te indemene la compasiune de sarbatori, ci simplu, sa te faca sa razi. Si a reusit. Dar recunosc ca mie probabil mi-ar fi palcut, daca nu mai mult, macar la fel de mult, sa merg sa vad povestea originala, pentru ca n-am vazut-o jucata niciodata, doar o stiam din carti.

La fel cum niciodata pana azi nu am fost la un spectacol de patinaj artistic. Disney on Ice, o trupa cu reputatie mondiala si aprobata de Walt Disney, e in Toronto zilele astea si curiozitatea m-a impins sa merg la Rogers Centre sa le vad spectacolul pe patine, Dream Big, chiar daca, pe langa si complet eronat, eu am crezut ca e mai mult un eveniment pentru copii.
Este si pentru copii, dar doar prin prisma faptului ca cei mici isi vad personajele din desene animate dansand pe gheata in fata lor. Cei mari insa sunt la fel de incantati de gratia si priceperea artistica a patinatorilor, care nici nu mai conteaza ca vin din desene animate, aceleasi desene animate pe fundalul sonor al carora au crescut si ei, sau din alta parte. Dintr-o lume, macar pentru doua ore, altfel. Eu am si lacrimat. Serios va spun. Atat de tare mi-au placut ca nu m-am putut abtine. Poate si pentru faptul ca, repet, n-am fost niciodata la un spectacol de patinaj de cel putin asemenea anvergura, am avut impresia ca a fost cel mai frumos spectacol pe care l-am vazut vreodata in viata mea. Dream Big le aduce pe patinoar (ca sa nu-i zic scena) pe Alba ca Zapada, Cenusareasa, Frumoasa din Padurea Adormita, sirena Ariel, patinand in duo cu printii lor, acestea fiind cele mai frumoase strofe ale unei adevarate poezii pe gheata. Caci spectacolul a fost in asa fel secventionat incat au intrat pe patinoar zeci si zeci de personaje ale minunatei lumi Disney, dar care pregateau de fapt intrarea acestor cupluri celebre din basmele copilariei noastre. S-a incheiat dupa doua ore in care eu mi-am zis intruna ca as mai putea sta sa ma uit asa la ei inca doua ore, si inca doua fara sa-mi revin din uimire. Elsa din Frozen a incheiat reprezentatia, intr-un decor de lumini si alte efecte care imitau o adevarata furtuna de zapada de exemplu, si a fost cu adevarat pentru toata lumea o senzatie, inclusiv pentru mine, chiar daca pentru mine Elsa este un personaj mai nou, cu povestea careia sunt prea putin familiarizata. Dar dupa cum ziceam, asta nici n-a prea contat ca nu la desene animate m-am dus. De fapt, am acum impresia ca aceste personaje ar fi mai sarace daca n-ar si patina!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu