Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 22 iunie 2016

Calind acum intr-un ceaun o varza si-n capul meu inca una, ma gandeam la vorba aia care zice ca cei mai fericiti oameni sunt cei multumiti cu ce au. Sunt intru totul de acord si vreau sa demontez interpretarea la care o supun unii intr-un mod, poate nu intamplator, eronat, pornind de la o gandire mai mult negativa decat...logica. Zic unii, hai lasa vrajeala, ca daca-i pe-asa, atunci poti sa fii fericit si-n Somalia (am vrut sa scriu Romania, dar cu grija mea crescuta fata de sensibilitatea de portelan a unor cititori catraniti, dar loiali, ai mei, m-am abtinut), o replica venita as zice eu ca urmare a neintelegerii de fond, poate chiar si de forma a frazei. Nu, nu poti sa fii fericit si in Somalia, pe logica acestei vorbe, asa cum gresit este ea inteleasa, caci aceasta zice: fericit cel multumit cu ce are, adica cel care are suficient incat sa fie multumit, cel satisfacut cu ce are, cel implinit, nici pe departe, fericit cel multumit cu ce...n-are. Adica, mie de exemplu, mi-o dat Dumnezeu un barbat bun, imi face de mancare, nu ma (mai) bate la cap ca-mi arunc hainele pe langa dulap, sunt deci multumita cu ce am, satisfacuta nici nu mai zic, prin urmare, fericita. Daca nu as fi avut un barbat bun, nu as fi putut sa zic ca sunt fericita cu ce am, ca nu aveam, pricepeti neclara, dar decisiva nuanta?!? E o chestiune de ton, de accent, e o vorba mare de fel, dar unii o fac sa sune ca pentru loseri. Cred ca nu intamplator...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu