Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 21 octombrie 2016

Cam lolo cu scrisul pe blog in ultima vreme, motivul fiind ca n-am ce sa mai scriu. Luna Octombrie a acestui an va ramane in memoria blogului asa cum va ramane si in a mea: o luna lipsita de tonus. Am fost mai mult moarta decat vie si nu ca vreau sa fac un caz din asta, asta e, nu fac parte din categoria femeilor norocoase, fara ifose prenatale. Indispozitia fizica m-a facut sa ma port mai mult ca o bolnava decat sa pozez in vreo fericita. Nici nu-s genul sa pozez, dar in starea mea cu atat mai putin as fi facut-o. Am considerat ca este dreptul meu sa ma vait de toate cele, ca mi-e greata, ca vomit tot ce mananc, ca...ca...ca...chiar daca in realitate nu as fi vrut sa se opreasca pentru ca am asociat inca de la inceput starile de rau cu sanatatatea bebeluşului meu. Adica le-am perceput inca de la inceput ca singura forma de comunicare intre noi doi. Daca nu as fi simtit nimic, as fi fost foarte panicata sa nu pot comunica in niciun fel cu baiatul meu. Zic baiat, ca desi nu stiu inca precis ce e, asa imi spune feelingul. Daca va fi fata, foarte bine, nu despre asta e vorba. E doar o presupunere nafondata rational pe nimic. Daca va fi baiat il va chema Ianis. Daca va fi fata, imi place Catrinel, dar nu cred ca ii voi da acest nume pentru ca nu suna asa bine-n engleza, vorba cantecului.

Indispozitia mea, asociata cu faptul ca dorm mai multe ore decat sunt treaza, mi-a anulat efectiv cursul normal al vietii. La cursul pe care l-am inceput n-am reusit sa tin pasul pentru ca eu si seara am morning sickness, mai ales seara, cand atinge niste culmi de-am mai zis, stiu acum cum e si raul de inaltime. N-am reusit sa stau la nicio clasa pana la capat, iar de studiat, n-am studiat niciun rahat. Saptamana viitoare am examen si eu abia de stiu despre ce-i vorba.
Apoi, noi urmeaza sa ne mutam foarte curand la casa noastra si n-am impachetat inca nimic. Ca eu nu sunt in stare, iar Bobi saracu' n-are stare. El ma ajuta pe mine foarte mult, imi face pireu mai ales ca-s innebunita dupa cartofi, si nu pentru ca as cere acum vreun tratament special, ci pentru ca slabiciunea asta fizica nu-mi permite decat sa ma mut de pe-un picior pe altul pentru strictul necesar. Eu zic ca Bobi ar trebui sa ne impacheteze in primul rand pe noi (pe mine si pe bebe) si sa ne trimita cu prima tura. Macar nu se mai impiedica si de noi prin casa. E bine macar ca-s toate usor de gasit, fiind claie peste gramada in mijlocul casei, pentru ca pe fondul situatiei care e si consolati de gandul ca oricum plecam de aici, ne-am bagat picioarele in orice ordine si disciplina gospodareasca.
Apoi, nici la munca, nu-s vreun zbir mai nou, randamentul meu este foarte palid, dar am noroc ca nimeni n-are nicio treaba cu mine. Nu stiu daca am mai zis ca eu nu prea am sefi. Adica am, dar nu ma pureca. Nu sunt o subalterna puricoasa.
Apropo de job, planul meu initial fusese sa le spun ca sunt insarcinata numai dupa ce se incheiau trei luni. Ca cica asa se face, ba mai mult, eu personal n-am simtit neaparat nevoia sa le-o strig in gura mare. N-am avut insa cum sa tin pana atunci pentru ca deja si-au dat seama. Numai doua colege de incredere stiau de la mine, restul au dedus singuri. Mai putin femeile si mai mult barbatii. Primul care si-a dat seama a fost seful meu, al' mare, care a intrebat-o pe sefa mea (care stia, ca e prietena mea), asa ca pana la urma "am recunoscut", iar el mi-a trasmis ca-i happy pentru mine. Apoi colegul meu roman a fost chiar tare...Am un coleg roman cu care ma intersectez destul de rar ca el e la engineering, dar m-am intalnit recent cu el pe hol. Ce mai faci, lalalatralala, ma ia el prin invaluire, cica cu familia cum stau, bine? Eu, dandu-mi seama unde-i bate interesul, il intreb de ce ma intreaba?!!! Cica si el asa. Dupa ce i-am spus in fine cum sta treaba, mi-a zis ca si-a dat seama, dar n-a vrut sa-mi spuna. La fel ca si ceilalti care si-au dat seama, dar nu ma intreaba niciunul nimic. Canadian modus operandi. De exemplu, am observat un coleg ca este extrem, extrem de atent cu mine mai nou. Imi deschide usa, numai nu ma trece si pragul. Nu ca inainte era neatent, dar acum e suspect de atent, dovada ca si el si-a dat seama. Dar nu-mi spune nimic.

Acum, poate va intrebati cum de si-au dat seama? A inceput sa se vada. O usoara protuberanta abdominala, dar mai ales ca m-am ingrasat. Deci, eu cred ca ei nu au o problema sa ma intrebe daca sunt gravida, ci se gandesc ca daca nu sunt si doar m-am ingrasat ca vaca de arat ca una?! Le e sa nu se faca de cacao, sau si mai grav, pe mine sa ma simt prost.

10 comentarii:

  1. Azi m-am intalnit cu o tipa pe care nu am mai vazut-o de vreo 4 luni si pentru ca s-a marit simtitor comparativ cu ultima data cand am vazut-o am crezut ca e insarcinata. Bine naibii ca nu am zis nimic, pentru ca la un moment dat s-a plans cum ei ii e foame in continuu si s-a facut cat casa si cum e single si asa o sa ramana ca nu o mai ia nimeni daca se mai ingrasa mult. Cateodata e bine sa nu vii cu felicitarile pana nu esti 100% sigur ca altfel s-ar putea sa o dai in bara.
    La tine cred ca s-a prins lumea si pentru ca iti e tot timpul rau si probabil te duci des la baie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul e ca nici eu n-as intreba pe nimeni daca as observa. Am o vecina cu care ma mai salut eu pe hol pe-aici pe care am vazut-o insarcinata in multe luni la un moment dat, dar nu am intrebat-o nimic. Ce s-o si intreb, nu e evident? Ar fi trebuit sa o felicit, dar nici asta nu am indraznit.

      Cat despre motivele pentru care s-au prins in cazul meu, sunt mai multe, iar unul e ala pe care l-ai zis tu. Alta e ca biroul meu e acum plin de mancare de toate felurile (zacusca, compoturi, tot felul de fructe, ca sa nu mai zic de cojile de lamai stoarse) si mananc mult mai des si mai mult decat o faceam inainte. Apoi, intr-adevar m-am ingrasat. Nu m-am dublat chiar, dar m-am rotunjit bine peste tot. Adunate toate, era inevitabil sa nu-si dea seama. Bineinteles ca nu-mi pasa ca si-au dat seama. E doar amuzant ca n-am putut sa tin si eu secret pana la trei luni. Oricum nu mai am foarte mult pana atunci.

      Ștergere
  2. Las-o mai incet cu mancatul ca te faci multisoara rau pana in luna a noua si cele mai multe kilograme atunci se pun: luna a opta, a noua. Ti-am spus ca eu am ajuns de la 50 la 90. Eram o bila!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandesc ca in ultimele doua luni cantareste mult si copilul :)). Eu nu am cum sa nu mananc pentru ca fiindu-mi asa rau, stomacul meu tr sa aiba tot timpul ceva de rumegat acolo. Cum am mai zis, nu mananc mancarea grea (nici nu pot ca o vomit), dar usor asa tot timpul, mai ales pana pe la pranz. Ceea ce am inceput mai nou sa mananc f mult este paine si cartofi. Eu inainte nu mancam paine aproape deloc, dar acum simt nevoia de carbohidrati, mai ales din paine.

      Ștergere
  3. Catherina
    Pronunciation of Catherina [cathe-ri-na]
    E mai apropiat de Catrinel. Ambele nume sunt frumoase, Catrinel si Ianis. Dupa cele 3 luni ai sa te simti mai bine. Eu nu am avut greturi deloc, numai somn. Imi era somn tot timpul si eram complet nepasatoare la orice altceva in afara sarcinii. Care e data estimata? Eu am avut aceeasi data de la inceput ! De la prima ecografie si surpriza chiar in ziua respectiva am si nascut. Rar, dar se intampla.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau ii pun numele in acte Catherine si o strig eu Catrinel. Catrinel nu e usor de pronuntat in engleza, iar asta e un motiv suficient sa nu i-l pun, chiar daca imi place f mult. Acum sa vedem si verdictul lui Bobi. MI-a zis ca eu il fac, iar el ii pune nume si il creste LOL.

      Data estimata initial de doctorita mea de familie a fost 24 Mai. Daca ma bazez insa pe prima ecografie, bebe era cu 3 zile mai mare decat estimarea initiala, dar chiar si asa doctorita mea a ramas la 24 Mai. Interesant ca ai nascut chiar in ziua data. N-am mai auzit pana acum :).

      Ștergere
    2. La Tud mie mi-a zis 2 iulie si s-a nascut o ora dupa miezul noptii asa ca e pe 3 dar nastera a inceput pe 2 in ziua prevazuta. Teo s-a nascut cand a vrut doctorul ca mi-au provocat nasterea asa ca nu mai stiu.

      Ștergere
    3. Am citit undeva ca statistic mai putin de 5% din nasteri se intampla in exact ziua estimata :). Am inteles ca estimarea este chiar mai importanta pentru perioada de inceput decat cea de final pentru relevanta analizelor de sange. In principiu prima data estimata e data in functie de prima zi a ultimei menstruatii, si este eventual ajustata in functie de marimea lui bb la prima ecografie. Aici ii zice dating ultrasound tocmai ca e facut pt estimarea due date. Cica daca rezultatul ecografiei este diferit cu mai mult de o saptamana de estimarea initiala, ultrasoundul e cel luat in considerare, daca e mai putin, cum a fost la mine, 3 zile, diferenta nu prea conteaza tocmai pt ca se considera ca due date e rar estimata la fix.

      Ștergere
  4. La mine, din socotelile mele ( ;) ) trebuia sa fie 18 noiembrie, din cele ale medicului pe 25 noiembrie. Se pare ca fiica-mii i-a placut asa de mult in "marsupiu" ca a iesit abia in 28, si atunci fortata. Cu travaliu provocat, nu cezariana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acus e ziua ei :).
      Eu ma bucur cumva ca voi naste la primavara ca il voi putea plimba pe-afara. Mai e pana atunci. Nu stiu dacă va fi 24, mi-ar plăcea sa fie 21, ziua de naștere a lu' bunica mea la care am ținut mult. Dacă e sa ma iau după ultrasound e chiar 21.

      Ștergere