Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 30 mai 2015

Acum ceva vreme vorbeam cu un prieten si mi-a zis ca lui ii pare rau ca n-a venit in Canada macar cu vreo 5 ani mai devreme. Si-am mai auzit pe cineva zicand-mi odata, tot in contextul asta, ca ce bine ar fi fost daca se nastea cu vreo 10 ani inainte. Exista o logica in gandirea asta, dar e putin anapoda si nu porneste de unde trebuie. Este intr-adevar o diferenta sa vii in Canada la 25 de ani sau la 32, de exemplu, sau la 44. Eu am acum 31. Cand am venit aveam 26 si gandidu-ma acum la varsta aia, nu eram decat un copil ratacit de mama. Asa vad eu acum tinerii la 26 de ani, ii privesc de la o aroganta inaltime, asa cum probabil, la 42, imi voi privi varsta de acum. Cand cei de mai sus imi spuneau, cu regret, ca ar mai fi putut castiga niste timp venind mai devreme, ei se raporteaza la viata lor de acum plantata exact in forma asta inapoi cu cativa ani. If I confused you, just call me, cum face colega mea de la munca. Dar omit un lucru, viata lor de acum, are la indemana niste date pe care, cu cativa ani mai devreme, nu le avea. Asa ca pierderea aia de timp la care se gadesc ei nu e, de fapt, o pierdere, sau in orice caz, nu una care sa fi lucrat in defavoarea lor. Daca eu as putea da timpul inapoi, ca, de fapt, despre asta vorbesc ei, poate as face mai putine greseli, ar fi rational sa gandesc, dar asta doar pentru ca, din nou, acum detin niste informatii care atunci imi lipseau. Practic, daca eu as fi avut viata de acum incepand de la 26 de ani, e logic sa ma gandesc ca in momentul de fata, la 31, as fi fost mult inainte, orice ar insemna asta, I don't even know exactly. Daca luam job-urile de exemplu, as fi avut deja cinci ani de experienta in munca pe care o fac acum, si de aici alte avantaje zic eu. Dar nu e vorba numai despre job-uri, ci de experienta de viata in general si de tot ce aduce ea cu sine. Si in felul acesta, ma intorc de unde am plecat, experienta se capata in ani trecuti, ireversibili, si ajungand pe linia ei la un punct in care esti multumit, sau chiar daca asta inseamna doar trezirea la realitate, e logic sa-ti doresti sa nu-ti fi pierdut vremea, dar e si ilogic pentru ca doar prin experienta anilor trecuti, ai reusit sa ajungi pana in punctul de azi. Apropo de diferenta dintre 26 de ani si 32. Eu la 26 de ani, nu aveam niciun fel de experienta in munca in Romania atat de valoroasa incat cineva de pe aici sa mi-o si bage in seama. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile daca peste cei 26 de ani ar mai fi trecut 5, 6. De aceea, la 32 de ani, cu o experienta buna, odata ajuns aici, iti vine peste mana sa speli si geamuri, cum am facut eu, pana te pui pe picioare. La 26 de ani, nu gandesti asa. O spun deci din experienta proprie. Pentru ca ai timp, iti spui, timp pe care ulterior insa ajungi, ingrat, sa-l regreti. Dar nu ai cum sa-ti castigi trecutul raportandu-te la prezent. E intotdeauna invers.
Si ca o paranteza explicativa, apropo de ce era in mintea mea la 26 de ani si mai devreme, inainte sa vin...Zilele trecute, mi-a lasat un mesaj pe fb prietena la care voi merge la nunta in Romania, ca, daca ar avea bani, m-ar finanta sa-mi publice "opere" ca-i pacat sa se piarda scrisul asta frumos la meu. Ma rog, asa suna mesajul ei si, evident parerea ei, magulitoare de complezenta. Tin minte si acum ca stateam la ea, pe pat, chiar inainte de a pleca in Canada, si ii ziceam ca o sa-mi gasesc un part-time, atat cat sa-mi castig trista existenta, iar in restul timpului voi scrie scenarii, ii ziceam atunci. Atat de multe cunosteam eu despre lumea in care traiesc. Partea amuzanta e ca mai si credeam in scenariul meu. Si imi veneau toate oarecum din trecut, chiar daca acum e en vogue ca toti neavenitii sa creada ca au si ceva de scris. In Romania, la urma urmei, toti puscariasii sunt si scriitori. Scriu cu unghia pe tencuiala...So, what's wrong? Dar sa-i lasam pe prostii aia. Cand eram mica eu imi doream sa fiu autoare, cred ca si eram. Tineam jurnale, si-acum le am prin pod acasa, sau scriam tot felul de tampenii despre Triunghiul Bermudelor (!), caiete pe care mi le savura cu o placere intelectual orgasmica doar catelusa mea Leti, care se intorcea de-afara si-mi facea operele flenduri. Apoi, citeam ziare vechi la necrolog, si impresionata fiind de moartea subita a unei fotografii din gazeta, ma asezam in pat, pe burta ca Dumnezeu, si in incercarea mea de a readuce mortul la viata, incepeam sa scriu cum bea ala cafea dimineata si se ducea la biblioteca sa se intalneasca cu amanta, care avea parul legat in coada si el isi imagina tot felul de lucruri...Sau tin minte ca facea maica-mea compot odata si voia sa ma puna sa scot samburii din visine, iar eu am plecat de-acasa cat sa nu ma gaseasca la timp, ca voiam sa termin de citit Pe aripile vantului, imaginandu-ma si eu o Margaret Mitchell...Gone with the float...Apoi, alta data eram pe bordura la bunica-mea si citeam Crima si pedeapsa, si a inceput sa bata toaca la biserica, si eu totodata sa-mi toc creierii cam ce-as putea sa scriu despre chestia mai frumos decat Dostoievski. Full of meaning, cum imi suna mie toaca-n cap. Sau scriam tot felul de poezii neroade, dar cum nu ma pricepeam, nu eram destul de sensibila, luam, din carti, cuvinte de-a gata rimate, si croiam apoi camasa de forta in jurul unui nasture. Goood, save me, acum nu mai sunt asa si n-o spun cu regret. Anii au trecut si viata mi-a dat destul de multe palme, de trezire la realitate, dar nu in sensul grav. Nu ca ar fi ceva in neregula ca inca sa-mi mai doresc asta, dar nu in halul asta. Nu cred ca mi-am pierdut timpul devenind mai normala la cap. Deci nu palme care sa ma usture, ci din alea prietenesti, ne inghiontim acum amical, like a poke, din cand in cand, in sensul ca am ajuns cumva la un consens cu ce-a fost, ce e si ce va fi, ca s-o inchei asa dubios.

17 comentarii:

  1. Ideea e ca atunci cand emigrezi f tanar, asa cum ai spus si tu, nu ai trait foarte multe in tara din care ai plecat, nu tu cariera, sau alte lucruri sa le lasi in spate, si eu cred ca e mult mai greu sa renunti la o cariera, sa iti vinzi casa, masina etc, si sa pleci sa o iei de la zero intr-o alta lume. Daca pleci la 20+ si poate n-ai avut nici casa, masina, cariera etc, iti zici ca nu prea ai ce pierde si cam asa si e. Plus ca la 20+ esti mult mai dispus sa incerci mai multe ca stii ca timpul e de partea ta. Daca emigrezi la 40-50 nu prea mai ai timp de n incercari, trebuie sa stii f bine ce vrei sa faci in noua patrie ca nu prea poti sa incepi mai multe pana te decizi ce ti se potriveste. Pe de-o parte e destul de eronat sa gandesti ce bine era daca faceam asta acu 2-3-5 ani, pt ca nu stii daca viata ta ar fi fost mai buna sau nu daca veneai mai devreme. Poate aveai mai multe oportunitati, dar de asemenea poate si faceai mai multe greseli pt ca erai mai tanar si mai neexperimentat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asta e ideea. Peste 40 de ani e adevarat ca e mult mai greu sa lasi in urma ce s-a acumulat de-a lungul anilor, pe de alta parte n-o iei totusi de la zero daca ajungi in alta tara la varsta aia. De la zero o ia unul foarte tanar. Cum ziceam, la 40 de ani deja ai o experienta in spate care poate fi foarte utila aici. Nu inseamna in toate cazurile ca va fi realmente, dar teoretic cam asa sta treaba. Experienta inseamna chiar si sa nu poti renunta la ce ai deja.

      Ștergere
    2. Depinde de experienta. Un avocat sau un doctor o va lua de la zero, si de cele mai multe ori in cu totul alt domeniu ca e prea greu sa o mai ia de la zero in acelasi domeniu. In teorie e lipsa de specialisti in multe domenii, inclusiv doctori, in practica insa majoritatea angajatorilor iti cer experienta si/sau scoala canadiana. Eu consider ca e mult mai usor sa emigrezi tanar, cand nu lasi in spate prea multe, pt ca nu vei avea prea multe regrete, dar asta nu inseamna ca nu sunt si persoane care vin aici la 40-50 de ani si se adapteaza f usor, la fel cum sunt si tineri care regreta pasul facut si fac calea intoarsa.

      Ștergere
    3. Asa este, depinde de experienta. Lasand la o parte exemplele pe care le-ai dat tu cu avocatul si doctorul, chiar si in domeniile unde se intra pe piata mai usor, unul care vine e foarte posibil sa o ia mai de jos de unde a plecat cand era in tara si ii ia ani de munca si studiu ca sa ajunga la acelasi nivel si poate nu ajunge niciodata. Am o colega la job care a fost contabila in tara la ea, sefa de departament. De cand se stie a practicat meseria asta. A ajuns aici la 34, a lucrat pe pozitii mai mici, dar tot in domeniu, bazat pe ce stia de la ea de-acasa si abia la 42 s-a apucat de CGA. Acum e din nou sefa de departament. Dar, cum ziceam i-a luat multi ani sa ajunga de unde plecase. Dar ea zice ca nu regreta nimic si ca totul a fost paid off pentru ea. Dar eu zic ca femeia avand o experienta in spate, a mers pe linia ei in continuare, pe cand unul foarte tanar bajbaie mult, dar pana la urma tineretea are intotdeauna avantajele ei, si asta este foarte adevarat. Sa-l iau pe Bobi de exemplu, care lucreaza in domeniul de-acasa, bazat pe ce stia de acasa, dar nu pot sa zic ca lucreaza acum mai jos sau mai sus pentru ca nici el nu avea destula experienta in tara cand am plecat. Aici isi ia PEng-ul si se ridica, evolutia fiindu-i una care ar fi putut sa fie la fel si acasa. Daca am fi plecat mai tarziu, poate ca odata ajuns trebuia sa se intoarca la un moment dat din drum. E cu dus si intors, si depinde de la om la om ca toate cele.

      Ștergere
    4. Neeh , stiti care e diferenta ? Caoacitatea de adaptare si invatare ... un adult matur va depune de 3 ori mai mult efort sa se adapteze , sa invete limba (pe care intodeauna o va vorbi cu un accent mult mai puternic decat unul tanar -indiferent cat se va stradui)... daca as fi venit 15 ani mai devreme ...as fi avut mai mult timp de acumulat , as fi facut lucrurile mult mai usor si mai bine ...asta e , asa a fost si nu imi pare rau nici o clipa ca macar tarziu am avut sansa sa o iau pe drumul asta .

      Ștergere
    5. Concluzia e deci cu cat vii mai tanar, ar fi, in teorie, mai avantajos, dar si daca vii mai batran, nu are rost sa zici daca si cu parca pentru ca e non-sens. Mergi inainte ca inapoi nu se poate. Si cu cat mai multe regrete cu atat mai bine, asta inseamna ca, in sfarsit, ai invatat si tu ceva.

      Ștergere
    6. Oh, e mai greu dar as face-o oricum ...in Romania mi-ar fi fost mult mai greu sa fiu martora la ce se intampla si sa traiesc realitatea de acum . Daca nu le-as fi dat o sansa copiilor mi-as fi reprosat toata viata lasitatea de a fi stat ( la cald).

      Ștergere
    7. Cu cat vii mai de tanar cu atat contribui mai mult la viata de aici. RRSP, pensie, vechime la munca, benefits, vacante mai mari etc Eu la 30 de ani am 300 CAD in contul meu RRSP tu care ai venit de la 26 si ai contribuit devreme ai mai mult. Eu o sa mi permit o casa (in ritmul asta) la 50 tu deja poate ai sau o sa ai sa zicem la 40 de ani. Ce am strans in Romania e greu de adus in Canada, fie ca e experienta sau posesiuni materiale.

      Ștergere
    8. Experienta poate fi adusa in Canada. Cunosc atatia oameni care isi practica meseriile pe care le.au invatat in Romania. Depinde f mult de experienta, cumse spunea si mai sus, dar nu e complet inutila. Engleza invatata in scoala e un asset. Eu, care am terminat o facultate inutila obisnuiesc sa zic, m.a ajutat. Am skill.uri de comunicare in scris care ma ajuta f f mult la job. Partea de contabilitate pe care o fac presupune multa communicare cu clientii in scris. Apoi, si posesiuni materiale pot fi aduse aici. In forma lor cash, evident daca esti dispus sa faci asta.
      Casa nu am. Desi salariile pe household ne.ar permite, puhhh, deocamdata nu s.a intalnit hotul cu prostul, ca sa zic asa. Am atatea altele de facut cu cashul meu. Dar om trai si om mai vedea pe parcurs.

      Ștergere
    9. Cu scoala mi se pare foarte greu si extrem de costisitor, eu am masterat in economie si pot efectiv sa ma scarpin la fund cu el. Ca sa am un job in domeniu imi trebuiesc cursuri aicea care sunt exrem de costisitoare si nu mi garanteaza jobul ci doar datorii asa ca raman in continuare cel mai bine pregatit office clerk de la Roofmart. Incerc sa ti urmez intr-un fel exemplul sa ma bag intr-o companie sau organizatie unde este loc de a creste si atunci cand stiu ca ma asteapta o promovare daca fac un curs atunci il fac nu-i bai. P.S. cand iti cumperi casa ai mare de cateva milioane si vrei sa ti faci acoperisul dami un mail iti dau un pret bun pe materiale :)

      Ștergere
    10. Pe mine in momentul de fata nu ma intereseaza sa ma bag la mortgage. Sunt mortgage free lol. Eu mai degraba imi strang cashul, investesc unde trebuie, in scoala in mod special, si in cativa ani, imi iau casa cu banii jos, sau macar o cat mai mare parte din ea, daca tot vreau. Tinand cont de faptul ca eu as fi first home buyer. La un mortgage pot sa ma bag si acum. Ma duc la banca si imi iau casa de se invarte dupa soare, zic si eu asa ca proprietatile sunt atat de scumpe ca poate doar la niste milioane bune s-ar invarti si dupa soare. Cel putin in Toronto, mascarada e maxima. Sunt oameni care prefera mortgage-ul ca investitie, nu e nicio problema. Fiecare face ce vrea cu banii lui. Doar ca nu vad de ce ne-am lua unii dupa altii. Apropo de cashul pe care poti sa-l aduci din Romania, exista si o varianta invers. Sa ma duc acum in Ro si sa-mi iau casa, dar de ce as face-o daca eu nu vreau sa traiesc acolo? Prefer sa-mi investesc banii aici. Eu daca as fi avut proprietate cand am plecat, as fi vandut-o fara regret.
      Investitia cu cap in scoala este una foarte buna. E de fapt o invetsitie in tine si viitorul tau. Dar asa trebuie sa o vezi. Nu ca pe o corvoada grea si costisitoare. Dar tr sa stii exact la ce vrei sa te ajute. Eu am mai facut o scoala aici, care nu m-a ajutat. Dar nu m-a ajutat pentru ca nici eu n-am mai insistat deloc dupa ce am terminat-o. Cand spuneam ca am facut si greseli, vorbeam din experienta proprie, ca intotdeauna. Dar raportandu-ma la cum sunt acum, I don't give a shit pe greseli, sa zicem ca am invatat din ele. Poti sa ai si o suta de masterate luate in Ro, si eu am, tot in Economie, la ASE, dar doar diplomele sunt o frectie, nu te ajuta cu nimic, daca nu ai experienta si nu stii sa faci ceva. Te ajuta, dar nu te scot nici pe departe din rahat.
      Sfatul meu, daca imi permiti unul, mai ales ca ai job, ai putea face un efort in sensul asta. Dar astea sunt chestiuni de optiune personala. Eu as vad lucrurile, asta e doar parerea mea. Sa astepti sa ti se intample ce li s-a intamplat altora e cam riscant, trebuie sa pornesti de undeva. Nu ma lua pe mine ca exemplu ca eu nu sunt exemplu pentru nimeni. Repet, e doar o parere.

      Ștergere
  2. Eu sunt trist pentru fata aia care isi dorea sa scrie atat de mult si dupa ce ti am citti blogul iti spun cinstit ca ai putea scrie foarte frumos, incredibil de frumos. Ce nu stia fata aia si ce nu sti nici tu acuma e ca iti trebuie mult timp, foarte mult timp ca sa scrii bine. Eu citesc ce au scris alti autori si ma compar mereu cu ei si niciodata nu o sa castig pentru ca acela e produsul lor finit, sunt ani de munca in care au batut materialul ala pe nicovala. Cum poate prima ta versiune sa se compare cu a mia lor versiune? Daca asta iti place sa faci si stim cu toti ca iti place nu ar trebui sa renunti la visul ala din copilarie. O amica canadianca munceste full time are 4 copii si tocmai ce a terminat un scenariu de teatru care va fi montat intr-o piesa. Nu-i niciodata prea tarziu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sal Stefan! Postarea mea nu era despre mine renuntand la ceva, nu am scris nimic de genul asta.

      Eu am o cu totul alta parere referiotare la subiectul acesta.
      "Ce nu stia fata aia si ce nu sti nici tu acuma e ca iti trebuie mult timp, foarte mult timp ca sa scrii bine." - scrii bine sau nu scrii. Nu are nicio legatura cu timpul. Asta e un dat. Unul care n-are nicio treaba poate sa-si doreasca el si o mie de ani si sa traga pana nu mai poate, nu va fi niciodata in stare sa-l egaleze macar, de depasit nici nu poate fi vorba, pe unul pe care mama natura l-a inzestrat, ca asa a vrut ea. Poate eventual invata tehnici, dar nu talent. Si tocmai asta din urma face diferenta. Adica oricine poate invata sa scrie email-uri, dar nu altceva. In timp doar slefuiesti diamante, daca exista numai. Asta e parerea mea despre subiectul acesta. Stiu ca exista o moda, din punctul meu de vedere pt loseri, ca oricine poate invata orice. Cum sa nu...ma apuc imediat sa compun ca Beethoven...poate ma si aplauda cineva.

      Ștergere
    2. Sorry, cred ca am inteles gresit ce-ai vrut sa zici. Tu pe mine, eu pe tine :))). Da ram mai citit o data.
      Da, ca tr sa lucrezi efectiv mult pe ceva si pentru asta iti trebuie timp, asa este.

      Ștergere
    3. Scuze Stefan, iti raspund comentariului tau prin trei de-ale mele. Eram pe fuga si pe drum si nu ma puteam concentra ca sa iti spun odata ce-am de zis. OK, deci postarea mea nu este despre mine renuntand la ceva, cum iti ziceam, ci despre mine intelegand lucrurile in alt mod. Cand eram mica, desi am avut mereu imboldul asta, era ceva de genul "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune". Scriitorii cu adevarat talentati au intotdeauna ceva de spus, si, in plus, au in sange intuitia, maniera, de a o spune si bine, intr-o forma care este numai a lor. Daca eu m-as comporta si acum ca la 12 ani, as fi, cum ziceam si in postare, pe drept nebuna.
      In rest, e cum ziceam si mai sus, talentul nu se invata nicaieri. De aia e acum lumea plina de maculatura, ca multi cred altceva. Eu citesc literatura, in ultima vreme mai putin, ca n-am mai avut timp, dar o sa-mi revin, e pasiunea mea, dar am citit destula, si NUMAI buna. Nu citesc junk. Nu ma intereseaza cei care scriu. Doar cei care au talent la scris. Adica au ceva de spus si stiu cum sa o spuna. Nimic intre.

      Ștergere
    4. Eu sincer creed ca ai putea sa scrii foarte bine si zic asta pentru ca ti am citit blogul. Tu ai ceva de zis, ne zici in fiecare zi cate ceva nou intr-un stil aparte. Ai si foarte mult umor, cand povestesti despre tine si sotul tau se vede conflictul se vede umorul. Esti naturala, cand povestesti atragi cititorul. Popularitatea blogului tau este dovada ca poti sa scrii ceva bun. Nu te costa nimic sa incerci dar totul de castigat :) Pana la urma este decizia ta, eu nu cred ca am talentul tau si totusi daca exista o sansa cat de mica sa imbogatesc cu o mica contributie lumea cartilor as sacrifica de bunavoie si timpul si efortul.

      Ștergere
    5. Multumesc Stefan ca ma lauzi :)), dar eu n-am zis ca as putea sa nu. Nu am indoieli si caut ca cineva sa ma scarpine intre coarne (asa stiu eu sa primesc un compliment lol), dar cum ii ziceam si amicei mele, poate la batranete, voi scrie atunci ceva care sa intre in lista interzisa "minorilor", acum nu simt nici nevoia, si nici timp pe care sa-mi doresc neaparat sa-l sacrific in sensul asta n-am. Nu vezi, am blog, e popular, asta ai zis-o si tu, il citeste tot globul, ce-mi mai trebuie...

      Ștergere