Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 5 iunie 2015

De fapt, eu sunt intr-un soi de blocaj, ca sa-i zic asa. Am toate treburile astea de care sa ma ocup fara amanare, am tot avut starea asta ca le-am lasat sa se mai si adune gramada, dar ele se cer facute, ca sunt la zi, si eu cand vad asa, imi vine sa-mi bag, stiti vorba aia. Parca sunt copiii mei care-mi cer de mancare si mie-mi vine sa le dau cu ceva in cap. Am impresia ca sunt intr-o mare criza de timp, dar in realitate nu-i asa, trebuie doar sa ma concentrez si sa le iau pe rand. E doar lipsa de organizare, vorba lui Bobi. Cum naiba sa ma plang ca n-am timp cand eu nu fac nimic? Dar deja daca am inceput sa scriu despre asta e semn ca vreau sa ma adun...Scoala a devenit tot mai grea. Eram aseara la cursuri, ma uitam in tabla aia mazgalita cu cifre si profesorul vorbind intruna de parca numara banii precum contabilii pe vremuri, dar eu incercam sa ignor totul, sa nu ma las coplesita, dimpotriva, sa-mi bookui weekendul meu de relaxare. Trebuie sa invat sa-mi sara capacele, baietii vor iar sa ma ia cu barca, ii zic insa pas de data asta. Am putut atunci sa invat pe barca, dar e si o chestiune psihologica la mijloc. Imi da senzatia ca nu sunt serioasa, iar nu pot fusari lucrurile in felul asta. Vreau sa ajung cu scoala la zi si daca se poate s-o iau si putin inainte. Asa ca weekendul asta imi vad de treburile mele urgente, si va fi astfel o relaxare si mai mare decat sa ma dau in barci. I-am zis lu' amicu' C. ca m-a innebunit de cap cu barca lui. Acum vreau sa-mi iau si eu una. Sa stai tolanit in mijlocul apei, sa-ti cante pasarelele simfonii si sa dansezi pe valuri, n-am stiut niciodata ca atat de mare poate fi placerea. E purificatoare, ies toate toxinele din cap afara. E foarte relaxant, dar daca reusesc sa ma aduc la zi cu ce am eu acum pe cap, in cap mai degraba, aia va fi relaxarea de care am nevoie. Si-apoi ma voi putea bucura in voie de toate celelalte. Macar am noroc ca la munca imi pot face treburile in legea mea. Nu-mi sta nimeni pe cap. Mi-am castigat dreptul sa am ce stare imi vine. Momentele astea, de fapt, nici nu le observa nimeni. Nobody gives a shit about my feelings. Nu mai e ca la inceput cand trebuia sa le dovedesc una si alta, le-am dovedit destule de-a lungul timpului ca acum sa nu-mi puna nimeni munca la indoiala. In fine, ma duc, acum am un chef de munca, pacat ca-i vineri :(.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu