Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 7 iunie 2015

De ce radeam noi ca ametitii aseara. Dupa ce am avut o discutie foarte serioasa asupra destinului fetelor foarte talentate de la Andre, eu deja incepusem s-o filmez ca nu mai puteam de ras, s-a schimbat melodia cu-a Dl. Problema, stim cu totii melodiile alea tari de la Atomic cu care am crescut si dansat prin discoteci, cand, enervant de atent la tot ce misca in trafic, vazuse Bobi pe unul in fata unei masini pe-o bicicleta care se clatina. Dupa momentul nostru de ingrijorare insa, omul iesise de dupa masina teafar tun si pedala in curul gol, ii iesisera podoabele dorsale pana la jumatate si n-avea nicio treaba. Nu ne asteptam sa-l vedem cu chilotii pe jos. Nici noi si nici cei din fata noastra, ca incepuse apoi lor sa li se clatine masina. Momente din astea stupide, care sunt atat de comune pe strazile din Toronto, incat nici nu te mai poti minuna. Unul, alta data, de drogat ce era, dansa pe luminile semaforului, la flash...Da, cam despre asta era vorba, gata cu dixtratia, sa trecem iar pe treaba, ca am fost foarte busy weekendul asta, asa cum am stabilit. Aseara nici nu voiam sa ies, dar n-am putut face fata tentatiei, ca atat de bine ne simtim de fiecare data impreuna incat mi-am zis, toate ca toate, dar nici in extrema cealalta nu pot sa pic acum. Dar inainte totusi de a trece din nou la ale mele, in contextul a ceea ce scriam mai sus, ma gandeam la ceva si-am zis sa si zic la ce, daca tot ma inceput. Intr-o carte a mea de contabilitate, era o poveste anecdota. Patronul unui magazin alimetar isi tinea accounts payable /receivable intr-un caiet pe datorie, iar cash-ul intr-o cutie de pantofi. Fiica-sa, care era CGA, ii spunea tatalui sau ca nu intelege cum isi poate tine contabilitatea business-ului in modul asta. El i-a raspuns, simplu, a venit in Canada acum 40 de ani, si nu avea pe-atunci decat pantalonii de pe el. Astazi, baiatul ii e doctor, cealalta fiica, profesoara, iar ea, contabila. El si maica-sa, uite au acum o masina si o casa frumoasa la marginea lacului, un business care merge, si everything was paid for. Daca aduna toate acestea la un loc, si scade apoi pantalonii cu care a venit, iata, there is his profit. Acum lasand la o parte faptul ca si cartile acestea de studiu sunt foarte bine tintite local si cauta sa si daltuiasca zona care poate fi cel mai usor modelata, macar e una de bun augur, faza cu pantalonii mi-a placut. Nevorbind din carti, exact asa am ajuns si noi in Canada. Buni de fuga teleleu, cu cateva sosete de schimb in geamantan. Singuri, fara prieteni, fara bani, fara nicio certitudine in fata zilei de azi, de cea de maine nici atat, dar incetul, cu incetul, an de an, ne-a fost tot mai bine. N-am acum ca cel din poveste nici trei copii asezati la casa lor si nici casa pe lac, dar nici 40 de ani in Canada. Dar am acum prieteni, cu care sa-mi faca placere sa-mi petrec vremurile bune, o putere de munca si viata nebune, iar daca viitorul mi-e inca incert, cu siguranta mi-am castigat ziua de azi. Si everything was paid for. Mi-e foarte greu azi sa mai permit cuiva a-mi tine socoteala cand eu n-am datorii fata de nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu