Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 26 martie 2016

Ieri mi-am vopsit oule, ceea ce in stadiul avansat in care lenea mea a ajuns a fost dureros de suficient. Am avut un cofrag cu 12 oua, dar am ramas cu 7 intregi dupa ce 5 s-au spart. 4 le-am scapat pe jos cand le ungeam cu ulei si unul s-a lovit de oala in momentul in care l-am aruncat in apa. Pe asta l-am scos si l-am mancat cu sare, iar pe celelalte 4 le-am lasat asa sparte in cofrag sa para ca am mai multe macar, ca de frumoase, arata ca...Ok, aici s-au oprit ieri pregatirile mele pascale, dar revin azi, ca tin la traditie, macar atat, ca la religie nu ma pricep. Ma raportez la ea selectiv, si iau de-acolo deocamdata doar ce-mi permite capacitatea spirituala, neajunsa, recunosc, inca pe culmile Golgotei. Sa te iubesc ca pe mine insami, incerc, si inteleg ca e necesar pentru o lume mai acatarii, dar fara ca asta sa aiba vreo legatura cu Dumnezeu. Cu el sau fara el, inca suntem de cacat, nu pare sa faca vreo diferenta. Daca-i pe-acolo sau nu, cred ca se plimba prin Celestul Miami. Zici ca-i Klaus Iohannis. Deci ignore! Dar eu cu asta cu viata de apoi inca am o nedumerire, dar fac eforturi de cateodata imi transpira mintea, ca acum de exemplu. Nu zic ca nu exista viata dupa viata asta, e la fel de probabil pe cat e de improbabil, dar nu-mi bat capul pentru ca n-o sa pot intelege ceva pentru care dupa ce mor n-o sa mai am capacitatea sa judec daca am inteles bine sau nu. N-o sa mai am cap adica. La propriu. Iti putrezeste capul. Unora chiar mult mai devreme, in fine, atata vreme deci cat nu voi mai avea un trup, care sa se lupte cu foamea, cu obezitatea, cu moartea chiar, despre ce fel de viata vorbim, what the fuck are we talking about? Fericirea sau nefericirea le-avem acum prin prisma simturilor noastre raportate la lumea aceasta, cel putin eu doar in formele acestea le cunosc, dar atunci cand nu vor mai fi nici simturi si nici lumea aceasta la care sa le raportam, nu vor mai exista nici fericire sau nefericire, cu atat mai putin eterne, cel mai probabil va fi un fel de viata in care ne vom intreba si vom cauta mereu raspuns la intrebarea daca a existat viata inainte de moarte?!!!...Here we go again.
...In alta ordine de idei, in cazul in care cele de mai sus au fost idei, am iesit ieri iar la teatru si-a fost fain bineinteles. Am mers la "Tu te souviendras de moi"...tradus "You Will Remember Me", de Francois Archambault, dramaturg canadian, a carui opera a fost tradusa in numeroase limbi si jucata pe scenele din toata lumea. Pe scurt, este povestea unui fost profesor universitar din Quebec, carismatic si c-o inteligenta enciclopedica, afectat de demenţă. Desi putea vorbi ore in sir si cu tot patosul despre tot felul de evenimente istorice, nu-si putea aminti ce-a mancat dimineata sau numele si ocupatia prietenului fiica-sii la un minut dupa ce i le repeta. In prim plan, desi complet secundar, era disperarea familiei de-a face fata datoriei, aruncate mereu in carca celuilalt, de-a avea grija de el, sfarsind, eliberandu-i astfel pe toti, intr-o casa de nebuni. In plan secundar, subtil, desi esential, dementa era de fapt o metafora la lumea in care traim, o lume virtuala, si nu reala, Edouard, numind-o astfel, batandu-si tampla cu degetul aratator. "O lume in care nimeni nu mai gandeste, nu mai citeste", zicea el, fiecare-i bombardat, paradoxal, c-o descarcatura de informatii din care insa nu ramane cu nimic, cel mult da un like, un tweet sau un re-tweet, o lume cu oameni al caror prezent nu mai este capabil sa le creeze amintiri, nu mai este capabil sa le creeze un trecut, traind astfel cu totii o forma avansata de dementa. True enough!

Acesta a fost fundalul sonor, unul de pick-up, care m-a scos din amorteala, macar pentru cateva momente. In extaz:

4 comentarii:

  1. Sărbători frumoase Îți doresc, indiferent ce sărbătorești.
    Dacă am fi doar corpuri de carne , am fi poate mai rău ca animalele, dar suntem și spirit.
    De aceea avem regrete, bucurii, speranțe și credem intr-o viata care e mai mult decât mancare și somn.
    Ei, dar s-o lasam așa cum zici tu și sa ne bucuram de oua , sarmale, cozonaci și altele mult mai palpabile decât sufletul.
    Sper ca aveți vreme frumoasa va pe aici e totul îmbrăcat în gheața.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Skior!

    Putem s-o lasam si cum zici tu, ca oricum pana acum n-a reusit niciun crestin sa ma faca sa inteleg ce fel de viata de apoi crede ca va trai...Viata, fericirea sunt caracteristici ale lumii acesteia, ceea ce e dupa e orice, dar cu siguranta viata nu, si cu atat mai putin una fericita sau nefericita.
    Tin minte ca atunci cand am mers in Romania m-am dus cu nunta la o biserica. Si vorbea popa acolo cum ca dupa ce-i dai ortul, sufletul ajunge pe o pajiste plina cu verdeata, cu rauri cristaline, si se bucura si e plin de fericire. Tulai Doamne ma gandeam, facand-mi cruce!

    RăspundețiȘtergere
  3. TulAi!
    Popa spunea bine dar uita un mic amănunt, acela ca nu ajungem toți pe pajiști verzi la pascut.
    Nu ne baga nimeni cu forța pe pășune.
    Fiecare se duce unde hotărăște de pe acum.Aia care nu au nevoie de Dumnezeu, se duc în locul unde nu e nimic sa le aducă aminte de El.
    Ăilalți se duc în prezente lui Dumnezeu, unde cred ca e mai mult decât o pășune de pascut.
    Simplu, fără certuri și discuții.
    Nu -i așa?

    RăspundețiȘtergere
  4. "Dacă am fi doar corpuri de carne , am fi poate mai rău ca animalele" - te-ai pus mai presus de animale, ceea ce nu dovedeste decat ca tocmai, suntem chiar mai rau.

    Ai ajuns sa traiesti viata asta atat de bine incat sa ai timp si energie a-ti face planuri pentru alta despre care nu stii NIMIC? Eu nu.

    Cum poti sa gandesti in termeni atat de lumesti (pasune, amintiri etc.) o lume complet nelumeasca?

    Viata de apoi nu e viata!!! (si la propriu, si la figurat).

    PS: eu nu ma cert niciodata pe tema asta, de fapt, mi se cam rupe, sorry de expresie. Daca vine un crestin cu o explicatie LOGICA atunci eu sunt gata sa-l bag si-n seama, ba mai mult, sa-l si ascult, dar atata vreme cat se limiteaza, pana si popa, sa-mi vorbeasca aiureli din astea din visele lor de noapte, no thanks and peace!

    RăspundețiȘtergere