Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 30 noiembrie 2016

N-am mai citit nimic de luni de zile. Nimic interesant adica si care sa ma satisfaca macar emotional. Mi-am tarait o vreme intelectul prin paginile unei carti plictisitoare pe care mi-a imprumutat-o o colega, careia insa i-am inapoiat-o neterminata. N-am vrut sa-i spun direct ca si numai cat am citit mi s-a parut un rahat, nu ca ar fi scris-o ea si sa nu-i jignesc talentul, dar ei i-a placut si n-am vrut sa-i subestimez gusturile. Desi la materia asta ma cam pricep putin. M-am multumit a-i spune ca nu e ca One Thousand Splendid Suns, asa cum mi-o recomandase, nici pe departe. Printre multe alte lucruri ciudate care mi se intampla in perioada aceasta ciudata oricum, cu care inca incerc sa ma obisnuiesc, ca durerea de calcaie de care povesteam mai jos, pierderea sporadica a memoriei e alta nazdravanie. Pentru mine sunt chiar amuzante aceste lapsusuri si amnezii care au loc mai nou de mai multe ori pe zi, in orice context, pentru ca e prima data in viata cand uit lucruri, memoria mea fiind intotdeauna una foarte profi. Am, sau aveam, o memorie de care si astia ai mei de la munca se minunau. Eram capabila sa-mi amintesc si numere de care m-am ocupat cu luni in urma, daca le revedeam, cam in felul acesta functionam. Dar cica tot hormonii mi-au f*** si mintea. De aceea, nu pot sa spun exact cum se numea cartea pe care am inapoiat-o colegei, iar daca pentru asta as mai putea face un efort totusi sa-mi amintesc, de cine e scrisa nici nu intentionez. Spun doar ca avea la baza o idee rasuflata despre femeile din Afganistan. Desi poate ca abordarea subiectului (prafuit ca o cale batuta si razbatuta) era interesanta, m-a plictisit rau scriitura terna ca un platfus. The Pearl That Broke Its Shell. Asa se numea cartea. Uite ca mi-am amintit. Dupa ce am dat un search pe Google ca sa fiu sigura. Cartea asta s-a nimerit s-o citesc in timpul in care eram cu matele pe dos si cand ma apucam eu de lecturat, ma lua de la stomac si mai tare. Acum nu stiu daca era efortul, fie si numai de a-mi misca ochii dintr-o parte in alta pe o pagina, sau era cartea prea proasta si nepeplacul creierului meu foarte sensibil la orice era pestilentios. De aceea mi-am anulat pentru o vreme obiceiul.
N-am terminat-o deci, dar nici n-am renuntat la ea prea devreme, pentru ca altceva mai bun oricum nu aveam. (Si eu tot timpul car cu mine ceva de citit ca sa-mi omor drumurile lungi si aglomerate). Toate cartile mele au fost mutate in cutii, care acum sunt depozitate in locker la parter. Si pentru ca-mi era foarte lene sa cotrobai prin acele cutii in conditiile in care nici de multe din cele din casa nu m-am atins inca, am fost in seara asta sa-mi cumpar altele. Am fost la BMV. Pentru cine nu a auzit, acesta este cel mai tare bookstore din Toronto care vinde carti cu discount. Adica in loc sa dai $20 pe-o carte, ca la Indigo, dai $8.
Pentru azi, doi din cei care au dat Americii faima de tara cu cea mai buna literatura ever. Din punctul meu de vedere. Desi ma plangeam azi, ba imi venea sa ma dau cu capul de masa cand ma gandeam ca mai sunt inca trei saptamani pana intru in vacanta, acum cu astia doi, simt ca am intrat deja.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu