Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

luni, 6 aprilie 2015

Ne-am intalnit sambata seara cu niste cunostinte de-ale lui Bobi, aceiasi care ne-au sfatuit, cand noi inca eram in Romania, sa ne facem singuri actele de emigrare, fara a apela la intermediari. Ei erau deja in Canada pe atunci, acum au vreo 8 ani, si s-au aratat surprinsi cand au auzit ca si noi avem acuş cinci si ca joi mergem deja la juramantul de cetatenie. A trecut timpul atat de repede incat se gandeau ca avem vreo doi ani numai. Ne ziceau ei ca o vreme au mers in Romania in fiecare an, dupa care au mai rarit-o. Cand veneam spre casa, am citit pe fb un articol al tipei aleia care ii scria scrisori de amor lui Ponta pe-atunci cu alegerele, o stie toata lumea ca era viral. Nu dau un link catre articol pentru ca ce vreau eu sa spun mai jos nu are legatura cu ea, ci cu ceea ce spunea ea pe blogul personal, si anume cum ca are sufletul sfasiat intre doua lumi, ca vrea sa se intoarca in Romania pentru ca ii este foarte dor, ca atunci cand e in Canada, o sfasie dorul de Romania, iar cand e in Romania, ii lipseste Canada. Cu tot respectul pentru opiniile si trairile ei, n-o cunosc si nu vorbesc despre ea, ceea ce scrie insa este un subiect comun si de ceea ma si iau de el, ca am si eu o parere. Pe care nu mi-a cerut-o nimeni :). Eu, personal, nu mai am chestii din astea. Le-am avut in prima parte a emigrarii, prin al doilea an mai sincere, ca in primul era doar show off de emigrant abia cazut in cap din avion. Dar si in al doilea, cred ca era mai mult debuseul unor frustrari care-si aveau cauza in cu totul alte parti decat acolo unde voiam eu sa le gasesc. Mie nu-mi este dor de Romania. Adica nu mai traiesc dileme din astea existentiale care sa-mi sfasie sufletul, ca aici, ca acolo, ca pe lumea cealalta, ca de unde vin si unde pizda ma-sii ma duc? Sorry. Singura chestie care ar avea oaresce legatura si as putea-o asocia cu dorul de felul acesta, desi e prea mult spus, ar fi ca sunt un roman care traieste in alta tara si se simte somewhere inside somehow, dar fara ca asta sa fie o tragedie, sau sa aiba lungimea unei ate care sa ma traga inapoi, ci e doar un fapt care e asa cum e, dar care nu-mi starneste niciun zbucium, ba chiar traiesc foarte linistita cu el. Nu vreau sa fiu nici canadian, ca nu sunt, desi joi ma fac si cetateanca, nici din alt neam nu tin sa ma trag, sunt un roman si ma doare undeva. Cam asa ceva. Nu simt niciun dor sfasietor fata de Romania cum ziceam, ci mai curand un fel de drag cand ma gandesc la anumite chestii. Dar situatia aceasta imi provoaca mai degraba o stare de bine, nici pe departe vreo framantare funesta. Daca mi s-ar face dor sa nu mai pot, din asta jalnic si dureros, imi iau un bilet de avion si ma duc acolo, dupa care vin inapoi, sau nu, si-mi vad de treburile mele, ca am atatea de nici n-as mai avea timp sa-mi fac si altele. Am fost in Montreal la un insectar si era acolo o floare (vezi poza) pe care misunau foarte multe insecte (nu cred ca le vedeti, dar erau acolo). Practic, intentia era ca noi sa putem observa cum isi organizeaza viata vietatile acestea minuscule. Le vedeam cum cara frunze de o suta de ori mai mari decat gabaritul lor, cum isi cunosc drumul spre casa si fiecare locul si atributiile...N-or fi avand ele vreun creier prea mare sau vreo logica, de parca noi avem, dar tot mi-au dat o lectie de maturitate.

5 comentarii:

  1. Cum? Nu ti lipsesc cainii maidanezi din Romania? Sau micutele gropi de pe strazile romanesti care pot sa gazduiasca comfortabil o masina? Sau sa dai spaga la stat pentru orice nimic? Nu ti lipsesc puzderia de cersetori din intersectii? Nu ti lipseste traficul infernal din metropolele romanesti? Fugi de aicea ca nu te creed :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. Dar eu nici nu vb despre partea asta.

      Ștergere
  2. Nu esti singura Fran . Nici eu nu am trecut si nu simt "melodrama dezradacinarii" ... probabil o-i fi defecta sau din alt soi ... am fost acuzata de lipsa de patriotism , anti-romanism ... dar nu mi se pare asa . Aceea parte din Romania de care aveam nevoie o port cu mine , nu e un spatiu geografic . O iubesc , o respect . Cand am vizitat Romania m-am simtit mai departe de ea decat in orice alt moment al vietii mele in Canada . Straniu , nu ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e nimic straniu cred eu. Ce daca ma tangui mai mult sunt mai patrioata?

      Ștergere
  3. Eu am venit in 2011 aici
    Pana acum nu m.am intors niciodata in tara si nici nu am in plan prea curand.... Sau vreodata
    Poate pentru ca nu mai am legaturi acolo, nu stiu
    Imi lipseste uneori sentimentul de Europa, dar cam atat

    RăspundețiȘtergere