Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 6 mai 2016

De la munca ieri am plecat direct la Universitate la Ryerson sa-i fac poze lui Bobescu cu inelul pe degetul mare si sa fiu prima care-l felicita intr-adevar pentru unul din cele mai mari momente din viata lui de pana acum, cel putin cea canadiana. Eu, trebuie s-o spun, am fost un moment si mai mare. Ritualul, interzis profanilor, s-a tinut cu usile inchise, deci nu stiu sa zic cum a fost decat ca m-am uitat pe gaura cheii putin de curiozitate, dar de vazut n-am vazut mare lucru, am simtit mai degraba atmosfera aproape religioasa venind dinauntru. Ceva s-a intamplat dupa usile alea pentru ca Bobescu meu a iesit altfel de-acolo. Dadea pe-afara de el, si e clar ca am fost si eu atinsa ca am inceput si eu sa dau pe-afara de el, de fapt eu cred ca mai mult decat el. Sunt mai slaba...de inger. Era imbracat intr-un costum de culoare imprecisa si cravata rozbombon, cu freza abia toaletata, eu sa lesin si nu alta, mai ales avand in vedere ca, in ceea ce ma priveste, singurul detaliu extravagant pe care il pot descrie imi erau ochii iesiti din orbite. Tare mi-i drag Bobescu asta! Imi zicea ieri ca ma bucur mai mult decat pentru mine, nu, ma bucuram si pentru mine, de aia parea ca ma bucur de doua ori, ca inelul lui ma face si pe mine sa ma simt importanta! 🙃

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu