Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 22 februarie 2016

Sambata, Bobescu se trezise cu noaptea in cap si umbla bezmetic prin casa sa se duca la munca, desi nu trebuia, i-o fi drag scarbiciul, eu azi, invers, nu-mi vine sa ma duc nicaieri, nu ma simt pregatita pentru o alta saptamana, de parca m-a si intrebat cineva. A fost un weekend lung, in care am facut tot felul de chestii despre care, in majoritate, mi-e lene sa vorbesc, si nici nu tin neaparat. Am fost la Arriba de-am dansat ca Shakira si Enriqueeee, dar nu m-am simtit foarte in apele mele, asa ca o sa descriu atmosfera bailando latino data viitoare cand ma duc. Doua chestii insa s-ar putea sa fie in interesul tuturor. Una buna, una rea. Cu care sa incep? Cu niciuna. Aveti si voi dreptate, dar trebuie sa-mi treaca si mie timpul pana ma car in spate pana la job.
Am descoperit in Toronto un magazin pe care il cautam dintotdeauna. Eh, n-am luat niciodata strazile la pas ca sa caut vreunul cu lumanarea, dar m-am gandit de multe ori unde as gasi si eu asa ceva? Un magazin care vinde accesorii pentru femei nebune. Din alea mai hippioate asa, facute din lemn, sau din piele si argint. Imi place combinatia asta la nebunie, motiv pentru care e foarte bine ca stiu acum ca exista la fel cum nu e chiar asa de bine c-am aflat de el. Magazinul e pe Bloor, vizavi de BMV Books, chiar langa spelunca ungureasca in care am intrat, Doamne ajuta, sa mancam un gulas, ca demult tot voiam. Bobi s-a dus inainte sa intrebe de loc, si eu am ramas in urma ca-mi agatasem privirea in vitrina magazinului si nu mi-o mai puteam scoate de-acolo. Ca prin magie m-am trezit in magazin, de parca privirea lipita de geam m-a absorbit inauntru si dupa ce-am ajuns acolo nu mai puteam sa plec, desi fetele erau pe inchise. Nu m-au dat afara, dar am surprins o privire dusmanoasa venind catre mine, in timp ce incercam pe toate degetele inelusele lor din lemn cu floricele. Bineinteles ca mi s-au agatat si mana, si gatul, si mi-am prins si urechile de niste chestii, dar doar asa, pe fuga, insa trebuie sa ma intorc acolo la magazin cat pot eu de repede ca inca mi-e capul plin de fumul betisoarele aromate de la Inticrafts, ca asa ii zice.
...De aia rea ce sa mai si zic? Avand in vedere ca am sfarsit a da o suta de dolari la un cersetor aratandu-ne prin aceasta marinimia fata de boschetarii din oras, cred ca de fapt a fost de bine. Ne-am dus la Hungarian Country Style Restaurant. Daca aveti vreodata ocazia, va recomand cu draga inima sa nu va duceti acolo. Am vrut si noi sa mancam o mancare ca la noi la Ardeal, dar ne-a adus in farfurie o tocana de mormoloci, scuze de nesimtirea culinara de care dau dovada, dar "gulyasul" era facut cu burta de cand am vazut, i-am zis domnisoarei ospatarese, care avea un comportament east-european country style, lady, asta-i fata de porc cand te uiti la mine? Ma rog, nu i-am zis chiar asa, i-am zis frumos, ca nu-s de la tara ca ea, sa-mi aduca dracului altceva. Mi-a pus laturile deoparte la troaca to go ca sa le iau si-acasa, unde tot acolo a sfarsit si ce mi-a adus dupa. Singura clatita din final a fost buna ca noi am insistat si-am comandat pana la capat...Si-apoi te mai miri de ce est-europenii nu-s prea cautati pe la bucatarie?!...Cand am fugit de-acolo, cautam cu disperare un cos sa varsam pachetul. Dar am gasit mai repede un homeless norocos: "Buddy, do you want some food?", l-a intrebat Bobi. "Sure...What's thaat?"..."Aaa...from the restaurant"...Aratand astfel ca macar noi avem inima in orasul asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu