Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 1 iulie 2016

Inainte de a scrie cum e Canada buricul Universului, azi de ziua ei, m-am sculat in cap c-un gand si nu pot pana nu-l ejaculez. El va va fecunda creierele, care vor intra apoi intr-o perioada de gestatie si-apoi vor incolti copii sclipitori. Daca ai mintea stearpa recomand...tratamentul cu pupici, cum e reclama aia idioata pe la romani.

Scurt si la obiect: Daca ati avea posibilitatea de-a va intoarce in timp, inapoi in anii copilariei si ai scolii, dar pastrandu-va ratiunea de acum, v-ati mai trata cu respect (profesional, bineinteles) profesorii? Eu ridic prima mana, poate chiar piatra, si spun cu o profunda dezamagire NU. Pentru cei mai multi un mare NU. Mi-ar fi placut sa ma invete istoria altfel, mi-ar fi placut sa ma invete literatura universala altfel, mi-ar fi placut sa ma invete sportul altfel. Mi-ar fi placut sa simt materiile acestea pana la orgasm, sa le patrund pana in cele mai intime cotloane, cand eu, cu o complicitate nefasta, nu ca mi-am batut joc de ele, mai rau, am trecut pe langa ele fara sa le observ. Ati mai permite azi sa va traga de urechi si sa va bata la palma (ca pe) niste idioti? Cea mai mare dezamagire a mea cand am trecut la viata de adult a fost sa constat cu stupoare cui mi se cerea mie sa ma supun, dar si mai grav, sa-mi supun mintea. Si nu ma refer doar la profesori, ci in general, la "oamenii mari". Mi se cerea sa-i respect, si ii respectam, am zis saru'mana barbatilor de pe scara blocului pana la 16 ani, eram copii si voiam sa crestem si sa fim ca ei, dar noi voiam ca mintea noastra sa urce la maturitate la a lor, nu ca a lor sa coboare la cea a imaturitatii noastre...

4 comentarii:

  1. Depinde de profesori. Eu am avut si profesori extraordinari, care m-au ajutat sa ma dezvolt in primul rand ca om (ce e drept f putini), dar si din aia care n-aveau nici o treaba cu pedagogia. Dar si aici e cam la fel, am avut profi la care stateam toata clasa cu gura cascata si nici nu mai era nevoie sa deschidem cartea acasa, si din ceilalti care mai bine citeam singura acasa ca era pierdere de timp sa ma duc la curs anyway. Din pacate unii fac jobul asta doar din considerente financiare. Dupa parerea mea, nu e suficient sa fii un bun specialist in domeniul pe care il predai (unii nici macar specialisti nu sunt), dar trebuie sa iti si placa sa predai si mai ales la copii ca trebuie sa stii sa le atragi atentia cumva ca se plictisesc f usor.
    Nepotica mea de 7 ani se plange de profa de engleza si chiar am vb cu invatatoarea ei pe care toti copiii o adora si imi zicea ca tipa e f buna profa, dar a predat pana acum la din astia mai mari, e prima oara cand are clasa 0 si cica e terminata psihic ca nu stie cum sa lucreze cu astia atat de mici. Cred ca ar trebui niste cursuri de pedagogie pe categorii de varsta si unul care preda la adolescenti n-ar trebui sa predea si la clasa 0. E clar ca nu le poate face pe ambele la fel de bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am avut profesori exceptionali carora le port respect si in ziua de azi pentru ceea ce au fost dar si loaze pe care nu le-am respectat nici atunci . Am fost un caracter extrem de critic chiar si in copilarie . NU inghiteam orice ( multumesc mamei pentru asta ) .
    Cat despre "saru-mana" cand oferi respect te respecti in primul rand pe TINE si deabia apoi pe celalalt . Oferi respect , impui respect !

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmmmm... Ce buna intrebate! Eu am cativa la facultate, vreo doi la liceu, dar cei din gimnaziu, uau, m-au facut mereu sa vreau mai mult. Sper sa am sansa sa le multumesc intr-o zi. Cred ca profii de la scoala generala au reparat tot ceea ce scoala primara stricase, ma refer mai ales la increderea in sine. Cei din liceu si facultate, au avut mai putina influenta, nu ii mai luam in seama asa tare. Dar tot doare. Sunt curioasa cum e sistemul de aici. Vom trai si vom vedea. Maimutica mea intra la scoala peste vreo doi ani. Acum e inca in fericirea de la daycare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu cred ca cei de la facultate conteaza cel mai putin, daca cei dinainte isi fac bine treaba. La facultate consider ca ai nevoie mai mult de parteneri decat de dadaci, ai nevoie si voie sa apelezi la ei ca si consulatanti mai mult decat sa te controleze la teme si alte nebunii din astea. Se presupune ca la facultate te duci pentru ca vrei in primul rand, nu doar pentru ca trebuie.
    Cred ca pana la liceu influenta profesorului este decisiva. Atunci conteaza cel mai mult cum te face sa privesti materia, sa o integrezi in viata ta (ajungand astfel ca profesorul sa te modeleze si ca om prin prisma materiei pe care o preda), cum te invata sa inveti si sa gandesti (critic, analitic, corelativ), cat de multa rabdare are cu fiecare in parte pentru ca o clasa de elevi nu este o masa, ci un grup de indivizi cu nevoie si abilitati diferite, dar care sunt acolo sa invete si desi nu avem cu totii aceeasi capacitate intelectuala un profesor bun il poate ajuta si pe cel mai slabut, asa cum il poate stimula si pe cel mai dotat ca sa nu se plictiseasca cat timp celalalt e ajutat. Viata ne va separa oricum, dar profesorul trebuie sa-si faca datoria fata de fiecare in parte.
    La liceu conteaza si profesrul, dar si eforturile elevului in agala masura.
    Oricum, ideea e ca eu personal, cu exceptia catorva profesori (putini), nu port niciun respect amintirii scolii si-a profesorilor pe care i-am avut. Caci respectul, dupa parerea mea, nu, nu se impune, nu se cere, ci se castiga. Ok, cu saru'mana pot fi cel mult politicoasa, dar nu respectuasa, respectul e intotdeauna sincer, politetea nu neaparat.
    In Canada chiar nu stiu cum e sistemul de predare ca n-am avut absolut deloc treaba cu copiii. Voi avea grija ca in ceea ce-l priveste pe copilul meu, daca ma voi decide pana la urma sa fac unul, sa fie si cum vreau eu.

    RăspundețiȘtergere