Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 3 iunie 2015

Ma tot intrebam ce oare se intampla cu mine de la o vreme ca de vreo doua, trei saptamani sunt intr-o stare de letargie, sora cu sinuciderea. La munca n-am nicio apucatura, la scoala ma duc degeaba, pe blog, vede toata lumea, de adunat prin casa, ma adun numai eu de pe canapea si ma pun la loc, si aia cu greu. Am facut si eu o mancare luni seara si i-am scos ochii lui Bobi pana azi. Am facut-o ca-mi era ca putrezesc ardeii in camara si se strica si carnea, nu de alta...Ieri, tot asa m-am tarait pana la munca, ce era sa si fac, si cand am ajuns aproape, frate au inceput acum niste mexicane sa-mi sporovaie in cap de nu ma pot concentra sa-mi scriu gandurile, am ajuns la munca ieri cum ziceam si toata lumea era buluc afara si se sprijinea de masini. Ce faceti, fratilor, party, cu noaptea-n cap, avuram c-o zi in urma una de lansare a unei chestii noi, si credeam ca mai erau niste sandvish-uri leftovere de terminat. Am intrebat ce-i cu ei pe-acolo, de ce nu-s la munca? M-au pus si pe mine imediat la curent, nu era curent cica pe nicaieri, picase lumina pe palier si nu puteau intra in cladire. A incercat cineva c-o cheie franceza, dar incepuse sa faca alarma ca toate animalele padurii, si-asteptam acum si politia, pe langa lucratorii de la Toronto Hydro care evident nu stiau cat timp le va lua si nici de ce sunt acolo. Speram cu totii, of course, cat mai putin, dar am asteptat cat am asteptat, am tot asteptat, de ne-am saturat unii de altii povestindu-ne vietile neinteresante, asa ca pana una, alta ne-am decis sa plecam pe undeva. Colega pe care o cheama ca pe mine, ceea ce este foarte cool, cand eram mica tot timpul am suferit ca numele meu nu seamana cu-a nimanui, m-a intrebat daca nu vin la mall cu ea ca are de returnat niste pantaloni la GAP. Eu nu aveam de returnat nimic, dar m-am dus, ca la cheltuit banii n-as putea refuza. Si ca sa nu ma tin degeaba de fusta ei, mi-am cumparat si eu fusta, rosie, macar am facut si eu o treaba (fara sa ma simt overwhelmed). Azi m-am imbracat cu ea. Arat ca Dorothy rapita de vrajitor. In fine, toata tevatura asta a durat pana la 1. Ce trebuia sa incep a lucra la 9, s-a mutat pe dupa masa. La propriu. Ce lene mi-a fost mie pana atunci, dar ieri era metastazica. Nu stiam pe unde sunt, asa aterizata ață in miezul zilei, mi-era peste tabiet sa-mi torn cafea la ora aia, si totusi trebuia, ca doar asa-mi incep eu ziua, nu stiam de ce sa ma apuc, pe care sa le las deoparte si pe care nu, pana m-am decis, s-a facut ora de plecare. Mi-am adunat lucrurile, ca pe mine nu reusisem toata ziua, si m-am carat. Fusese de parca invatasem pe de rost, dar m-a intrebat de la mijloc si eu nu stiam unde-i ala, asa-mi tulburasem ritmul si ma dadusem peste cap. Ii povestisem sefei mele despre starea in care aflam, si mi-a zis ca am apucaturi de old lady. Cand am auzit-o, old lady zici, m-am gandit o ţâră si aha. De aia nu-mi revin eu din lenea asta care-mi casca la ureche de doua saptamani. A devenit un habit. Acum mi-e si frica s-o tulbur, cine stie in ce se transforma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu