Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 9 august 2015

Mie mi s-a intamplat sa-mi tot vina unii, si fara invitatie, si cu mana in cur in casa. Tot asteptam sa-mi aduca si mie ceva, o sticla de vin, macar pe aia pe care o beau ei, dar ei veneau, imi goleau casa si plecau. Ca hotii, dar cu mine de fata. Asa incercam sa-mi explic de ce duce lumea cadouri de fiecare data cand pleaca in tara, indiferent din ce tara pleaca sau in care ajung. In realitate, pe langa implicatiile cu maniere elegante, exista si o explicatie mai deep. Eu cat am fost la shopping pentru cei dragi, am luat un cadou pentru ei si doua pentru mine, ceea ce m-a facut sa apreciez si sa ma bucur foarte mult acesta traditie frumoasa. Numai ca acum n-o sa mai pot merge in Romania. Am facut rost de-o pereche de papuci ortopezi made in Germany, cunoscuti ca fiind extrem de confortabili, Birkenstock le zice. Mi-au fost recomandati de un medic ortoped. Papucii astia sunt vii. Cica li se modeleaza talpa in functie de forma piciorului meu. M-am dus ieri la mall incaltata cu noi mei Birksi ca mai aveam de cheltuit niste bani, bucuria mea. Am intrat intr-un magazin cu sepci, Champs ii zice, Blue Jays si NY Yankees cu cozorocul lat de poarta negrii suparati cand canta rap, ba chiar dadeam apasat din picioare, si din cap, ca incepuse si mie sa-mi placa ritmul, am fost apoi la Sephora de m-am machiat si m-am dat cu parfum, am mancat si noodleshi la eaterie dintr-o cutie de carton, si nici nu mai stiu pe unde, dar ma simteam foarte bine si confortabil mergand in ei. Vreo doua ore am stat pe-acolo, dupa care ne-am dus acasa, m-am schimbat de tricoul meu rosu din revista de moda de mai jos, si am iesit la faleza pe seara la cascat gura la barci de pe Queen's Quay. Ah, vreau sa zic o treaba. Atat de bine arata orasul pe Queen's acum, incredibil. Pana anul trecut zona era toata un santier, acum e o placere doar sa stai sa te uiti cum trec tramvaiele, la copaceii care fac alee, la bungee jumperi, mai mananci o inghetata de la masinutele cantatoare, mai asculti un tipat de pescarus sau de sirena, e foarte fain. Si sensibili la orice mica denivelare de relief, cum m-am tot plimbat asa inainte si inapoi pe lakeshore, admirand ore intregi noul peisaj, mi-a crescut in talpa papucilor un damb care ma batea si ma batea pe talpa picioarelor pana n-am mai putut sa merg. In viata vietii mele amarate n-am mai patit asa ceva. Ma torturau pana mi-ajungea durerea la suflet. Cand am ajuns noaptea inapoi, nu mai puteam sa pasesc de la parcare pana acasa, de-a trebuit suspinand si chiar bocind de-a binelea ori sa ma descalt, ori sa ma care Bobi in spate ca pe un sac, iar acum m-am sculat si nu pot sa merg decat pe calcaie, daca poti macar sa-ti imaginezi cum e sa mergi numai pe calcaie. Ca sa nu mai zic ca de fapt fug prin casa pe calcaie la cate am de facut. Acum, am citit reviewuri si cica asa sunt ca le ia mult pana se modeleaza dupa picior, dar eu cred ca mie a inceput sa mi se modeleze piciorul dupa ei.

2 comentarii:

  1. Asa am patit si eu la inceput dar acum nu m-as mai lasa de ei. Ma strange in spate ca vine frigul si trebuie sa port altceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hey Verissima, sunt si boots, no worries for the winter!!! Cat despre ai mei, am facut o pauza de doua zile sa.mi oblojesc ranile, azi insa i.am incaltat la munca si de parca nimic nu s.a intamplat, le.a disparut dambul din talpa si sunt f ok acum. Mai vad pana diseara, sper da nu le creasca altceva.

      Ștergere