Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 5 iunie 2016

Daca locuiti in Canada, si la Vancouver, St. John sau oriunde, va dau un motiv suficient pentru care sa vizitati Ontario vara aceasta. Sau daca aveti deja alte planuri, poate veniti la anul. Daca vreti o motivatie in plus, vin oameni din toata lumea unde va chem eu, la Festivalul Shakespeare, cel mai mare eveniment cultural de genul acesta din America de Nord. Se tine de peste 60 de ani la Stratford-upon-Avon, din Aprilie pana tarziu in Octombrie. Orasul a fost inca de la inceput denumit dupa locul de nastere al celebrului dramaturg englez si este in zilele noastre celebrat prin piesele lui jucate la scena internationala.
Am mers ieri la "Macbeth", si spun cu mana pe inima ca a fost cea mai elevata performanta actoriceasca la care am fost vreodata. Piesele nu se joaca nici cu si nici pentru amatori. Totul e pour les connaisseurs. De la decor si recuzita pana la jocul de scena si interpretarea clasicelor roluri. Decorul in mod special, cu felinare aprinse si peisagistica nocturna, dar si efectele speciale care redadeau intocmai tunetele si ciripitul pasarilor, apoi costumele, au reusit sa ma transpuna cu totul in lumea lui Macbeth, masura pana la urma a unei performante artistice, fie ca-i vorba de actorie, sau literatura, vorbind in numele meu ca pe mine astea ma pasioneaza cel mai tare. In ceea ce priveste interpretarea, ca un rezumat al piesei nu intentionez sa fac avand in vedere caracterul ei clasic, mi-a placut foarte mult prestanta desavarsita a actritei Krystin Pellerin, in rolul lui Lady Macbeth. Ah, dar sa nu uit, in cazul in care chiar o sa mergeti sa vedeti Macbeth, sa nu-mi ziceti ca nu v-am avertizat. Se spune ca piesa e blestemata, ba in spatele scenei numele nici nu-i este pronuntat pentru ca provoaca suferinta si chiar moarte. Ba si Abraham Lincoln se zice ca ar fi fost urmarit de blestem, dupa ce-a recitat din Macbeth unor prieteni, si-a murit imediat apoi. Si noi am patit-o. N-am murit cred, dar eram pe cale. A condus inapoi Bobi pe-o noapte neagra si-o ploaie cu bulbuci ca din cazanul vrajitoarelor, the weird sisters, de-am zis ca nu mai ajungem acasa niciodata. Woouuu, scarryy...
Am avut niste probleme sa inteleg toata recitarea din Shakespeare, dar nici n-am avut pretentia asta pentru ca nu sunt nici vreun vorbitor perfect de engleza curenta macar, daramite s-o inteleg pe cea veche. Cu atat mai mult cu cat limbajul shakespearian are o finete a cuvintelor cu greu accesibila si unui vorbitor nativ de limba engleza, daramite unuia ca mine. Pe de alta parte, daca aceeasi piesa o citeam, imi era cu siguranta mult mai la indemana decat ascultand-o. Ca sa fac o comparatie, eu citesc acum Marcel Proust, In Search of  Lost Time, si imi dau seama ca daca as asculta-o adiobook nu as putea sa urmaresc totul cum o fac prin citit. Cam ceva de genul acesta, desi slabuta comparatia pentru ca Shakespeare e si poezie, deci cu atat mai greu. Sunt opere grele, iar ambitia mea de a accede la ele in limba engleza este de apreciat. Multumesc.

Si ca tot veni vorba de citit, m-am plimbat ieri pe malul raului Avon. Cautam lebedele, si mergand asa prin verdeata aia frumos tunsa, unde numai salciile erau pletoase, ma gandeam ce loc linistit pentru citit e si ce bine ar fi ca toate orasele sa aiba asa un covor verde pe care sa te descalti de toate angoasele si neputintele, si sa-ti intinzi capul pe moalele unui vis frumos ca peisajul din Stratford-upon-Avon. Hey, wake up! Daca nu vreti sa va duceti la Stratford pentru Shakespeare ca vi-i teama ca n-o sa intelegeti nicio boaba, duceti-va macar pentru Stratford. E in sine decorul unei piese clasice.

Un comentariu:

  1. Da, e superb acolo! Mi-ar fi placut sa locuiesc intr-un orasel ca Stratford

    RăspundețiȘtergere