Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 1 septembrie 2015

Cum imi exprimam fericirea in postarea de mai jos, ce zambet stralucitor, numai ce venisem de la dentist. Ar fi trebuit sa mai astept cateva zile sa-mi descarc emotiile, dar asa ma ia pe mine flama. De cateva zile sunt cu dintii in piuneze. Chestiile astea cu care ma laudam eu mai jos imi dau dureri de cap si sunt pe pain killers de sambata seara. Mi-au facut gura ca o punga sparta si ciuruita. E ca atunci cand porti o pereche de pantofi noi, si te rod pana iti dau sangele, dar nu poti sa te descalti, ca daca te descalti, trebuie sa pasesti pe cioburi. Mi se loveste limba pe-acolo, cica pana se invata, adica pana nimereste drumul, si se tot accidenteaza de marginile prea ascutite, apoi, mi-au fost montate pe dinti niste bumpere ca sa tina si mai bine menghina si alea ma enerveaza cel mai tare. Sunt exact ca niste bucati de sticla care ma taie in carne vie si cand am plasticele puse, dar mai ales cand nu le am. Trebuie sa le scot atunci cand mananc, dar n-am voie mai mult de 2 ore din 24 din fericire, si apoi pentru ca dintii au capatat o sensibilitate foarte mare deja modificandu-si pozitia, decat sa ma ucida durerea cand musc si eu ceva, mai bine nu mai mananc nimic si gata. Ma bucur cand mai iau cate un Advil ca asta e cateodata singura masa pe care mi-o permit. M-a sunat azi dentista sa ma intrebe de sanatate si i-am zis ca numai bine nu fac. I-am zis ca daca stiam ce dureri trebuie sa rabd ca o baba la frumusete, ma mai gandeam o data daca sa le pun si apoi nu le mai puneam. La cat de bucuroasa eram ca am aparat de dinti, acum ma gandesc numai cu groaza cum voi rezista cu belele astea in gura mea atata amarul de vreme. A cautat ea sa ma linisteasca ca-i normal la inceput, dar numai normal nu e sa te gandesti tot timpul terorizat la urmatoarea masa. Partea buna e ca in felul acesta o sa mai slabesc. O sa mai scap de kilogramele care atarna acum pe mine din cauza ca am mancat prea mult in Romania. Ajung sa cred ca de fapt cineva din Canada, vazand pozele mele cu bunatati din Romania, m-a blestemat, si acum sunt nevoita sa trec prin ce trec...
...Ca tot am adus vorba de Romania, am si uitat cum a fost, dar nu-mi sta capul si la asta cu durerile de care sufar mai nou...In plus, vorbesc ca o handicapata, am speech impairments si cred ca si de scris...Ramasesem in drum spre Brasov si acum stau pe balcon. Mi-am scos laptopul afara si ma bucur de vremea asta calaie de vara care inca mai tine. In Romania am prins cea mai proasta vreme de care-si aduc aminte romanii in istoria lor recenta. Dupa ce i-au batut in cap calduri insuportabile, noi am venit cu ploaia si-am si plecat cu ea. Singurele zile in care n-a plouat a fost primul weekend dupa ce-am aterizat. Dar pentru mine a fost numai bine. Lansand la o parte predispozitia mea maligna pentru ploi, m-am aclimatizat in frigider ca sa nu simt cum ma alteram la temperaturile prea ridicate de acolo...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu