Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 19 martie 2016

Intr-un fel ma bucur ca imbatranesc ca asa-mi mai vine si mie mintea la cap. Macar in vizite scurte, dar mai bine decat deloc, fiind de fapt singurele vizite de care ma bucur. Pe mine nu m-au preocupat niciodata in mod serios problemele de sanatate din simplul motiv ca nu le-am avut vreodata in mod serios. Usoare dureri de cap, scurte ameteli, glume din astea de dureri, mi s-au mai intamplat si mie, dar de boli sanatoase n-am suferit, decat rar si pe perioade insesizabile raportat la lungimea vietii mele pana in prezent. Am genul ala de organism de fug bolile ca dracu de tamaie. De vreo doua zile insa ma tot impunge ceva in partea dreapta, jos, sub coasta, in spate, si-mi provoaca un deranj cand merg. Mi s-a mai intamplat cand eram prin univeristate odata si-am sfarsit atunci a lua antibiotice pentru un rinichi. Lipsa de experienta, prin urmare, face ca la doctor sa nu stiu cum sa ma port, cu atat mai mult cu cat imi place, cum ziceam, sa-i vizitez, ca magarului fuga. Dar dimineata, chiar foarte excited ca mi se intampla si mie ceva in viata, m-am sculat devreme sa ma duc la unul. Am crezut, in mod gresit, ca deschid clinica la 8 in loc de-o ora mai tarziu, si-am fost acolo la 8:15, cand  erau deja vreo patru pacienti mai grabiti inaintea mea. M-am asezat si eu la o masuta si-am inceput sa citesc ca sa omor timpul de asteptare. Activitatea mi-a fost insa intrerupta de un moment de panica in care mi-am dat seama ca doctorul imi va cere sa ma piş intr-un borcanel, iar mie n-o sa-mi vina. Rezolvasem de-acasa orice nevoie, si chiar de doua ori, si-acum nu ma mai puteam concentra la nimic gandidu-ma ca n-o sa ma pot pişa la test. Ba chiar am incercat sa ma piş putin pe mine de proba si evident ca n-am putut. Sondand terenul cu privirea, chiar langa, era un NoFrills si m-am gandit sa intru sa iau o sticla cu apa, dar nu-mi venea sa ma duc ca deja ma gandeam cum pana caut eu apa in magazin, pana o gasesc, pana ma pun la coada, pana o platesc, se umple clinica de pacienti si-o sa trebuiasca sa-mi astept, in mod nedrept, randul toata ziua. Panica insa de a nu ma putea pişa in borcanel a fost insa mai mare decat cea de-a sta la o coada si mai mare, asa ca mi-am lasat cartea acolo sa-mi tina locul, si-am intrat in NoFrills sa cumpar o sticla cu apa. Cand m-am intors, intr-adevar, numarul pacientilor crescuse. Mai venise unul. Dar ma linistisem avand in vedere ca toate problemele mele pareau a fi rezolvate si m-am pus metodic sa beau din apa. Am facut ce-am facut ca de panica de-a nu ma putea pişa am baut toata sticla. Clinica inca nu se deschisese, panica insa imi trecuse si eu ma simteam bine si usurata, cu o molcoma, dar certa, senzatie urinara. Mai era vreun sfert de ora. Cand pe mine m-au trecut transpiratiile si niste pisari de-ncepusem sa am vedenii. Vedeam numarul pacientilor deja multiplicati de zece ori, timpul se dilata, ba chiar sticla goala se transformase in borcanel. Panica era deja teroare si-mi venea sa plang. Am inceput sa numar cati sunt in fata. I-am numarat de mai multe ori. Erau vreo 4, dar nu le puteam tine sirul. In sfarsit usa de la clinica se deschide. Ma tineam strans de picioare, pana sa-mi vina randul m-am asezat pe-un scaun de ziceai ca are ţânţari, si mai si-ncepuse unul sa ma tina de vorba, ca-s multi in fata lui, c-a pierdut nu stiu ce meci de fotbal, ca-n Tanzania e cald acum, iar eu ii raspundeam invariabil, de-o fi zis ca am venit sa consult medicul cu probleme la cap, ca sper sa mearga repede, cati doctori sunt aici, l-am intrebat daca stie daca-i si el cumva inaintea mea...Eu nu mai puteam. Incepusem sa-mi musc buzele sa simt dureri in alte parti si-n felul acesta sa uit dracului de toate care mi se intampla in viata asta. A intrat apoi o doamna cu un copil, motiv pentru care au bagat-o in fata. Imi venea sa urlu, sa fac scandal, sa ma dau cu capul de pereti sau pe altcineva macar, si-atunci m-am ridicat deodata de pe scaun si-am intrebat unde-i baaiaaa? Deja mi-am zis, in pragul unui moment de depresie cumplita, ca ma piş si plec acasa. Ca doctorul ma va pune apoi sa ma piş in borcanel si eu n-o sa pot. Cand am apasat pe clanta sa intru la baie insa, mi-am auzit numele strigat, ca-n suspansul filmelor de cacat, si-atunci am dat sa fug inapoi, cand doamna de la receptie, vazandu-mi disperarea pe faţă, m-a linistit ca pot sa ma duc ca ma asteapta. Nu, ii zic, mai bine nu. Ba da, du-te linistita. Nu, mai bine nu, insist. Cand am vazut ca insista si ea pe timpul bombei mele urinare care ticaia sa explodeze, am strigat cat sa ma auda toata clinica si toti clientii din NoFrills sa-mi dea un borcanel sa ma piş in el ca nu mai pot.

5 comentarii:

  1. Imi pare rau pentru tine, dar am ras cu pofta :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Finalul a fost ca abia la sfarsit mi-a cerut doctorul sa ma pis in borcanel, deci n-as fi rezistat nici la control, mai ales ca mi-a si ridicat picioarele pe rand in sus. Cand i-am zis ca am facut-o deja, m-a intrebat surprins, cand, in dimineata asta? Yeap, e fresh. Deci a fost un happy end :)

      Ștergere
  2. Oh, doamne! Am ras cu asa pofta de au spus ai mei ca am innebunit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vai, am ras sa lesin! 100% m-as putea regasi intr-o situatie identica. Ti-am dat dreptate la fiecare pas. Si eu as fi facut la fel. Sper ca esti bine si canu e nimic serios.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne, cat am putut sa rad! Fata mea, esti de coooooooma!

    RăspundețiȘtergere