Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 28 iunie 2015

Mi-am dat seama si-aseara ca eu nu sunt in toate mintile. Pe cat de mare mi-i mie bucuria cand ploua toata ziua, pe-atat de mica-i a altora, mai ales a celor care au baruri pe Danforth. N-ar avea nicio sansa sa supravietuiasca fara mine. Daca in serile calde de vara, n-ai un loc sa te asezi de-atatia oameni, am iesit cu Bobi aseara la o plimbare si suiera vantul a pustiu peste tot, dupa ce-i spalase ploaia pe toti de pe strazi. Ne-am dus cu metroul sa bem o bere, si cand am iesit la Pape, asa turna cu galeata, de nu puteam pleca din statie, si nici umbrela nu aveam. Era un Convenience Store langa si-am intrat sa luam una de unica folosinta, din alea de le bate o data vantul si trebuie sa le arunci apoi flenduri la cosul de gunoi. Am intrat la St. Louis sa si mancam aripi, si ne-a zis de la intrare ospatarita sa ne asezam pe unde vrem, ca nu era mai nimeni. Doar cativa care se uitau la meciul de fotbal feminin Anglia-Canada. Ne-am asezat langa geam, dar cu fata la televizor sa ne uitam si noi. Era 2-0. Se auzea inauntru doar muzica in surdina cat sa nu acopere vocile comentatorilor sportivi, si mai tare, ropotul ploii de afara. Pe care probabil o auzeam doar eu, mai ales ca mi se si suise berea la cap. Mi-l golise de toate gandurile, si mie nu-mi mai trebuia nimic. Se relaxase de tot intr-un homey cozy feeling, pe care doar ploaia e capabila sa mi-l dea. Au dat canadiencele gol si-abia atunci s-a mai animat atmosfera, fara a fi insa necesar, dar n-a tinut mult, ca n-a mai durat si meciul s-a incheiat, din pacate pentru ele, nefavorabil. Atunci am plecat si noi, voiam sa mergem sa ne luam si Pomelo Rosa de la Dolce Gelato, dar era ceva pana acolo si apoi mie mi-era un frig de nu-mi puteam stapani dintii in gura ca sa-mi mai trebuiasca si inghetata. Se gandise Bobi sa luam un taxi sa ne ducem la cinema sa vedem Jurassic Park.
Dar nu ne-am mai dus, am luat-o inapoi spre metrou, eu minunandu-ma iar cum ii ingramadeste ploaia pe toti in case, numai pe mine ma scoate din minti. Ca si azi de pilda, cand ne-am dus sa luam mancare. Am condus, ca numai eu conduc de la o vreme. Am parcat masina si am deschis un pic portiera sa vad daca am estimat bine distanta de bordura, si m-au lovit niste stropi peste mana si peste fata un aer proaspat adus de ploaia matinala de m-au trecut fiori pe sira spinarii. De unde mi s-o trage nu stiu, dar e o senzatie atat de autentica, ca paradoxal, imi pare ireala. Poate chiar ar trebui sa ma mut in vest.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu