Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 22 noiembrie 2016

Cand ne cautam casa, unul din atributele pe care casa trebuia sa-l aiba din perspectiva lui Bobi, si un criteriu care a dus la eliminarea multor altor optiuni pana la apartamentul acesta, a fost bucataria. Trebuia sa fie mare, sa putem face si mancare, dar mai ales, sa putem sta impreuna in jurul unei mese. Nu asa deci cum am avut-o dincolo, unde nu aveam loc sa punem un scaun, o masa nici atat, caci era practic gandita sa ai suficient loc sa bagi o pizza semi-preparata la cuptorul cu microunde si atat. Asa erau multe din apartamentele pe care le-am vizitat. In planul caselor, bucataria nu parea sa aiba o importanta prea mare, ba, fiind sub concept open space, se pierdea in livingul de care si era separata nesemnificativ. In unele era doar un loc de trecere din living catre usa de la intrare, probabil cand intrai in casa, iti bagai papucii in cuptorul de la aragaz, un loc care in zilele noastre, din ratiuni financiare absolut justificate, a devenit pentru multi inutil. Altele aveau intr-adevar cate un dining room in care sa apuci a manca pe sarite. Si asta nu numai la condo-uri, ci si la townhouse-uri, ba si la case. Bobi nu a vrut asa ceva, si desi spuneam pe-atunci ca pentru mine e neinteresant aspectul, bine ca pentru Bobi a fost pentru ca bucataria este incaperea care acum imi place cel mai mult in casa noastra. Sentimentul cu care-mi beau dimineata cana cu lapte in bucataria asta e de-o intimitate pe care n-am mai simtit-o de cand eram copil, ca nici la Bucuresti, bucataria nu a fost niciodata foarte primitoare. Poate tocmai de aceea o si gasesc atat de familiara, si familiala, in acelasi timp.

PS: Patiseriile (din poza) cu care imi asezonez laptele in fiecare dimineata, noua mea cafea, sunt luate de la Nino D'Aversa, una dintre putinele locatii in care am apucat sa intram de cand ne-am mutat in acest cartier, flacat de-o puzderie de restaurante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu