Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 29 decembrie 2015

Cred ca am mai scris o data, daca nu ma inseala memoria blogului, cam anul trecut tot pe vremea asta, cred ca fix la ora asta, ca mie mi s-a nazarit pe cale naturala, nu din carti, desi am gasit-o si prin carti, o teorie foarte simpla, dar care sta la baza unei practici complete. Nu imi permite cuviinta sa o predic pentru ca nici eu n-am experienta, dar am tinut sa va impresionez putin ca si cand am fost la Deerhurst m-a palit aura in moalele capului. Teoria vine din buddhism si cum acum chiar citesc o carte pe aceasta tema, eu n-am stiut dinainte, dar intamplarea a facut ca tocmai despre acesta tema sa fie cartea, cu atat mai mult incep sa cred ca ma buddhesc, vorba lui Liviu. Ca sa intelegi mai bine, gandeste-te o masinarie a timpului care te catapulteaza...in prezent. Cand ai fost ultima data pe-acolo?...Sau poate macar te-ai ratacit...Daca nu-ti mai amintesti cum arata, inventeaza-l si poate ramai asa...Stateam lalaita pe canapea de-mi batea caldura de la semineu in talpi, si trageam dintr-o tigara electronica. Claudiu, generos, mi-a adus si mie una si mi-o umplea mai repede decat reuseam eu s-o golesc. Bobi se lauda singur din bucatarie ca el ne face chicken jerk si la dimineata "papardeala", si-atunci m-a intrebat Liviu ce mi-a placut cel mai mult la Muskoka, si e greu sa nu-ti placa ceva la Muskoka, dar cel mai mult mi-a placut c-a nins...
Stay tuned!

vineri, 25 decembrie 2015

Cred ca am o camera obscura built-in ca n-am avut nevoie de vreo tehnica, de care, de altfel nici n-am dispus, ca sa fac cea mai artistica fotografie supermodelului nostru astru selenar. Intr-un decor doar cu mine si ea, i-am admirat nuditatea, mangaiata doar de ramurile brazilor care ajungeau pana la ea si...clickclickclick...i-am furat cateva cadre pentru un album al meu, pe care decenta, venita de fapt dintr-o saracie a cuvintelor, nu-mi permite sa-l arat nimanui. Il tin pentru mine si pentru atunci cand in frustrarea zilelor la fel, il voi rasfoi ca sa tin minte la acest sincer moment in timp. Each moment for itself.
Wish I was an inukshuk...
Waiting for the sun of this Christmas Day to rise...

joi, 24 decembrie 2015

Selfie to leave the city behind...
Celebrating the Santa's birth...Va urez Merry Christmas si sa nu mancati pana crapati!

miercuri, 23 decembrie 2015

Cine imi face si mie sarmale? Ii dau una de pofta. Uite, am pregatit totul pe masa, numai sa vina cineva sa se apuce de ele. Ca eu n-am timp. In seara asta ma duc la mall sa fac shopping, iar maine dimineata am programare sa-mi fac unghiile la spa. Dupa ce vin de la spa nu mai pot sa-mi var mainile in umplutura sa mi le manjesc cu unsoare si funingine, dar o sa ma pot scarpina unde ma mananca.

luni, 21 decembrie 2015

Deci eu am inteles demult ca vremea e de cacat alb in Canada, iar iarna canadeza n-am contestat niciodata ca ma indispune, dar de data asta ma enerveaza rau de tot. Deci eu trebuia sa ma trag cu cainii, ca plecam peste cateva zile mai in nord, dar acum o sa ma trag cu porcul zburator, ca tot e de sezon. Afara-i cald si n-a nins un fulg toata iarna, desi de doua saptamani eu fac matanii pe site-ul meteo. Nu-i niciun bai, am ce face pe-acolo, va fi super fun, acum ca mi-am tras smartphone de ultimul racnet!!!

vineri, 18 decembrie 2015

Iar l-am buzunarit pe Mos Craciun ca am fost cuminte si draguta. I-au placut si lui Bobescu foarte tare de vreme ce mi-a zis ca seamana cu niste lingurite de pescuit.  

luni, 14 decembrie 2015

Cartea de curs pentru Contabilitate Financiara, pe care il gat azi, thanks God, e ca o caramida. Daca te bat cu ea la cap, lesini. Asa sunt eu acum. Batuta cu caramida asta in cap de vreo patru zile de-am inceput sa vad numere verzi. Nici nu mai tin minte cand a inceput cursul asta, dar am avut dificultati in a-i tine ritmul tocmai din cauza cartii. E foarte mare si grea si n-am putut-o cara nicaieri dupa mine. Am vazut ca are review-uri multe pe Amazon. Eu o sa ii dau o stea din motivul acesta. Ca si continut e ireprosabila, dar copertile alea cantaresc mai mult decat mine. Dar ce voiam eu sa zic, ca mi-a venit acum?...Una dintre marile challenge-uri ale emigrarii se zice ca este limba si asa si e. La inceput mai şontâc, şontâc, dar pe urma, altceva se intampla. Eu de exemplu, daca m-as intalni acum cu un contabil roman si-am sta de vorba pe chestiuni din astea cu care ne ocupam, ar zice ala, pe nedrept, ca am uitat romaneste. Pe nedrept, pentru ca in realitate n-am stiut-o niciodata. Contabilitatea, ca orice alta profesiune, este o colectie de termeni specifici, cuvinte adica neuzitate in viata de zi cu zi. Caci nu auzi prea des de revenue recognition, recourse liability, dismantling cost, salvage value si alte asemenea cuvinte interesante(!) care te baga in ceata ca nu stii ce-nseamna nici in limba ta, daramite in altele. Am enumerat doar cateva, de mi-au venit acum in cap, si chiar asa, in engleza mi-au venit, pentru ca in romana, eu nu le cunosc. Cum eu am invatat aici meserie, n-am avut niciodata ocazia, nevoia, si nici interesul sa le caut vreodata traducerea si, mai ales, adaptarea. I-auzi pe unii zicand tot timpul ca-i mai bine la munca in Romania, "ca acolo esti pe limba ta". Pai daca-i asa, eu mai bine "stau aici pe curul meu"...

vineri, 11 decembrie 2015

Azi a fost petrecerea de Craciun la firma. Am avut o tombola cu tot felul de cadouri cool: iPad-uri, fitbitzi, drone...dar bineinteles ca eu n-am castigat nimic. Asa-i daca nu m-am c*** in scaldatoare! N-am tras niciun loz castigator in viata mea. Eu nici cat prostii n-am noroc! Dar trecand peste asta, ca la ce bun sa insist pe-o treaba la care nu m-am priceput niciodata?...a fost foarte tare petrecerea. Altfel decat o banala cina la un hotel, cum se obisnuieste. A chemat patronul pe la noi o trupa de teatru interactiv. Teatru interactiv, eu am vazut prima data in Franta, iar o comedie asa de buna n-am mai vazut de cand mergeam la Nottara, in Bucuresti. Chiar am ras de cateva ori sa cad pe sub masa, mai ales de unii dintre colegii mei, care-s mai talentati decat m-as fi gandit. Caci teatru interactiv inseamna ca decorul teatrului traditional cade si auditoriul este adus pe scena. Spectatorii sunt implicati in piesa si devin parte din ea...Practic, in seara asta a avut loc o crima. Un coleg ne-a fost injunghiat c-un foarfece si urmand traseul a tot felul de detalii haioase, trebuia sa ne dam seama cine l-a omorat...Hai ca nu l-ai omorat tu, lasa sfiala si treci pe scena, si poate ne canti ceva, you will survive!!! Teatrul interactiv este un adevarat test pentru dezinvoltura, spontaneitate si imaginatie, ca astea se trag una din alta! Aia care-s mai slabi de inger se roaga sa nu le strige nimeni numele, ca la tombola. Eu macar grija asta nu o am. Peste mine nici "norocul" asta nu da :)))

 

miercuri, 9 decembrie 2015

Pe blogul meu s-a asternut zapada. Nu am mai lasat demult urme de pasi pe care sa-i urmati in calea voastra catre adevar. OMG, se vede ca sunt rupta in gura. Nici nu stiu cum am ajuns la munca in halul asta. Iar am ramas fara cafea acasa si cum nu m-am sculat de-a binelea, am adormit inapoi prin metrou, vai de capul meu, acum, dupa ce-am baut una si m-am mai revigorat, am zis sa dau macar o lopata ca sa nu credeti c-am murit, nu ca ar interesa pe cineva de soarta unui om de zapada...Ok, mai am cateva zile si termin cu examenul acesta care-mi afecteaza starea de bine si pare-se ca si pe cea de sanatate mintala. Dupa ce termin cu el, o sa imi savurez sarbatorile ca pe ultimele avand in vedere ca din ianuarie maresc doza si s-ar putea sa mor. M-a cocosat anul asta! La anul o sa ma calareasca. M-a intrebat asta noapte Bobi, de parca ceva mai palpitant nu avea si el de facut, ce mai e pe la mine pe la munca, asa tam-nesam. Ce sa fie? Pai nu stiu, e ceva? Ca nu te-aud si pe tine sa te vaiti ca oamenii. Si-asa si e. Job-ul parca nici nu e. Doar scoala asta ma streseaza. Acum, nu ma streseaza nici asta foarte tare, dar trebuie sa ma plang si eu de ceva ca altfel credeti ca sunt prea fericita!!! Sorry.

duminică, 6 decembrie 2015

Melodia aceasta îmi dezheaţă ţurţurii...

Ieri s-au facut 12 ani de cand m-am pupat prima data cu Bobescu. Pentru noi nu mai este ca in prima zi, e ca in melodia aia a lui Michael Bolton, Said I loved you, but I lied...Daca l-as intalni azi din nou ar fi poate din nou ca in prima zi, acum este tot ca-n melodia lui Michael Bolton...thiiiis is moooore thaaan...ziceti thanks God, ca eu numai in scris am voce. Atunci, in prima zi, as fi putut renunta la el a doua zi, fara paguba. Uite ca tocmai am ratat un barbat hot, ah, uite altul. Intre timp insa am cautat sa ne descoperim si cu fiecare zi care a trecut n-am aflat nimic altceva decat ca tot mai mult suntem amandoi la fel. Ne-am descoperit pe unul in celalalt, asa ca daca as renunta acum, as renunta de fapt la mine. Stiti articolele alea siropoase pentru femei amatoare care vor sfaturi cum sa-si retraiasca dragostea ca in prima zi? Sarmanele, daca numai pana acolo vor, au dreptate, e clar ca mai mult nu stiu. 
Singurul lucru care inca este la fel e ca inca nu pleaca in nicio dimineata de-acasa fara sa-mi strice somnul. Ma scoala sa ma pupe. Ca pentru ultima data. Pe principiul lui carpe diem. Daca ar fi sa mor azi, as sti ca am trait ca amorezii pana in ultima zi, nu doar ca-n prima.

vineri, 4 decembrie 2015

Mi-am luat liber azi, vorba vine, si studiind eu de dimineata cu tot zelul, ma mai opresc din cand in cand si mai sorb dintr-un pahar cu vin, hidratandu-mi astfel creierasul meu stors, cu maxime din intelepciunea mea debordanta, cum fac de obicei. Ma opresc la maxime deocamdata ca n-am timp de expuneri detaliate, dar trebuie sa zic ca mi-a venit acum cum ca eu e ca si cum studiez medicina, cu specializare pe cardiologie. Caci un business este ca un organism viu. The accounting is the heart and the cash is like the blood. Asta e maxima. Un specialist stie sa readuca si mortii la viata. Eu sunt in stadiul in care inca mi se face rau cand vad sange.

marți, 1 decembrie 2015

Bobescu a terminat azi cu examenele pentru P.Eng. E aproape un Professional Engineer. Intotdeauna a fost asa destept, si-n plus are si noroc la femei...
As mai scrie pe blog, dar n-am chef. Stau ca moarta in pat si ma uit la bec. Am adus cartea langa mine ca am si eu un examen peste doua saptamani. Ultimul pe anul acesta. Imi ajunge. De cand am ajuns acasa numai asta fac. Ma uit in tavan si ma gandesc la examen. Daca as gandi asa, dar uitandu-ma in carte, m-as face si eu desteapta. Ca noroc la barbati stiu ca am...