Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 2 mai 2015

Cum ma pregatesc eu acum sufleteste de o alta ora de soferie si pana atunci nu am ce face, e o sambata de primavara cu pasarele cantarete si viorelele stau intinse cu piciorusele goale pe sub copaci, ma gandesc deja de vreo jumatate de ora cum viata noastra e plina de neprevazut, nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Ceea ce, cu cat ma gandesc mai mult, nu e intotdeauna doar de rau. Am si-o teorie, scoasa, evident, din palaria experientelor mele, cum altfel? Daca tot o port...Oricat ai calcula-o si-ai pune restul deoparte pentru zile negre, tot s-ar putea sa te surprinsa nepregatit, la fel cum si reversul e la fel de valabil. Sa iau un exemplu concret, la intamplare, dar ca sa raman ontopic. De exemplu cu plecatul asta de-acasa prin Canada sau oriunde, sa zicem. Tu sa fii cel cu initiativa, s-o faci din vointa ta. Voina ta de neclintit sa fie cea care te determina sa te pregatesti dinainte cu de-amanuntul, pana la ultimul detaliu, pana acolo incat sa crezi ca stii totul. Sau invers, ai putea fi doar sotul sau sotia celui de mai inainte, cu o vointa mai sleapata, care sa ajunga in Canada, tarait de (con)soarta mai degraba si mai putin din vointa proprie. Nu neaparat against de will, desi poate si asa. Cine credeti voi ca va fi cel mai reliable? Cine credeti voi ca va fi cel pentru care plecarea va fi garantat un demers reusit? O sa dau un alt exemplu, de data asta mai personal, ca sa si raspund la intrebare. Daca mie, cu patru ani in urma mi-ai fi spus ca voi ajunge un puisor mic dar potent de contabil in mare devenire, ca sa zic asa ca nu stiu altfel cum ca sa nu sune retard, si nu oricum, ci unul caruia sa-i si placa la nebunie treaba asta, ti-as fi spus pe sleau ca esti nebun. Imprejurarile favorabile insa m-au adus pas cu pas pana aici, nu against the will, dar nici dintr-o vointa initiala indreptata strict in sensul acesta, nici nu mi-ar fi dat prin cap de fapt, si totusi am sfarsit foarte bine. Ca restul a ramas in seama mea. Ar fi existat posibilitatea sa ma fi gandit, sa-mi fi planuit, sa ma fi pregatit, si sa n-o sfarsesc asa. Ceea ce nu de putine ori mi s-a si intamplat. Din asta deduc eu ca nu pot spune "nu" din start experientelor doar pentru ca nu sunt conforme planurilor mele. S-ar putea ca bucatica mea de fericire sa fie acolo unde nu m-as fi gandit niciodata s-o caut. Dar sa dau de ea din intamplare. Iar daca e asa, sari pe ea, pup-o, faceti sex, nu te uita la ea talamb ca doar si de departe pare stramba fata de idealul tau. Da-i sansei sansa sa fii tu idealul ei, ca sa vorbesc ca un poet incalcit in rima. Nu e mai putin rezonabil, dimpotriva. De aici, riscul mare e doar sa nu-ti recunosti sansa la timp, si astfel sa pierzi trenul. Si un risc si mai mare, sa nu inveti nimic din asta. In fine, exista si-un citat emis de Dumnezeu Facebook cand era iar beat, cum ca tu trebuie sa-ti alegi viata, nu s-o lasi sa te aleaga ea pe tine. Poate nu e fals in totalitate, dar eu mi-as lasa o marja, s-ar putea intampla ca ea sa stie mai bine decat mine. Pentru ca lumea asta e mare si plina de variabile si optiuni, iar eu n-am de unde sa le stiu pe toate din coltul meu inghesuit. Astfel nu fac altceva decat sa-mi limitez viata in niste sabloane, numite pompos si irational "planuri". Pentru ca nu intotdeauna ceea ce nu e conform cu planurile initiale iese si neaparat prost. Si invers. Si mai ales cand e invers, teoria se verifica si mai bine. Eu nu vreau sa zic aici ca planurile nu sunt bune si nu duc la nimic bun, nici pe departe, sunt bune, dar in inginerie, cand deja stii precis despre ce e vorba, practic, experimental, si poate nici atunci. Perfecte sunt intotdeauna doar ca back-up. Alege-ti tu viata, n-o lasa sa te aleaga ea pe tine. Mai degraba "Never say never". Expect the unexpected, ca-n soferie, caci ca sa ajung de unde am plecat, uita-te la mine, cat imi doresc sa fiu un sofer bun, dar cum viata asta e plina de neprevazut numai bete in roate imi pune. Dar, iarasi, never say never, poate candva ma vezi sofer de truck.

2 comentarii:

  1. Felicitari si mult succes :P Ce vroiam s ate intreb: stiu ca multi spun ca in America nu te poti descurca fara masina, e valabila treaba si pt. Canada? La tine a fost mai mult o chestiune de mandrie sa-ti iei carnet sau mai degraba s-o bifezi si pe-asta, sa nu zica lumea ca...? Stiu ca in Toronto transp. in comun e bun, adica te descurci (povesteai ca uneori se mai impotmoleste in zapada) si de-aia ziceam, adica chiar ti-e necesara masina? Costurile cam care ar fi fata de transportul in comun si nervii si tot felul de probleme pe care le au soferii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Traian, e o necesitate absoluta si in Canada. Pentru mine sa.mi iau carnetul nu e o chestiune de mandrie, iar de ce.ar zice lumea cu atat mai putin. Faptul ca m.am descurcat fara carnet pana acum e impropriu spus, m.am descurcat pt ca am avut sofer mereu :). Daca esti norocos si ai jobul la o gura de metrou, e ok, dar asta doar dc viata ti se reduce la job si inapoi acasa. Nici cumparaturile nu ti le poti face fara masina, o data pt ca tr sa te cari cu sacosele pe distante considerabile, pe de alta pentru ca dc tr sa mergi la magazine diferite, ceea ce de obicei se intampla, distantele dintre ele sunt f mari pt mers pe jos. Referitor la costuri depinde de la o provincie la alta, chiar de la un oras la altul. Pe noi ne costa lunar 300 de dolari asigurarea + benzina pt ca masina a fost luata cu banii jos. Daca ai rata e evident mai mult. Asigurarile pot fi si mai mici, dar depinde de mai multi factori: oras, zona, experienta, starea masinii etc. O vreme poate merge si fara masina, dar nu f mult, daca nu vrei sa fii limitat si efectiv legat de picioare. Bafta!

      Ștergere