Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 15 iulie 2015

Mi-am tras si eu farfuria de plastic in fata si m-am pus pe halit un piept de pui si niste legume proaspat taiate. Mananc aici pe tastatura ca mi-e lene sa ma duc pana la bucatarie. Si am zis ca intre timp, ca sa ajute la digestie, sa mai bat un pic campii, ca de cand n-am mai facut-o parca m-am constipat. Ramasesem sa povestesc cum a fost la Pan Am Games, dar a trecut ceva vreme de cand am fost, de nu mai tin minte mare lucru decat ca era orasul plin de lume si noi am nimerit cu greu drumul pana acolo. Ca eu aveam falca umflata de anestezie si Bobi un tricou cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. Nu stiu pe ce site-uri umbla cand nu sunt eu acasa, dar si-a luat iar imbracaminte de-ti vine sa-ti faci cruce. Inca o data, tot asa, voiam sa ma culc si venise sa-mi spuna ca si-a luat Audi. Ce ma? Online? Hoody, dar eram confuza din cauza ca eu adorm cu capul in aer. Anyway, am gasit drumul pana la urma printr-o aplicatie speciala pe care mi-a instalat-o Bobi pe telefonul mobil si care acum ma tzaraie non-stop la cap ca nu stiu de unde s-o opresc, bineinteles dupa ce m-a boscorodit pe drum ca nu sunt in stare de nimic. Cu ajutorul aplicatiei am ajuns si ultimii, dar ne-am asezat in fata. Ca acolo aveam bilete. Moca. Cand e moca, cu placere. Nu am mai fost niciodata la un spectacol de gimnastica, asa cum n-am mai fost niciodata la un spectacol de aruncari in cap de la 10 metri in apa, unde ne-am dus a doua zi. Dar chiar si asa, cum lumea aplauda, am inceput si eu sa aplaud. Daca va vine sa credeti mi-am stricat inelul de entuziasm. Si pentru moment si cheful, ca era inelul meu nou. La inceput nu prea ni s-a parut cine stie ce, dar pe masura ce timpul trecea, deveneam si noi tot mai excitati. Poate pentru ca se termina, dar nu, chiar incepuse sa ne placa. Era interesant sa-i vezi pe b(a)ietii gimnasti cum incercau sa-si adune concentrarea ca sa le iasa un exercitiu cat mai bun. Ma gandeam ca iti trebuie o capacitate psihica nemarginita ca sa ajungi la asemenea performante. Ceea ce nu-i de colo. Eu nu sunt in stare sa ma fugaresc prin jurul blocului fara sa-mi dau duhul, tocmai mi-am anulat abonamentul la gym dupa ce l-am platit degeaba un an de zile, si asta de fapt nu pentru ca nu as fi in stare sa fac ce fac ei, ci pentru ca eu nu am vointa lor. Ok, poate nici vreo chemare, dar asta e secundar in discutie. Nu e vorba de corp, ci si de un psihic foarte puternic. Am vazut asta si a doua zi la scufundari. La un moment dat, a tinut unul sa se arunce in apa din maini, nu din picioare, dar a ratat schema, si aia a fost. A ratat apoi si saritura, nu de tot, dar psihic, nemaifiind atat de curat, rezultatul a fost si el slab. Ca sa invingi emotii date de rateuri cere diligenta de maestru, si nu doar in sport...De la scufundari daca sunteti cuminti, si daca vreau eu, voi pune si un filmulet cu o canadianca draguta care a castigat. Am sustinut-o. Bineinteles ca nu stiam cine e. In fine, ca nu mai am timp, desi as fi putut sa scriu comentarii pe marginea asta de ciorna pana diseara, daca mai gasiti bilete sa mergeti macar de curiozitate. Eu, daca nu primeam biletele moca de la Moldoveanca din Ottawa, careia ii multumesc inca o data, nu mergeam. Joking, nu stiu precis, ne-am fi dus poate ca la un moment dat pusesem in plan cu amigos, dar asa ca fapt divers, si doar ca sa nu zic ca nu ne-am dus la asa un eveniment tinut in oras. Asa gandeam pentru ca nu avusesem experienta unor astfel de spectacole sportive inainte...E diferit fata de ce vezi la TV. La sensul ca si daca esti  paralel, 0 cu manere in sport ca mine, tot te prinde bine dibacia artistilor sportivi, dar si atmosfera - togetherness. Cei care au experinta cu astfel de competitii de anvergura stiu ce inseamna. Celorlalti, va spun eu ce inseamna, dar nu acum, ca trebuie sa trag cortina. Bye!

Next day edit:


A fost lume destul de multa, nu sa dea pe-afara, dar suficient cat sa umple sala la gimnastica unde am fost noi. TTC-ul a fost free, acces doar cu biletul in sali, ceea ce a trasformst orasul intr-un furnicar. Si la sarituri erau spectatori, chiar daca organizarea salii era cam anapoda. De unde stateam noi, era ca si cum te uitai la televizor din camera cealalata. Era o portiune insa in fata cu multe locuri goale si aia n-am inteles-o. Or fi fost date de vreo companie aganjatilor si aia s-au dat la fund, mai ceva ca saritorii.
S-au cheluit foarte multi bani, ceva de ordinul miliardelor de dolari din ce am citit, pentru organizarea acestor jocuri, care sunt de amploare, dar nici pe departe cu rezonanta unei olimpiade sau a unor jocuri mondiale. Chiar citisem in The NYT ca torontonezii nu sunt deloc incantati si manifesta o apatie enervanta cu privire la desfasurarea de evenimente. Ceea ce este cam adevarat. Desi e plin de lume iesita la oras cu acest festiv prilej, mai ales in weekend, si drumurile rutiere sunt blocate, nu multi din cei cu care am mai vorbit eu intentionau sa participe macar la unul din evenimente. (Dar cum ziceam si mai sus, lasand banii deoparte, lipsa experientei cu astfel de manifestari comunitare pot induce si erori de judecata si comportament. Noi, fara a fi impatimiti fani sportivi, am fost si intr-un final ne-a placut, desi inainte nu tineam neaparat. Sunt activitati care inspira, la fel ca orice alte spectacole artistice). Articolul insa zicea ca, in general, canadienii vor chitante la fiecare cent cheltuit de autoritati din banii lor, mai ales cand se vorbeste de-o asemenea suma, cu care s-ar fi putut face si altceva, zic ei. Nu ca n-ar fi fost nevoie si n-ar fi putut risipi mai putin. Dar asa-i guvernul, da ca din buzunarul altuia. E adevarat ca s-a construit multa logistica, si se vede cu ochiul liber, dar intr-un final jucatorii pleaca, noi ramanem cu ele. Sau sa strangem dupa ei. Depinde de unde te uiti. Mie imi place, ca e ca la sarbatoare, a venit cineva si pe la noi. Torontonezii astia se poarta ca atunci cand zici, in loc sa fi cumparat berea pentru invitati, mai bine-mi varuaim tavanul. Lasa frate, ca avem nevoie sa ne si imbatam, pana nu ne cade tavanul in cap. Dupa ce vor pleca musafirii, cunoasteti feelingul ala de casa goala...cam asa va fi si Toronto, asa ca sa ne bucuram de oaspeti, chiar daca ne-a costat petrecerea cat zic gurile rele ca nu face! Si Bobi a luat parte la construirea unui stadion pentru Pan Am Games, ceea ce este foarte cool ;) !!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu