Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 1 august 2016

Mi-ar fi placut ca in dimineata acesta de holiday sa ma trezesc in mijlocul padurii, sa-mi cante pasarelele imnul in timp ce-mi fac in ibric o cafea care sa ma trezeasca mai bine decat racoarea frunzelor ude sub talpile goale si picaturile reci de roua cazute de pe artari-n cap. Sa ma inchin Soarelui pentru o noua runda aruncand firimituri ofranda chipmunksilor saltimbanci. Daca voi credeti ca astea sunt fantezii de om trezit fara ceas cu noaptea in cap, va cam inselati dragi prieteni cititori. Unii conationali vad asta pe viu chiar in acest moment. In Parcul Provincial Awenda, de-o parte si de alta a trail-ului Bluff, oamenii traiesc cu cortul toata vara. Au avut grija sa aiba un loc sub cetina de foioase de-acum sase luni. Ca asta nu-i o treaba pe care s-o faci de pe-o zi pe alta. Nu in Canada...


Si daca ar fi pe-asa numai pentru corturi, dar se pare ca nici dupa sase ani acus de trai in nord eu inca nu am invatat ca sa ai privilegiul unui long weekend intr-un parc canadez, fie el national, sau doar provincial, trebuie sa fii gata pe locuri start cu vreun an inainte. A doua oara pe anul acesta, dupa Ziua Nationala, am vrut sa plecam cu prietenii undeva, cat mai departe de oras, catre Bruce Peninsula sau Grand Bend, dar ne-am gandit "bine" cu doar vreo saptamana inainte. Ca si prima data am exclus total imposibilitatea gasirii unui loc de cazare, doar ca surprise, surprise, bineinteles doar pentru mine, in viata mea nu am vazut asa ceva, toata hotelurile pe Expedia erau SOLD OUT. Si nu doar hotelurile din jurul statiunilor, nu, nu, inclusiv hotelurile din cele mai indepartate orase. Noi am fi fost dispusi sa ne cazam si la 100 de kilometri, si in bucataria unui motel, si in cosul de gunoi al unei pensiuni, dar nici atat n-am mai gasit pe nicaieri. Asa ca nu ne-a ramas altceva de facut decat sa cautam un parc mai usor accesibil, adica mai aproape, ca sa ne cinstim si ziua, dar sa ne si putem intoarce in aceeasi noapte acasa. Asa am ajuns la Awenda. Cei care citesc blogul din Romania, daca mai exista astfel de cititori caci cei mai multi s-or fi mutat intre timp in Canada, trebuie sa stie ca parcurile canadeze, inclusiv cele din mijlocul oraselor nu sunt trei copaci cazuti peste un arodisment cu panselute, sunt giganti naturali cu greu de parcurs la pas dintr-o parte in alta. Noi insa ne-am aventurat la pas dintr-o parte in alta, si ce aventura!!! Am mers de buna voie vreo 10 kilometri pe jos pe drumul de hiking printre copacii seculari. Bluff are o dificultate medie, dar nu ca urmare a inclinarii terenului, ci raportat la lungimea de mers pe jos. Dar cu cat mai lung cu atat mai bine caci ne innebuneau pasarelele de cap, ne ameteau chipmunksii, ne sareau de sub talpi crengi uscate pana in moalele capului, ne mai pisca cate-o insecta cand ne pisam pe dupa copaci, dar mai ales, m-am bucurat de compania prietenilor mei cu care mereu imi face placere o plimbare in mijlocul naturii, doar de dragul pasilor si al vorbelor, ca ne face si gura hiking pe toate cararile. Un alt hiking memorabil am facut cu ei la Muskoka asta iarna, despre care din lipsa de generozitate a inspiratiei mele n-am apucat sa scriu un rand, dar o voi face odata...

Am avut la Awenda de ales intre a merge ore intregi pe jos prin padure sau a sta ore intregi tolanita la soare pe plaja, poarta de iesire din sanctuar catre Lacul Huron, fratele mai mare al lui Ontario. Pana la urma le-am impacat pe amandoua ca nu m-a lasat zgarcita constiinta sa las o farama deoparte.


Plaja, ca plajele canadeze, o incantare insulara pentru sufletele tinere. Sunt plaje salbatice, fara insa a fi neamenajate, dar doar cu strictul necesar: o toaleta publica si cateva cosuri de gunoi. Nu sunt pe-acolo magazine nici cat sa-ti cumperi o sticla cu apa, nu se aude muzica de doi bani gramada, nici galagie datatoare de dureri de cap, valurile marii la spartul malului si tipetele de pescarusi ne sunt suficiente. Dupa astfel de experiente nu vad cum m-as mai putea duce vreodata nesilita pe plaje parazitate de cluburi ordinare si imputite, unde "te distrezi", beat fiind, dansand Rihahana, sau cum plm o cheama pe desculta aia. Poate ca am intinerit, dar caut acum doar locuri care au suflet, unde n-am nevoie de alcool ca sa ma imbat. Caci aia e betie, asta e beatitudine. Am facut si baie in Huron, nu-i ca-n mare doar pentru ca nu se simte sarea pe buze cand scoti capul din apa si nu te ustura ochii, in rest e la fel de bine. Apa nu era rece deloc, asa cum se obisnuieste, ba era chiar calda. Ma suiam pe bolovani si ma aruncam in larg ca un bolovan si mai mare pana plescaia lacul sub mine de-l durea burta mai tare decat ma durea pe mine...
Mi-a parut rau, rau de tot ca n-am putut sta mai mult, dar imi pare bine, atat de bine ca iubim atat de mult natura ca nu mai avem loc unii de altii nici in padure!!!

4 comentarii:

  1. Postarea asta trebuie sa mi-o amintesc cand oi avea timp sa fac si eu cu ai mei asa o escapada. Prea frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu va trebui sa mi-o amintesc daca vreau escapade mai lungi ca e bataie pe locurile de cazare, mai ales in preajma long weekend-urilor. Initial ma gandisem ca motivul e ca-s prea putine (ceea ce evident asa este), dar atunci nu luasem in calcul si rata de ocupare a hotelurilor de prin orase, care este de asemenea 100%, mai putin, probabil, Toronto...

      Ștergere
  2. Salut!
    Nu ai auzit de airbnb pt cazare?
    Noi am incercat de 2 ori pana acum si a fost ok.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc tare mult. Sa stii ca am auzit parca, dar nu mi-a dat deloc prin cap s-o si folosesc pana acum. Am descarcat deja aplicatia in telefon. Mersi inca o data de pont!!!

      Ștergere