Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 6 septembrie 2015

Rice Lake, Ontario, Canada
Durerile mele dentare s-au calmat de tot, singura treaba care ma mai deranjeaza e ca sunt constineta mereu ca am aparatul pe dinti, nu e ca mersul pe jos adica, dar am inteles ca in ceva timp va veni si asta. Apoi e destul de enervant sa-l scot de fiecare data cand mananc si sa nu intarzii sa-l pun imediat la loc. Vorbesc un pic mai greoi, dar fara ca asta, spre deznadejdea tuturor, sa reduca din torent, doar ca-s o ţâr' mai şâşâită. Pe de alta parte, imi aplauda self-esteemul sa ma uit acum in oglinda si sa vad cum dantura mea e asa draguta, si eu odata cu ea. Asta nu se mai vede si fara aparat, dar stiu ca asa, cu lingurita, ceva se intampla pentru ca nici macar o nectarina nu mai pot manca altfel decat ca o baba stirba in dosul maselelor, ca ma dor de cum si-au miscat ei locul. Dar, evident banuiesc ca nu intereseaza pe nimeni situatia mea dentara, cum nici pe mine a altora, asa ca sa povestesc cum am fost ieri pe balta, sa ma bucur de poate ultimele zile de vara insorita. September summer, caci asemenea zile calde la inceput de toamna eu nu-mi aduc aminte sa mai fi prins pe-aici. Am fost, din nou, pe Lacul Orez, cu amicii cu barca, m-am tolanit pe spetezele confortabile de la prora si am citit cateva ore bune, intrerupte, e drept, ba de scurte conversatii despre starea de lucruri inutile, ba de oftaturi adanci c-un peste nu trag carligele, ba la vederea soarelui la asfintit, care chiar ne-a facut sa ne gandim ca n-ar fi rau sa innoptam prin zona, ca sa ne trezim a doua zi tot acolo. Atata natura, atata liniste, ba ne-a venit sa facem haz de necazul altora, Doamne iarta, sa ne zicem ca am putea bate la usa unei cabane de la mal si sa zicem ca suntem refugiati veniti cu barca, sa ne adaposteasca si pe noi peste noapte. Ce ti-i si cu refugiatii astia, ca tot am adus vorba. Dincolo de conspiratii, bine ca suntem noi fericiti, fi-ti-ar lumea asta de cacat sa-ti fie! Apoi cum dracu sa fii fericit, fara a fi si prost, cand vezi cat de strambi suntem, hidosi si ordinari!...In fine, eu las asta ca scriu alti destepti destul, de facut, nu fac nimic, dar la latrat in scris la luna ne pricepem bine...Era atata liniste pe apa, la un moment dat chiar ne indreptam catre un parapet verde, care parea ca inchide lacul la orizont. Ajunsesem usurati la un capat de lume, departe de toate, dar mai aproape de natura care ma face sa ma revizuiesc din cap pana-n picioare. Eu de aia ma si duc. Lacul e flancat de insule locuite, cabane poate si de inchiriat, unde mi-ar surade sa-mi petrec o saptamana de concediu...La fel cum, ca aici voiam sa ajung din nou, mi-ar placea sa-mi petrec o saptamana, ba inca si mai mult, in frumusetea naturala a Romaniei, aproape de Sibiu. Romania, cea pe care din atatea motive am parasit-o definitiv, mi-a si agatat sufletul in gardul pe care l-am sarit iar, facandu-ma sa ma mai uit o data inapoi. Si nu pot spune lesne, eh mare lucru, de frumuseti din astea e plina toata lumea, ca asa cum citeam ieri in genialul roman a lui Sabato, o fi omenirea asta o porcarie, dar si muzicianul face parte din ea, frumuseti din aceste-i drept, cum ziceam, ca gasesti in toata lumea, dar cand vine vorba de plaiurile alea romanesti, parca nu-i acelasi lucru pentru un roman, e cumva totuna cu ele.
Albota, Sibiu, Romania
Sunt altfel fata de toate celelalte, poate nu in realitate, cat in realitatea unui roman departe, si abia acum pot vorbi de-o mandrie la fel de irationala, dar veritabila si reala, ca de-acolo sunt Eu...Caci, dupa un traseu forestier anevoios, am ajuns la Albota, la adapostul muntilor, si mi-ar placea sa ma reintorc, sa-mi petrec acolo zilele de vacanta. Sa mananc papanasi si sa beau socata, spijinindu-mi coatele de zabrelele din lemn ale unei cabane cu vedere in sus, catre nori, spre varful muntilor. Acolo, si mai fusesem eu, mai demult, prin muntii Apuseni, pe Valea Ariesului, la Albac. Albota - Albac. La pensiunile din zonele acestea e planul meu nou sa-mi fac un concediu la un moment dat...Ok, pana atunci si pana una, alta, suntem in weekendul lung de Labour Day, si ma duc sa pun pe gratar pestele pe care l-am prins ieri, sau mai degraba sa perpelesc la focul unei alte zile incinse, brasoavele noastre de pescari!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu