Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 24 iunie 2016

Pacat! Uniunea Europeana a fost un vis frumos!
Ma gandeam azi si la munca, nu la munca, asa cum s-ar fi cuvenit, ci la nemurirea sufletului cumva, ca mori si nu stii pe mainile caror neaveniti ramane istoria mai departe. Eu n-am facut nimic insemnat pentru lumea asta, dar daca as ajunge sa fac, de asta mi-ar fi cel mai teama, ca n-am incredere in specia asta.

Nu, nu vreau sa scriu acum declaratii de oficiali sau, si mai rau, cine stie ce pronosticuri balbaite ca am citit deja destule, vreau doar sa zic ca mie imi pare rau de decizia pe care au luat-o azi englezii. Imi pare rau si pentru ei, dar mai ales pentru Uniune. N-a fost doar ca si cum i-ar fi smuls mana dreapta, ca englezii pot sa faca ce cred de cuviinta ca-i mai bine pentru ei, dar i-au infipt un cutit in inima si-i pacat. Chiar daca nu ma afecteaza in mod direct, m-a deprimat decizia lor, aproape ca-mi venea sa plang, si nu glumesc. Pentru mine, sa fiu cetatean al Uniunii Europeane a fost mereu un motiv de mandrie, care mai spala din rusinea pe care mi-o provoca cacatul de tara in care, dintr-o mare nesansa, m-am nascut, plina de hoti si de talhari, pe care inca ii asigur de cele mai pure sentimente de scarba. Valorile Uniunii Europene, asa cum au fost ele gandite de parintii ei fondatori, caci la ei ma refeream cand am inceput a scrie, pace, prosperitate, toleranta, m-au inspirat inca de cand am auzit prima data de ele. Chiar daca de ele eu am auzit foarte tarziu in viata mea, caci nu tin minte ca in scolile alea romanesti, care au scos atatia analfabeti social, sa ne fi pomenit careva ceva de Uniunea Europeana si institutiile ei. Iar eu chiar am fost tocilara, ar fi trebuit sa-mi aduc aminte. La facultate abia, prin 2005, si, din nou nu in tara, am auzit pentru prima data despre cele sase tari fondatoare ale blocului comunitar si-am invatat lista statelor membre, care si cand s-au alaturat, despre tratatele de aderare de la Roma sau de la Maastricht, despre euro, libera circulatie a oamenilor etc., etc...Eram in Franta, cu o bursa Erasmus, un program educational al Uniunii Europene de altfel, si astfel am avut sansa inca de pe-atunci sa ajung la Strasbourg si sa vad pe viu sediul Consiliului Europei, si pe dinafara, si pe dinauntru, si-apoi la Bruxelles, sa vizitez edificiile UE. Acum e simplu sa te duci sa vizitezi ce vrei, cand m-am dus eu nu era, caci Romania nu aderase inca la vremea aia. 9 ore tin minte c-am stat la vama sa treaca la unguri autobuzul cu care am plecat la Dijon, ca bani de avion n-aveam. Eram pustoaica, poate chiar copil, dar nici acum nu pot uita cat entuziasm imi dadeau lectiile alea, noi pentru mine, cat de tare mi se parea sa fii parte din Uniunea Europeana, si cat de importanta ma simteam sa mi se impartaseasca o istorie care se scria sub ochii mei. De-atunci am ramas cu un sentiment idealist fata de alianta aceasta comunitara, un idealism pe care nu l-am gasit niciodata in propria tara.

2 comentarii:

  1. UE este o structura artificiala nasuta moarta . Intre tarile europend exista atata orgoliu , nationalism , atata istorie combativa incat este utopic sa crezi ca le vei mana impreuna la ceva . E doar inceputul sfarsitului va dura mult si dureros acest proces de sfasiere dar este inevitabil ... e ca si cum ai incerca sa unesti Ungaria si Romania 😂😂😂😂😂 de exemplu Anglia si Franta au aceeasi atitudine reciproca ca si noi cu ungurii 😆
    Prea multa istorie in spate ca sa functioneze UE .

    RăspundețiȘtergere
  2. UE s-a nascut tocmai ca sa nu mai existe aceste uri ancestrale idioate. UE e o idee mare, dar ca orice idee mare, nu e pt oameni mici. Eu n-o inteleg deloc pe asta cu noi si ungurii, eu nu urasc pe nimeni, poate pe romani putini, LOL.

    RăspundețiȘtergere