Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 27 noiembrie 2015

Vedeti coperta cartii de mai jos, aia cu moartea pasiunii, am terminat-o cu ea, nu am terminat-o de citit, ci cu ea de tot, I need a garbage bin around, ca o carte mai imbecila ca asta cu greu mai gasesc in memoria mea de cititor. De cititor de literatura, nu gunoaie cu pretentii literare. Citeam si ma umpleam de nervi. Dar nu subiectul ii e buba, desi...ci scriitura. E falsa, n-are suflet. Si foarte proasta. Cerul era ca o supa. What the fuck is this shit? Cu simtul meu acut al limbii, n-am putut-o inghiti, imi venea s-o scuip. Ca s-o salvez, m-am gandit ca o fi doar traducerea, ca are si multe review-uri bune, dar acum nici nu ma mai intereseaza sa aflu. Las-o sa-mi ramana in minte asa, ca una dintre cele mai imbecile carti de pe raftul memoriei, unde inca ma incomodeaza. M-am enervat destul. Nu-mi place sa-mi pierd vremea cu carti de retarzi mintal.
Dar citesc acum una care m-a facut sa trec peste paguba dinainte. Se numeste Wave si e scrisa de Sonali Deraniyagala. Am cules-o, ca pe o floare, dintr-o lista de 30 must-read books. Este la categoria grea, dar si la memorii, este jurnalul unei supravietuitoare. A tsunami-ului din Sri Lanka, din 2004. Nu este o carte despre tsunami, ci despre noi, cei umiliti de natura. Am inteles din cartea asta, asa cum n-am inteles din altele, ca nu tot timpul poti trece eroic peste orice, poate niciodata, dar cu atat mai putin dupa ce te-a biciuit natura pana a scos sufletul din tine. Femeii i-au murit toti deodata, inghititi hapsan de valul ucigas. Toti. Sot, copii, parinti. Totul. Cum te poti vindeca vreodata dupa asa ceva? Nu te poti. Natura poate. How dare you heal?, o intreba ea cand a ajuns prima data inapoi, acolo unde incepusera sa iasa flori deja printre ruinele peste care trecuse la un moment dat marea. De la soc, disperare, nebunie, negare, (ne)acceptare si inapoi, cartea e scrisa cu o finete scriitoriceasca de mare clasic. Te umpli de cuvinte si devii Sonali...Nu cred ca am cum s-o mai uit, ramane in minte...Caci atunci cand uitarea salvatoare e imposibila, memoria e de fapt cea care mantuie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu