Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 11 iunie 2015

Eu sunt un om foarte ordonat la munca. Am primit si laude in sensul acesta. N-am pierdut foi niciodata, am arhive foarte bine organizate si, in plus, o memorie vizuala de elefant ca nu-i nevoie niciodata de mai mult de-o privire pe-un document ca sa stiu exact daca inainte a mai trecut prin fata mea sau nu. Am o randuiala precisa a lucrurilor in sarcina mea, nu exista chestii care sa-mi scape pe jos, adica stiu clar unde sa le pun pe toate si de unde sa le iau. Dupa ce m-a laudat lumea ca sunt asa de ordonata, m-am dus si m-am laudat lui Bobi. Si el a inceput sa rada cu gura pana la urechi. Se tinea de burta. Se pisa pe el de ras. Ce draq faci, ma, razi de mine? Nu, de ăia...Hahaha...Daca eu m-as fi plans alora de la servici ca Bobi zice despre mine ca sunt cel mai ametit animal din constelatie, aia, pe buna dreptate, ar fi avut o reactie similara cu a lui, nu de ras, dar cu consternare. Cum sa zica asa ceva? Lor, pentru ca nu-mi cunosc decat o fata a dublei mele personalitati, Bobi capul, ceilalti, pajura, le-ar veni greu sa creada contrariul, mie insa, care mi le cunosc pe amadoua, nu mi-e greu sa cred, ci sa inteleg...Luna trecuta, mi-am pierdut abonamentul de metrou. Care costa 140 de dolari. Dar nu m-am ingrijorat prea tare. Eram in ultima zi din luna, si am zis da-l dracului. Ii trebuia si lui Bobi chiar atunci, dar i-am dat un token din buzunar si cand l-am vazut ca i se zburleste parul pe piept, l-am trimis la plimbare sa zica mersi ca nu l-am pierdut mai devreme. Ca acum, de exemplu. Ca l-am pierdut si pe asta. Si e numai 11 azi. Am rascolit toata casa dimineata, am dat toate hainele jos din dulap, am cautat si-n gunoi. Degeaba, n-am avut ce face, pana la urma mi-am cumparat tokeni si m-am dus la munca, sa nu intarzii am zis. Dar toata ziua n-am avut liniste si m-am gandit ca trebuie sa fie pe undeva, numai sa ajung iar acasa, si-l gasesc. Cand m-am intors, Bobi era la masa si manca pepene. Eu am intrat pe usa, l-am salutat si asa, cu miscari lente si cu coada ochiului, m-am apucat de scanat pe sub pat, in cutia cu betisoare de ureche, in buzunarul de la pantalonii de pijama, si in cur, dar doar scanam, atat cat sa nu se prinda Bobi ce lucru. Ca altfel credea c-oi fi pierdut iar ceva! Nu s-a prins, dar nici eu pe unde-ar trebui sa scanez mai bine...Singurul loc in care mai exista o mica speranta sa fie era in masina. Aseara am fost cu Bobi la croitor sa ridic niste chestii, ca eu sunt mica de statura si trebuie sa-mi tai hainele inainte de-a ma imbraca cu ele, si ma gandeam ca l-oi fi prapadit pe drum incolo. Dar imi era lene sa ma duc pana in parcare, asa ca, m-am dus la Bobi si intrebandu-l intai daca ma mai iubeste asa cum sunt, i-am zis apoi si care-i treaba. Am vrut sa-l scutesc de fata care i-a picat iar, dar nu m-am putut abtine. Ca am pierdut un abonament nu a fost asa o mare chestie sa-i zic, prima data, a doua oara, a treia oara, dar acum e o chestiune de principiu, ma gandesc si eu ca o sa-si ia amore lumea in cap si-o sa ma paraseasca forever. Chiar daca de data asta i-am zis degeaba, ca am coborat la masina si chiar era acolo aruncat pe sub scaun. L-am gasit, dar ca l-am si pierdut tot ramane valabil. Maine ii fac o gaura si mi-l agat de gat...Eu asta ziceam ca nu inteleg. Dez/ordine bipolara??? Cum pot sa fiu la munca asa, si acasa in halul asta? Si faza si mai schizofrenica e ca nu ma prefac nici intr-o parte, nici in alta...

12 comentarii:

  1. Eu il tineam in portofel, in buzunarul ala transparent si faceam ca agentii FBI. Probabil esti normala, zic eu, acasa esti intr-un mediu relaxant si la munca esti in work mode de aia discrepantele. Eu nu as fi crezut ca o sa fiu vreodata vreun tip organizat sau indemanatic, taicamiu zicea ca am doua maini stangi dar de cand am venit in Canada parca s-a trezit o parte din mine care nici nu stiam ca exista, de instalez nebunii prin casa si ma apuc de proiecte .... eu nu faceam proiecte .... ever.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu, pt mine este un mare mister cauza acestei dualitati comportamentale. La munca nu fac absolut niciun efort sa fiu asa disciplinata, asa sunt, acasa, oricate eforturi as face, si.am tot incercat de m.am plictisit, nu.mi iese niciodata. O sa dau un search pe Google sa vedem dc pot fi diagnosticata. Tu zici ca e normal, sincer, eu nu cred.

      Ștergere
    2. E simplu . Lajob ti se cere sa fi responsabila . Acasa nu iti cere nimeni . Probabil ca in zona de comfort numita casa te simti inca un copil , fara responsabilitati , un copil care se poate alinta .
      Cuvantul cheie este responsabilitatea . In secunda in care ai purta raspunderea si acasa ( un copil de exemplu ) probabil ca te-ai schimba diametral opus .

      Ștergere
    3. Poate pierd copilul :)))

      Ștergere
    4. Nope , iti dau in scris ca vei fi o mama exceptionala responsabilitatea de la job spune multe . :)

      Ștergere
  2. N-am mai ras demult asa cu pofta si cu lacrimi! Esti criminala, Fran!

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Aiurica, fii atent. Stii ca ultimele comentarii ti le-am aruncat direct la gunoi. Nu ma inerva iar! Daca ai ceva sa-i zici, sun.o, lasa-ma pe mine ca n.am chef de prostii!

      Ștergere
  4. Nu te inerva, am de gand sa-i fac complimente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok, fa ce vrei, dar NU PE BLOGUL MEU!!!

      Ștergere
    2. Pune-l pe ignor Fran ... asta am facut dupa vreo 10 cereri de accept in lista mea in facebook . Habar nu am cine e individul dar e boring rau de tot.

      Ștergere
    3. Crezi ca eu imi bat capul?...

      Ștergere