Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Am aniversat si noi acum vreo doua zile 6 ani de Canada. Desi e ultimul lucru de care ne arde in debandada asta in care mai am putin si ma sufoc, ca sa nu treaca ziua neobservata totusi, a luat Bobi o pizza, am mancat-o, el cu bere, eu cu suc, si ne-am culcat. N-am tratat-o cu cine stie ce mare cinste, chiar daca pentru noi este o zi insemnata sau macar de tinut minte pentru momentul de cotitura definitiva pe care l-a marcat in viata amandurora. Ca sa fac o paralela, n-am simtit de exemplu niciodata nevoia sa celebrez ziua in care m-am mutat la Bucuresti, nici nu mi-a trecut vreodata prin cap. N-am de gand sa fac prea multe paralele cu Romania pentru ca dupa 6 ani chiar nu mai are niciun rost sa-mi fac bilantul in raport cu ceva ce nu ma mai intereseaza deloc. Viata mea s-a indepartat atat de mult de locurile alea incat ar fi ridicol sa continui a ma agata de un trecut care pur si simplu la un moment dat s-a rupt, ca un trunchi de copac retezat de-o furtuna.
Singurul lucru pe care il mai pot spune este ca nu mi-e dor. Plecarea aia n-a lasat asupra mea traume de niciun fel, am evident amintiri, unele placute, altele mai putin, dar sunt departe de orice patetism. Sunt fericita aici in Canada, fericire care ma face complet nepasatoare fata de Romania in general, fara ca asta sa ma opreasca s-o mai ciupesc asa din cand in cand, poate doar dintr-un tic. Nu va imaginati vreo fericire zen ca eu nu cred in asa ceva, e mai degraba autosuficienta, incredere, implinire, care nu s-au intamplat peste noapte, tocmai de aceea, ci au fost muncite, ridicate de la fundatie caramida cu caramida. Aceasta constructie a noastra nu ne-a epuizat si nici n-am facut sacrificii inumane cu acest scop, ci dimpotriva, ca in zicala aia cu fa ceea ce-ti place si nu vei simti nicio zi ca muncesti, asa si noi, nu am suferit aici ridicandu-ne de jos. Ne-am bucurat de fiecare reusita si-am imbinat utilul cu placutul, adica am muncit, dar cu folos, chiar si utilul cu neplacutul caci am facut si greseli, ne-am luat si tepe, dar am incercat sa invatam din ele macar sa n-o mai patim si a doua oara si tot asa. Reusite au tot fost, adica am avut de ce ne bucura, pentru ca daca ar fi sa fac din nou o paralela cu Romania, cu ce m-as intorce eu acolo in plus fata cand am plecat, daca printr-un mare absurd m-as intoarce? Pai nici nu stiu cu ce sa incep. Eu am invatat o meserie noua din care traiesc, Bobi are o cariera pe val si nu glumesc, reusitele lui profesionale sunt remarcabile, iar CV-ul lui la 32 de ani provoaca crash pe LinkedIn. Ne-am distrat, mai putin acum, dar pana acum, weekend de weekend prin diferite locatii, a fost o vreme cand nu mai stiam cum e sa stai acasa la sfarsit de saptamana, ne-am plimbat, am fost in vacante, si de vreo doua ori prin Romania, desi banii nu ne-au lipsit pentru tot ce-am vrut noi si nu ne-am restrans de la nimic rezonabil, tot am apucat sa mai si stragem pret de-un apartament in Bucuresti pe care am preferat sa-l bagam avans intr-un apartament in Toronto pe care si intentionam sa il platim tot in vreo 10 ani. Adica am facut si ceva bani. Ce sa vreau mai mult de la 6 ani? Dar peste toate acestea, satisfactia mea de a trai intr-o societate pe intelesul meu. Pur si simplu, social, ma simt mai confortabil aici decat m-am simtit vreodata dincolo unde, din multe puncte de vedere, am fost intotdeauna un outsider. Ca sa dau numai cateva exemple care imi vin acum in cap, nici macar cele mai relevante, eu n-am stiut niciodata sa-mi rezolv nici macar interesele personale cu spagi sau cacaturi din astea romanesti. Unii ar considera asta slabiciune, e, pentru spagari. Apoi, eu sunt un om foarte simplu, nu de la tara, dar nesofisticata in comportamentele mele de toate felurile. Din punctul acesta de vedere, Romania era prea complicata pentru mine. Sunt prea coolisti romanii pentru gusturile mele. Mie nici distractiile nu-mi placeau acolo ca-mi tot canta unii pe la mese cum se distrau ei in Romania. Distractie odioasa in continuare! Ce vreau sa spun cu asta e ca am gasit aici mult mai mult decat o mana de bani in plus si cum ar zice celebrul nostru maneslist Nicole Guta, toti banii din lume nu m-ar tine pe loc daca numai despre asta ar fi vorba. Dupa cum se poate observa sau daca nu se observa tin sa punctez ca aceste motive tin de trecut, si numai pentru faptul ca eu nu mai traiesc acolo demult. Caci Romania poate s-a mai schimbat, si eu cred ca s-a mai schimbat, chiar si numai in astia sase ani, dar asta e bine pentru cei de acolo, pe mine nu ma mai intereseaza. Pe mine nu ma mai intereseaza sa ma intorc acolo pe motiv ca Romania s-a schimbat pentru ca mie imi place sa traiesc aici. Chiar daca si aici sunt cu duiumul prosti si probleme, prosti care iti fac probleme si tot asa. Mie imi place tot in Canada! Inclusiv prostii si problemele ei!

8 comentarii:

  1. Acasa e locul unde te simti implinit, iar pentru voi asta este Canada. La multi ani, cu bune si cu lectii de viata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Creda undeva , candva in interferetele noastre de blogosfera ti-a zis a vei aung aici . Te ai schimbat, maturizat si ma bucur pentru tine . Ai ajuns la un echilibru pe care nu il obtin multi . BAfta si sanatate multa fetica draga 😊

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari si spor la mutat! Dupa cum stii si eu am aniversat 6 ani de Canada pe 15 octombrie. Si am un singur raspuns la tot ceea ce ai scris tu... idem...dupa 6 ani si eu simt la fel. In legatura cu bebele, si eu am simtit de la inceput ca e baiat. Inainte de ecografii si restul. Bucura-te de perioada asta, e foarte faina, ca si restul ce va veni.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mutumesc Sonia si Elena!

    Iulia, maine e mutatul, gata, scap de teroarea asta. Desi n-am facut mare lucru, m-a terminat psihic!
    Cat despre bebe, daca e sa ma iau dupa prezicerile unei colege de la job care se crede Mama Omida, incepe sa fie fata pt ca burta ma acapareaza peste tot si cica asta e un semn clar.

    RăspundețiȘtergere
  5. Congratz pt cei 6 ani, ma gandesc ca noi sintem aproape sa facem 3 si parca anul trecut am sosit aici :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thanks lumenoua :). Si mie mi se pare ca a zburat timpul prea repede, dar in același timp parca sunt de-o vesnicie aici.

      Ștergere
  6. Fran, felicitari! Ca e fata ma gandeam si eu...am 2 baieti, dar nu am avut greturi si rau de sarcina si nici nu m-am ingrasat excesiv, cel putin in primele 5 luni.
    Sa fiti sanatosi! Mutare usoara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Cristina. Si eu încep sa cred ca-i fata ca băietii cică sunt mai cuminți :). Pe mine m-a cam terorizat piticania asta si încă o face, nu s-a domolit de tot. Am inceput sa-i zic bestiuță :))). Eu m-am îngrășat deja destul de mult pt ca I have to feed the beast all the time. Eu dacă n-am mâncare tot timpul intru in panica. Cand mi se face foame, o foame inumana, ca nimic cunoscut pana acum, mi se face si rau, de aia tr sa mănânc tot timpul. Rucsacul meu de munca e full cu mâncare de abia il car dimineata, iar seara cand ma întorc acasă e gol. As vrea sa nu ma îngraș prea tare, dar deocamdată nu prea am ce sa fac.

      Ștergere