Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 12 mai 2016

Mai am inca ceva pe langa asta si gata, inchei, ca nu mai sunt demult in vacanta. In asta, ca plec in alta imediat. Hihi.
Desi resortul este destul de departe de oras, chiar vizavi de hotelul in care am stat se afla unul dintre cele mai mari "centre comerciale" de pe insula, pe care toate flyerele turistice il recomanda. Nu am inteles de ce, dar, poate de-o vizita merge, macar si pentru ca-i asa de colorat. Ca de cumparat nu prea ai ce cumpara de-acolo, in afara de niste suvenire pentru cei ramasi acasa, vreo papusa voodoo, mentalul turistic colectiv atribuind-o locului, sau vreun cap de tikiman, de care eu, desi chiar vroiam, n-am mai luat ca m-am enervat pe artizan. Nu mi-a dat voie sa fac poze in magazin, unde isi tinea si atelierul, pana nu cumpar ceva. Hartuiala comerciala a ambulantilor m-a agasat destul sa nu-mi priasca mai nimic prin bazarul ala. Tarabele sunt ingramadite unele peste altele de nu se mai disting, si nu se disting deloc nici prin ce vand, ca toate vand aceleasi prostii. Daca ai vazut-o pe prima poti sa pleci acasa bucuros ca ai vazut tot si-ai scapat si repede. Sunt si magazine mai dichisite, pe-un perete era logo-ul de la Rolex, acum, nu stiu daca era pe bune, dar, si sa fi fost, eu n-am intrat pe nicaieri ca nu-s atat de ingramadita sa ma duc in vacanta la shopping. Restaurantele, unul langa altul in Port Lucaya, chiar un port de altfel, cu duty free si toate alea, ar fi intr-adevar insa un motiv de-a te aventura pe-acolo intr-o seara, dar noi nici de motivul acesta nu ne-am prea putut lega pentru ca eram mai degraba curiosi ce meniu se pregatea la restaurantele din resortul in care stateam, nu am mai simtit nicio nevoie sa mancam prin alte parti. Si oricum, dupa vreo trei zile n-am mai simtit nicio nevoie sa mancam. Deloc.

Resortul este destul de departe de oras, dupa cum incepusem, asta fiind insa ultimul detaliu care ma interesa. Sa nu fi vazut orasul cel mai apropiat, care, de data acesta se nimerise sa fie si cel mai mare, ba mai mult, si singurul, ar fi fost o insulta la adresa spiritului meu curios. Am intrebat asadar la hotel cum putem ajunge acolo cel mai repede. Cum vreti, ni s-a zis, cu taxiul, cu scooterul, cu autobuzul, pe jos...Puteam deci oricum, cu atat mai mult cu cat insula este foarte sigura. Iesisem la strada in seara aia si chiar dadusem de-un bus oprit in statie si l-am intrebat pe sofer ce program are a doua zi si cat costa sa ne duca pana in centru. Cand am auzit ca circula cu regularitate, oarecum, ca ne-a zis, poate sa vina si la cinci minute, si la zece, si la douazeci, si la jumate de ora, vine cand apuca, dar oricum vine cu regularitate, apoi cand am auzit si pretul, numai un dolar si un quarter de caciula, am abandonat orice idee de-a apela la alt mijloc de transport. La hotel ni s-a pus in vedere, asa informativ, ca nu prea e mare lucru de vazut in downtown Freeport, ca sunt multe alte locuri pe care ne-am dori sa le vizitam...bla, bla. Dar eu imi doresc si asta, i-am zis-o domnisoarei. Still, it's downtown. Nu stiu ce era in mintea mea, acum nu ma asteptam sa gasesc chiar zgarie-nori, dar un muzeu ceva, o arhitectura, planuisem sa stau vreo jumatate de zi pe-acolo. Am coborat asadar in autogara, dupa vreo 20 de minute de mers, si soferul ne-a zis ca am ajuns in downtown. L-am intrebat pe unde s-o luam si ce-i de vazut pe-acolo prima data? Pe unde? ne-a intrebat. Prin downtown. Asta e downtown. Really? Where are the buildings? am intrebat eu. There is no building. Cea mai moderna cladire din downtown era Burger King. In rest niste cocioabe naruite, fara posibilitatea de a le depista vreun scop precis. Era frapanta pana la amuzament diferenta dintre halul in care aratau cascarabetele alea prafuite si numele strazilor, ca York Street si Canterbury Street. Povestea e ca oamenii nu locuiesc in centrul orasului, ei doar muncesc acolo. Traiesc in village-uri si fac naveta cu bus-urile alea in fiecare zi. Dar ce m-a facut totusi pe mine sa ma gandesc la downtown ca la cu totul altceva? Traversand insula dintr-o parte in alta, am fost impresionata pana la stupoare de curatenia si opulenta care se intindea in fata ochilor mei cand mergeam cu masina. Numai case mari si frumoase peste tot, cu tot felul de decoratiuni florale si design ultra-modern, construite in stil american, cu masinile parcate in fata si garduri care se dau singure la o parte. Strazile, la fel, la dunga, cu copaci infloriti si vegetatie frumos tunsa...Asta am remarcat de fapt prima data cand am plecat cu autobuzul catre resort, dupa ce-am aterizat. Era diferit de tot ceea ce vazusem pana atunci in Jamaica si mai ales in saracia din Cuba. Caci, Bahamas este a treia tara ca dezvoltare din Americi, dupa Statele Unite si Canada. Viata in Bahamas nu este ieftina deloc. Nu-i mai scumpa decat in Canada, dar pe-acolo. Este adevarat si ca multi localnici stau cu chirie in casele alea, cert este insa ca asteptarile mele vizavi de downtown au fost induse in eroare de ceea ce vazusem pana atunci pe insula. Doar ca ce n-am stiut eu e ca acolo downtown e la periferie.
O casa banala pe Grand Bahama
Downtown Freeport. Pe insula, mai urate decat centrul orasului nu sunt decat zonele secerate de uragane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu