Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

marți, 28 aprilie 2015

Am reinceput si orele de soferie, ca le intrerupsesem o vreme, nu la solicitarea mea, dar plecase instructorul in concediu si am stat dupa el. Dar cum eu sunt un antitalent innascut, mi-am revenit repede. Acum stiu sa conduc, cred ca as putea sa ma duc si la examen, chiar daca l-as pica din prima. Trebuie sa recunosc, ceva mai complicat ca soferia asta nu mi-a fost dat sa vad. Am un instinct de conservare over the limit, motiv pentru care totusi, cred ca as fi, pentru ceilalti participanti la trafic, soferul ideal. Vreau sa ii las pe toti sa treaca, ma uit de o mie de ori in toate directiile, si in sus, ca sa fiu sigura ca, eventual, un avion nu-mi taie calea, parca tin sa ma asigur ca inainte de a apasa pedala sunt singurul sofer de pe strada. Ca sa nu-i incurc. Desi printr-o astfel de purtare, tocmai asta fac. Oare de cate ore de condus are nevoie unul ca mine sa stapaneasca volanul? 100? 200? Mi-as dori o apreciere onesta. Am citit pe internet o estimare cum ca trebuie sa faci cam tot atatea ore cati ani ai. 31???...Dar i-am auzit pe unii si altii ca 10 sunt ok. Pai eu am deja 10 si nu sunt ok. Nu e ca atunci cand m-am suit prima data, dar tot nu-i totul in regula...Inca sper ca nu cu mine.

8 comentarii:

  1. 10 ore cu instructorul si vre-o luna jumate de mers la servici cu barbata-miu in dreapta si dupa cam ca la prima lectie de inot ....te arunci ... ce o fi , o fi .... ce poti sa pierzi? 100 de dolari ? Not big deal ... asa am gandit si la G2 si la G full ...si eram la fel ca tine .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Singura ar fi cel mai indicat doar ca deocamdata n.am carnet. Cu Bobi m.am lamurit, am fost cu el in dreapta si mi.a reprosat 2 saptamani in fiecare zi ca n.am oprit la un stop. N.am oprit ca nu l.am vazut. Parea mai speriat ca mine.

      Ștergere
  2. Stai linistita pana nu faci un an de condus tot incepatoare o sa fi, emotii la volan poti sa ai si dupa 3 ani de condus de fapt poti sa ai toata viata si asta e un lucru bun ca accidentele nu se produc dintr-un simt de conservare prea dezvoltat ci din lipsa lui. Nu stiu daca merge in Canada da in Romania cand ma pregateam de carnet ma ducea fratimiu intr-o parcare goala si ma lasa sa conduc acolo pana m-am obisnuit cu masina, cu parcarile laterale cu pornirea din rampa etc daca stati printr-un cartier residential mai linistit nu creed ca ar fi o problema daca ati da cateva ture.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merge si aici, cum ziceam si mai sus, am si facut.o, dar inca ma port ca un soricel speriat de cascaval. Instinctul de conservare e bun, dar in limite rezonabile, ca altfel devine obstacol.

      Ștergere
  3. Problema e in cat timp au fost luate cele 10 ore. Daca ai 10 ore in 2 luni, normal ca nu esti ready, pt ca daca practici rar uiti ce ai invatat la ultima lectie. Eu cand am dat de G2 am luat 10 ore in 2 sapt si am fost ready pt ca era totul fresh. Bineinteles ca nu o sa fi expert dupa doar 10 ore de condus, eu nici acum nu pot sa spun ca sunt complet relaxata la volan. Cred ca mai tine si de om, ca al meu sot a luat carnetul si a fost nervos vreo 2 zile, dupa care era ca pestele in apa la volan. Eu nu cred ca o sa ma simt asa vreodata pt ca nici nu-mi place f mult sa conduc, o fac mai mult de nevoie decat de placere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, m.am lalait cu ele. Tr sa le fac mai des, deja am vb sa le condensez, ca altfel o sa.mi iau carnetul la sfarsitul lumii.

      Ștergere
  4. 10 ore - insuficient.
    Eu am luat mai multe, nu mai stiu acum cate, dar au fost sigur in jur de 30. Si n-am regretat niciodata. Mi-am luat examenul din prima.
    La inceput am condus (singura) incordata, la fiecare semafor imi era frica sa nu omor motorul, cand aveam pe cineva in spate eram stressata, imi venea sa trag pe dreapta sa scap de el, la opriri in panta imi venea sa urlu, de frica c-o sa-mi scape masina cativa metri inapoi inainte de-a (re)porni de-a binelea, ba chiar pantele insignifiante mi se pareau dealuri sadea cand eram la volan.
    Cu timpul am inceput sa observ ce greseli majore fac altii in trafica, am observat cat de "la tzac" sunt, ce reactii nebanuite zac in mine, cum franez de prompt, cum observ totul, ca sunt prudenta, atenta, pe faza... iar aceste mici detalii pe care le observam referitor la stilul si prezenta mea la volan mi-au dat incredere in mine.
    Nu m-am lasat descurajata nici de impingerea unui pomisor cu dorsalul Volkswagen-ului urias (aveam experienta zero la dat cu spatele, in pofida examenului luat cu brio dupa 45 de minute obligatorii de condus (!), cum e in Germany), nici de faptul ca la inceput m-as fi ascuns si de biciclisti, nici de faptul ca-mi era frica la iesirea pe autostrada ca de nu stiu ce rau suprem. Mi-am spus: n-ar fi pacat sa renunti dupa ce-ai luptat atat? (Mie mi-a fost o frica groaznica de condus, iar carnetul l-am luat la 37 de ani.)
    Acum ador sa conduc si consider ca scoala de soferi e una dintre cele mai utile scoli (dintre multele) pe care le-am facut in viata!
    O sa inveti foarte mult singura, dupa ce termini scoala, fiindca traficul o sa-ti impuna o dezvoltare aparte.
    Si, probabil, o sa iubesti condusul si-o sa te simti in masina - pe zi ce trece - tot mai in elementul tau.

    Succes si nu te lasa deprimata de nr. de ore - poate fi necesar si-ti confera o nota de siguranta in plus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru mesajul tau de incurajare :). Nu ma las descurajata de numarul de ore si chiar vb si cu instructorul despre asta si mi-a zis ca el a avut mii de studenti si desi unii invata mai repede, altii mai greu, in doar 10 ore nu invata nimeni. Mi-a aratat o carte despre cum sa te iei dupa ceilalti cand vine vorba de sofat, cum sa ii urmaresti pe ceilalti ce fac, cum se comporta in trafic, era o carte destul de groasa si cand am deschis-o avea paginile goale :))).

      Ștergere