Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 7 iunie 2016

Daca tema celei de-a doua zile la New York a fost culmile citadine, tema celei de-a treia zile - muzeele. Am fost la doua, caci amandoua erau incluse pe CityPass-ul despre care vorbeam pe undeva mai jos. Dupa ce cititi toate postarile mele despre New York, ca o sa mai fie cateva, puneti-le cap la cap ca pe un puzzle. E cea mai usoara forma ca voi sa va faceti o idee si eu sa scap repede. Puzzle-ul meu se numeste `4 Zile la NY`, foarte inspirat, stiu, dar o sa vedeti mai jos de ce. Revenind, daca nu ar fi fost amandoua muzeele incluse pe pass, la The Met (asa isi alinta newyerkezii Muzeul Metropolitan de Arta, un colos cultural modial) m-as fi dus oricum. La Muzeul American de Istorie Naturala insa, cel de-al doilea de care ziceam, probabil ca nu, avand in vedere timpul pe care l-am avut noi la dispozitie. As fi mers in schimb la MoMA, dar mumu, ca n-am mai apucat. Ideea MoMA, muzeul de arta moderna, i-a venit la inceputul secolul trecut lui Abby, sotia lui John D. Rockefeller Jr. Am citit asta la Top of the Rock, unde mai scria ca pasiunile artistice ale neveste-sii il adusesera pe afacerist la disperare. N-am mai apucat deci sa intram si acolo, dar am mers la cel de Istorie Naturala, patronat de Theodore Roosevelt, ctitorul locasurilor naturale americane, cunoscut fiind ca fostul presedinte fusese si-un mare naturalist. Caci ce-am vazut interesant acolo, pe langa carcasele de dinozauri si gradina zoologica africana cu animale impaiate, a fost un film despre parcurile nationale ale Americii. Avem de-acum carne de tun pentru viitoarele noastre vacante ani de zile. Yellowstone, Yosemite, Grand Canyon, Sequoia si altele, si altele, pe care, alaturi de cele canadiene, Lake Louise, Calgary, la anul poate (ca-i gratis intrarea :)), am de gand sa le bifez unul dupa altul, an dupa an, ca tin mai putin sa ma asez la `casa`, cat visez sa ma asez la drum.


The Met insa mi-a ramas ca o buba pe creier, care si-acum ma mananca, pentru ca dintr-o extrem, extrem de proasta organizare, la care s-a adaugat si o durere cumplita de picioare pe care nu mai eram in stare sa ne-o tratam nici cu suturi in cur date unul altuia, am vazut in 4 ore, sincer, mai nimic. Adica am vazut ceva, dar comparativ cu intinderea si adancimea de toate felurile ale acestui muzeu, am plecat de-acolo cu frustranta impresie ca parca nici n-am fost. Asa ca va indemn daca vreti sa mergeti la New Yok sa vizitati The Met, nu mergeti pe jos pana acolo pentru ca veti avea de umblat prin el de-o sa faceti basici in talpa, dar si in limba pe de alta parte, si nici nu-l lasati pe ultima zi, ca poate mai vreti o data. Tratati-l cu toata seriozitatea. E unul dintre cele mai de seama muzee din lumea asta. La anul planuim sa mergem la Paris, ca mi-am amintit. Si la Paris. Mi-au placut pana la emotie sculpturile lui Rodin, galeria lui Van Gogh, dar asta nu-i nimic, nu-i decat o particica infima a acestui muzeu care cuprinde opere de arta din toate timpurile, din preistorie pana in zilele de pe urma si de pe toate continentele, de-aici pana in Atlantida. Tot acolo am vazut pentru prima data mumii egiptene si sarcofage de faraoni. Au un sector imens de istorie egipteana. Tocmai citisem recent in National Geographic, singura revista glossy pe care o citesc, cum ca multe dintre aceste artefacte ajung in muzeul din NY in urma unui comert la limita legii. `Braconajul` cu astfel de obiecte, fara valoare alta decat a intregii umanitati, este in floare. Sit-uri intregi in Egipt si alte parti ale lumii sunt distruse fara judecata, dinamitate si aruncate in aer, la vanatoarea de mumii, vandute apoi muzeelor, muzeografii preferand sa le salveze macar asa si macar atat decat deloc. Probe mai mari de imbecilitate umana in forma ei cea mai barbara mi-e greu sa-mi imaginez ca exista pe fata pamantului. In fine, ideea e ca data viitoare la NY puzzle-ul se va numi `4 Zile la The Met`.
Templul din Dendur, una dintre marile atractii la The Met. Templul antic egiptean a fost adus in SUA in anii `60 ca parte a unui proiect de prezervare UNESCO, altfel ar fi fost scufundat adica, dus, la propriu, pe apa sambetei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu