Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 25 iulie 2015

Azi stau cuminte acasa si ma aduc la zi cu studiul ca am imediat examenul final si mi s-a parut cam greu cursul asta ca sa nu fiu foarte fericita ca-l gat odata. Nu e chiar asa de usor sa te duci si la munca si la scoala in aceeasi zi, si cum deja fac chestia asta de-o vreme tot observ niste tendinte si mi-as dori sa le inteleg mai bine cauzele ca sa le aduc efectele mai in favoarea mea. Faza cu stresul dat da constiinta care urla la mine ca nu exista relaxare pana nu termin ce-am de terminat am povestit-o. Altceva ce-am observat, o chestie importanta, pentru ca pot s-o masor bine ca si productie la hectar in materie de timp, e ca uneori ma duc la scoala pur si simplu degeaba. Sunt atat de obosita de nu ma pot aduna. Trec vorbele profesorului pe langa mine fara sa-mi atinga niciun interes, ma uit in carte la acelasi rand si de o suta de ori dar imi pierd instant puterea de absorbtie si pot sa-l citesc asa pana se termina ora si tot nu-l acumulez. Cand facem probleme la fel, astept mai bine sa-mi dea rezultatele, ca eu nu mai sunt in stare sa pun niciun calcul cap la cap. Asta cateodata, dar alta data, se intampla fix invers. Capacitatea mea de concentarea e la cote atat de bune incat dupa ce audiez cursul practic nu mai am acasa nevoie sa citesc nimic, reusesc sa fac problemele pe loc doar pe baza explicatiilor din clasa. Dupa ce termin de rezolvat problemele ma duc inainte cu cititul din carte si tot pun intrebari. Alteori am observat ca ma ia cate un somn nebun la inceput de nu-mi pot tine capul pe umeri, dar ca prin minune imi revin pe parcurs. Mi-as dori sa cunosc mai bine explicatiile din spatele acestor manifestari, ca sa le pot folosi in avantajul meu. Adica sa-mi pot utiliza mereu capacitatea intelectuala la cote ridicate pentru ca astfel sa-mi turez si timpul la capacitate maxima...
...Dar sa las asta deoparte pentru moment ca o sa ma ocup de ele toata ziua azi si sa scriu mai bine un comentariu partinitor la o recent aparuta stire despre cum e Canada cea mai admirata tara din lume. Adica e cea mai cool de pe planeta. Nu stiu daca si din univers, mai ales acum de cand NASA a descoperit la vreun milion de ani departare o planeta sora cu Terra, cea mai interesanta stire pe care am citit-o in ultimii ani. Si eu sunt de acord. Era atarnat de stire un comentariu cum ca asa-i cand te uiti din afara. Ei, uite ca eu ma uit din interior si zic acelasi lucru. Spre deosebire de ce ziceam cu ani in urma pe acelasi blog, eu am ramas aici, si as putea sa-l rescriu, acum am ajuns in stadiul in care imi doresc sa traiesc in Canada, nu traiesc aici doar ca nu am alta optiune. Si nu zic asta incercand sa ma conving pe mine, asa cum ar tine unii sa-si explice, caci sunt convinsa deja, macar si din motivul ca am atata minte macar, desi am mai multa, incat sa-mi dau singura seama cand mi-e bine si cand nu. Experientele mele in tara aceasta sunt pozitive, chiar daca n-au fost intotdeauna usoare, si poate astfel sunt subiectiva, dar matematica nu minte. Daca e cea mai admirata inseamna ca suma experientele pozitive ale oamenilor e mai mare decat a celor negative, cel putin in raport cu ce se intampla prin alte parti. Pe de alta parte, daca e cea mai admirata, inseamna ca e admirata de altii, adica din exterior, si asta poate fi rezultat al unei campanii de promovare intense, si ca orice reclama, e mincinoasa. Dar asta nu reduce la zero faptul ca eu traind aici, iti spun cu subiect si predicat ca e o tara minunata, pe care trebuie sa o meriti ca sa te merite. Desi e foarte frumos ca-i cea mai reputata in sondaje, eu n-am nevoie de sondaje ca sa stiu ca macar pentru mine chiar asa este. Ca sa nu sune a vorbe de parada, zic mai jos si de ce. Oamenii imi plac cel mai mult, pentru ca pana una, alta ei sfintesc locul. Dar nu ca indivizi pentru ca nu-s diferiti de altii. Adica dai peste canadieni ofticosi carora le e ciuda ca esti mai bun decat ei, ca te admira seful mai mult, dai peste canadieni prosti gramada, si foarte destepti pe de alta parte, dai peste oricine, dar cand spun oameni, eu ma refer mai degraba la un trend, la o imagine de ansamblu, adica tot la matematica ajung. Stadiul de civilizatie al canadienilor este foarte, foarte mare. Nu conteaza cum intepretezi, ca au fost civilizati cu forta, ca sunt executati cu legea, cert este ca rezultatul este un mediu in care eu personal ma simt foarte bine. Mi se potriveste ca o manusa. Fiind un om la locul lui prin natura, caut sa primesc acelasi lucru in schimb. Iar scopul scuza intotdeauna mijloacele. Ba cand e de bun augur, le valideaza, nu le scuza. Scopul legilor, in sensul de atitudini potrivite in societate, nu este sa pedepseasca, ci sa-i si protejeze pe cei ca mine. Ca ansamblu, sunt oameni calmi si prietenosi, cu destul common-sense in materie de toleranta, fie care vorbim despre cei de pe strada, fie ca ma raportez la cei cu care eu intru in contact zi de zi. Si vorbesc din perspectiva unuia care are contact mereu cu ei, cat e ziua de lunga. Eu nu stau in casa si-mi dau cu parerea. Sa dau exemple in ambele contexte....
...De la job prima data, cu mentiunea ca am un deja un an si jumatate de cand lucrez in firma aceasta si in aproape 600 de zile nu am avut una macar in care sa ma plang de ceva. Si credeti-ma ca stiu foarte bine sa fac si asta cand e cazul. Intrebati-mi fostii colegi din Romania...Eu sunt un imigrant venind dintr-o tara din care mi-am dorit sa plec si asta spune totul, asa cum in asta imi doresc sa raman. Faptul ca sunt un imigrant insa pentru colegii mei nu conteaza. Ceea ce conteaza pentru ei nu sunt eu ca persoana, ci eu ca persoana in legatura cu ei. Si mi-a luat mult ca sa ma cunoasca. A trebuit sa le aduc probe, nu m-au crezut pe cuvant. Chiar citisem o stire despre o nebuna de prin Anglia care fusese data afara de la 30 de joburi in mai putin de doi ani. Pentru ca era foarte agresiva. Prin urmare, lipsita total de inteligenta, mai ales emotionala. Vazusem prin comentarii cum unii o ridicau in slavi ca fiind emblema pentru cei impotriva ipocriziei lumii in care traim. Cum ca le zice pe fata, nu-si ascunde emotiile adevarate in spatele unui zambet ipocrit. Eu intotdeauna insa in astfel de situatii pun lucrurile invers. Imi convine mie agresivitatea cuiva? Agreez eu, in aboslut orice context, agresivitatea verbala sau comportamentala? Nu? Atunci, daca nici mie nu-mi place, dar asa ma manifest, ceilalti au tot dreptul sa ma inlature. Revenind la jobul meu si la cat de mult mi-a luat...Sarcinile care imi sunt atribuite presupun multa resposabilitate, nu ca am atributii peste altii, ca nu am, nu sunt sef, sunt sef doar peste ceea ce am eu de facut, dar presupune multa responsabilitate pe orizontala pentru ca e o rotita importanta in business. Businessul e locat in Canada, dar activitatile se intampla in mare parte international. SUA si cateva tari din Europa. La inceput, cand primeam emailuri de lucru, tot timpul sefii mei erau in CC. Ca nu cumva sa dau rateuri si ei sa nu stie. Pe intelesul tuturor, nu aveau incredere in mine. Acum, nu-mi mai ataseaza nimeni niciun CC. Iar cand apar diverse situatii particulare, care implica si munca mea, ma intreba pe mine despre ce-i vorba pentru ca ei nu stiu. Toate chestiile legate de sarcinile mele imi sunt adresate direct si eu la fel de direct trasa la raspundere. Nu a fost cazul pana acum. Pentru ca este un job care imi place foarte mult si la care ma princep foarte bine. Si chiar daca dau rateuri, in momentul acesta pot fi trecute cu vederea pentru ca de-a lungul timpului am dovedit ca n-o fac niciodata nici din prostie, si nici intentionat. Si tineti cont ca in jobul asta eu am fost luata de pe strada. Adica angajata neica-nimeni, dupa ce m-am dus singura la un interviu. Iar daca asta unii il numesc noroc, ce a urmat, musai trebuie sa-l numeasca munca. Asta pe partea tehnica, pe cealalta de soft skills, cel putin la fel de importante ca sa-ti poti pastra in job, n-am avut niciun conflict nerezolvat cum trebuie fie ca a fost vorba de clienti interni, sau externi. Sefii mei nu au primit plangeri din partea nimanui in ceea ce ma priveste. Rezultatul e o colaborare foarte placuta cu mediul meu de lucru, unde cele mai frecvente cuvinte folosite sunt please, sorry si thank you. Ma duc acolo cu drag in fiecare zi. Nu conteaza de unde vin, nici ca am accent, desi chiar si asta e imbunatatit, o alta dovada de munca asidua, pentru ca numai despre asta este vorba, in conditiile in care engleza mea cand am ajuns in Canada era praf...Iar daca la inceput pentru mine conta ca am accent, ei au fost cei care m-au facut sa inteleg ca asta nu are nicio legatura cu motivul pentru care eu sunt acolo. Morala, ca sa intelegi de ce e Canada cea mai admirata tara = be smart + work hard. Din nou, matematica. Aici functioneaza....O alta situatie despre oameni s-a intamplat la un moment dat pe strada. Nu e o chestie care nu s-ar fi putut intampla si in alta parte, ci doar ca e atat de colorata local incat confirma ceea ce incerc eu sa spun aici. Ne dusesem cu amicul nostru cu barca pe lac mai demult. Prietenul nostru isi ataseaza practic barca de masina ca pe o remorca si merge asa pe autostrada. La un moment dat, eram aproape de Simcoe Lake si s-a intamplat o chestie. S-a dezmebrat putin legatura si a trebuit sa stationam urgent ca sa o aducem la loc. Nu putea pleca asa cu ea. Era doar eu, amicul nostru si Bobi de fata. Eu, intr-o astfel de situatie, fiind absolut inutila. Sunt mica de statura, slaba si n-am forta ca sa ajut fizic cu mare lucru. Ne-a luat timp atat cat sa ne dam jos din masina, sa ne trezim cu doi oameni, nu veniti gura casca, ci sa ne-ajute. Unul trecuse pur si simplu pe langa noi, a observat ca stationam urgent, si a facut un U turn in cateva secunde ca sa vina sa ne intrebe ce s-a intamplat si cu ce ne poate fi de ajutor. Si cu ajutorul lor, problema s-a rezolvat in 5 minute...Faza confuza a fost ca dupa ce indivizii au plecat, noi ne intrebam, ca romanii, daca ar fi trebuit sa le dam ceva, de-o bere macar...Pentru ca intr-un final, toate aceste exemple particulare, care implica indivizi luati separat, sa dea o medie comunitara peste ceea ce alte tari pot sa ofere. Cel putin unui imigrant, categorie in care eu, ca individ, ma incadrez. Acum fara cea mai mica intentie de a spune ca nu are nevoie de imbunatatiri, as da dovada de prostie crasa sa spun asa ceva, ci doar ca e cea mai admirata, atunci cand auziti de oameni schingiuiti de viata in Canada, nu ma refer la cei care-i critica pe drept lacunele, ci la cei care nu si le vad si pe-ale lor, nu ar strica sa va intrebati, prin urmare, care sunt de fapt asteptarile lor, mai ales in raport cu ceea ce sunt in stare sa ofere, ba mai mult, cine sunt ei de fapt? Nu sunt cumva ca cea care a fost data afara de la 30 de joburi? Poate ca nu. Poate ca vorbesc eu doar din experiente proprii. Si nu poti reduce totul la un individ, dar un calcul matematic e mai sigur ca sa ajungi la acelasi rezultat.

2 comentarii:

  1. 'Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!' era o vorba romaneasca. Se poate aplica in orice situatie, de la celula de baza-familia, pana la intreaga societate.
    Revenita in Ro, dupa scurta experienta din Canada (cu jobul), am fost intrebata cum mi s-a parut tara/locul/oamenii. Raspunsul meu a fost: Frumoasa si frumosi.
    Am rezonat cu ei si ce am ofeit asta am primit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt recunoscuti ca fiind cei mai nice oameni de pe planeta si nu e un mit. Dar e totul ca un efect de bumerang. Cum te porti, asa se poarta. Particular, Romania NU exporta numai curve si hoti. Dimpotriva, si oameni de calitate respectati pentru ceea ce sunt prin ceea ce fac. Efectul e ca romanii au inca o imagine f buna aici, ceea ce e bine si pt tara, apropo de cat de importanta e reputatia.

      Ștergere