Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 15 aprilie 2015

Acum ca nu mai am de invatat, nu stiu ce sa fac. Mai bine mai scriu vreo prostie pe internet si mai trece timpul. Are o colega un partener de gym. Unul care tocmai cica s-a intors din Arizona, dupa sase luni de intins la soare pe-acolo. E pensionat demult si s-a dus sa suga paiul la un cocktail, ca de multi ani incoace. Fuge de iarna like a snow bird. A venit colega mea de la gym, ca merge in pauza de masa, si mi-a povestit bucuroasa ca i s-a intors amicul, dar mi-a zis-o si dusa asa pe ganduri ca, cine stie daca ea va putea vreodata sa faca ce face el, sa zboare pe iarna in tarile calde. Tu poate ca da, ca ai inceput de tanara, imi zice mie. Eu i-am zis doar, eh, da' de unde?! Si de-aici m-am gandit la o chestie. My bad, tu vrei sa castigi la loto? Adica really, really? Eu nu stiu ce sa zic. Trebuie sa ma mai gandesc, ca asta nu-i asa de greu. Adica, daca as juca si ar da norocul peste mine, sa fie primit, dar, in momentul asta, cand sansele probabile pe posibile fac zero cu pene ca nici macar nu joc, nu pot sa zic ca imi doresc de nu mai pot. Viata mi s-ar schimba si nu tin neaparat, adica ar putea sa nu se schimbe la o adica, as putea s-o tin tot asa, teoretic, dar cu atatia bani in cont, nu cred ca as fi atat de imbecila. Dar lasa asta, sa zic de ce nu tin neaparat...Sa zicem ca, in primul rand, ca orice alt doritor castigator la loto, as freca cocotierul o vreme de pomana, as bate chetrele prin lume, sa mai vad si eu una, alta, sa mai schimb un peisaj, o priveliste, si tot asa. Ma intreb insa cat timp va dura asta pana sa incep sa ma plang, ba ca ma dor picioarele, ba ca ma pis pe mine, ba ca vreau acasa etc.? Adica intr-un final tot as orpi la o benzinarie sa fac plinul ca sa intorc, ca as simti pana la urma nevoia sa ma asez totusi undeva, pe-o insula pustie, in varful copacului, mai excentric, ca mi-as permite, undeva...ca sa umbli de bezmetic pe nicaieri tot te plictisesti. Prin repetare si-asa la-ndemana, ar deveni o rutina ca oricare alta. Si cred ca plictiseala aia ar fi si mai sadica decat asta de-acum pentru ca acum, daca intru in rutina si depresie, fug in lume sa ma racoresc, ca inca ma mai bucur la chestii marunte, dar cand sunt deja in lume, unde sa mai si fug, pe cealalta? Probabil ca m-as sinucide...Eu nici macar din aia 1% nu tin sa fac parte, desi sansele sunt inca si mai mici decat sa castig la loto, dar zic si eu asa, vorbesc ca o gaina de-aia urata de care fug toti masculii, iar ea zice ca nici nu vrea. Aia is la fel de anormali ca saracii lipiti care n-au dupa ce bea cola, doar ca la extrema cealalta. Nici unii, nici ceilalti, nu ar trebui sa existe...Nu ca oameni, ci ca stare sociala, whatever.
Apoi, sa zicem ca in sfarsit as scapa de ocna, gata, nu m-ar mai sclavagi astia cu munca silnica. As fi in sfarsit libera!!!!! Libera sa ce rahat? Pai mie imi place sa sclavagesc, bro'. Eu sunt sclavul no. 1. M-ar ucide lipsa de ocupatie, daca nu m-am sinucis eu deja inainte pe insula pustie. Aaa, ca exista varianta de a ma ocupa totusi cu ceva, de altceva, ceva ce vreau si-mi place?...Pai si what's the point?...Ca tocmai asta e ideea, sa castigi la loto si sa nu mai faci nimic. Ca si acum ma ocup cu ce vreau. As avea mai mult timp liber? No way, tot 24 de ore as avea cu totul, ba timpul e un element economic foarte dubios. Exact ca si banii. Eh, din ce vad eu pare-se ca m-as intoarce de unde am plecat. Ca nu vad cum mi-ar schimba banii felul meu de-a fi. Nu-mi lipseste nimic atat de tare incat sa-mi vad acum singura scapare intr-un bilet la noroc. Nu tin deci neaparat, mi-e egal si indiferent, nu ma preocupa musai. Daca s-ar intampla si s-ar intampla, Dumnezau cu mila, probabil ca as salva bani sa plec in Arizona totusi. Dar la pensie, ca mosul ala. Now, I'm good.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu