Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Printre atatea turbulente prin care trec in ultima vreme, exista si un lucru cu care ma simt in siguranta totusi, si anume, ingrijirea medicala. Modul in care voi fi asistata pe perioada sarcinii ma pune la adapost si de stres, dar si de eventuale, Doamne fereste, probleme care pot aparea. Mai zic o data ca statistic, pana la sfarsitul primul trimestru, sarcinile sunt considerate vulnerabile. Eu dupa ce am mers la urgente si am primit asigurari ca totul este "normal", mi-am capatat in sfarsit increderea ca totul va decurge la fel de normal si de acum incolo.
Cand spun ca ma simt in siguranta cu sistemul medical ma refer la organizare. Stiu exact ce am de facut, unde trebuie sa ma duc, cand, la cine eventual sa sun in caz de orice nevoie. Nu ma simt pe nicaieri intr-o experienta in care n-am mai fost si care, sincer, pana acum nici nu m-a interesat prea tare. Chiar daca inainte nu aveam nici cea mai vaga idee ce inseamna toata tarasenia asta, acum mi-e foarte clar programul. Pe perioada primului trimestru voi fi asistata de doctorita mea de familie, ea fiind, de altfel, si primul contact in caz ca am nevoie fie si de-un sfat. Am avut deja o prima intalnire cu ea, in care m-a indrumat cu privire la alimentatie, ce ar fi bine sa evit, cata cafea am voie sa beau, cica una pe zi nu afecteaza desi eu am renuntat si la aia, sa nu fumez, sa nu consum alcool sau droguri, chestii din astea pe care nu trebuie sa ti le spuna chiar un specialist ca sa le stii deja, mi-a dat apoi o data estimativa a zilei de nastere a lui bebe, mi-a luat sange ca sa vada nivelul hCG, adica a hormonului responsabil cu sarcina, si mi-a inmanat o lista cu centre unde sa ma programez peste doua saptamani la un dating ultrasound. Pe care eu l-am facut deja la spital si acum ma intreb daca ar trebui sa mai merg si la celalalt, dar mai bine o intreb pe ea. Tot atunci, m-a programat la un medic obstetrician la cel mai apropiat spital de casa, North York General, pe mainile bune ale careia voi intra dupa ce primul trimestru se termina, iar doctorita de familie nu-mi mai poate urmari sarcina. Doctorita mi-a spus ca in primul trimestru voi merge la consultatie o data pe luna, in al doilea trimestru, de doua ori pe luna, iar in ultimul trimestru, o data pe saptamana.

Ca am adus vorba de spital, sa spun cateva vorbe si despre ER, Emergency Room, unde eu pana saptamana asta n-am calcat niciodata. Si acolo tot organizarea m-a impresionat desi cand vezi du-te-vino-ul ala de oameni bolnavi cum vrea care mai de care cate ceva, mai ca ai zice ca esti la spitalul de nebuni. La ER astepti de-ti creste parul, dar asta pentru ca nu te considera o urgenta. Daca ai fi urgenta, am vazut cu ochii mei ca nu astepti deloc. Toti oamenii aia care ajung acolo nu sunt tratati primul venit, primul servit, ci in functie de gravitatea starii medicale in care se afla comparativ cu a celorlalti. Poti merge la ER si daca te doare capul. Cu siguranta nu te vor trimite acasa fara sa iti dea o pastila, dar ca sa iti dea pastila aia astepti pana a doua zi, daca evident nu pleci acasa singur cu dureri de cap pe bune de la cat ti s-au lungit urechile. Eu nu cred ca am fost considerata o urgenta imediata (desi suna a pleonasm, nu e), mai ales dupa ce doctorita m-a consultat putin si mi-a spus ca nu crede ca e ceva, dar nici un caz de ignorat, pentru ca mi-a zis ca vrea sa facem oricum ultrasoundul. Am facut eu un mare caz, dar la final, n-am fost niciodata unul. Au aparatura de te trateaza pe loc de orice, de la o mana in ghips, cum am vazut la o fetita, pana la ultrasound, cum am avut eu nevoie, iar rezultatele ti le dau pe loc. Mie mi-au dat rezultatele analizelor de sange intr-o ora, in conditiile in care la o clinica obinsuita nu le ai decat cel mai devreme a doua zi. In mare pentru mine nu a fost deloc o experienta nasoala, in afara de faptul ca a trebuit sa ajung acolo si sa si stau pe-acolo vreo 7 ore. In rest, medicii si armata de asistente din ER se poarta foarte omeneste, chiar daca mediul lor de lucru este inuman.

5 comentarii:

  1. Asa este si ai sa vezi si la nastere cata grija au. Eu in prima noapte dupa ce am nascut, mi se parea ca nu respira bine copilul. Si sunam din ora in ora. Acum in retrospectiva, cred ca a fost oboseala nasterii si stresul de mama, dar m-am comportat un pic exagerat, ca sa nu zic ca nebuna. Dar nici un moment nu mi-au vorbit urat sau sa isi piarda rabdarea. Au avut grija de mine si au raspuns la orice idee ce imi trecea prin minte. Super profesionisti.

    RăspundețiȘtergere
  2. te cred, la noi ai parte de servicii decente doar in sistemul privat, nici nu ma gândesc cum se fi sa nasc la o maternitate de stat, la cate povesti am auzit...poate mai sunt si experiente fericite, dar nu ma risc :) ai incredere ca va fi totul bine si esti pe mâini bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cand eram in Ro, aveam asigurare de la job la MedLife si acolo ma duceam cand aveam nevoie. Am fost o data sau de doua ori, dar la stat nu ma duceam ca imi era sila. Off topic, chiar mi-a povestit mama de curand ca a trebuit sa mearga la un tomograf la Iasi. Avea programare facuta. Cand a ajuns i s-a spus ca tomograful nu mergea de cateva zile. Dar n-a binevoit nimeni sa-i dea un telefon sa ii spuna sa nu se mai duca pana acolo. Asa ceva...te doare bila cand auzi!
    Cu siguranta daca eram in Ro, si eu tot la privat m-as fi dus!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar in general te costa ceva toata asistenta asta, indiferent ca e la urgente sau nu? Ecografii si alte chestii de monitorizare, pastile etc? Sau e totul moca?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Traian. Nu, nu platesc absolut nimic. In Canada, sistemul de santate este public, singurul lucru pe care ar trebui sa-l platesc sunt pastilele, dar eu am o asigurare de sanatate de la job care-mi asigura 80% reducere la pastile. Reversul medaliei la sistemul acesta public este timpul de asteptare la consulatatii sau tratament. Eu nu am povesti din astea personale, dar prin presa scrie ca astepti mult. Adevarul este ca si eu cand am sunat sa ma programez pentru examenul anual, m-au programat peste trei saptamani, dar asta nu e nici boala, nici urgenta, nici nimic, doar examenul anual pe care iti este sugerat sa il faci. In principiu, primul contact in caz de nevoie medicala este doctorul de familie. Daca ai un doctor de familie bun, nu-i problema. El iti spune tot ce ai de facut, iti da referinte la specialisti, iti da adrese unde sa te duci exact sa faci o ecocardiograma de exemplu, sentimentul e ca nu te simti deloc pierdut in vid, ci ajutat, iar pentru mine asta este important, de aia am si scris mai sus.

      Ștergere