Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 8 martie 2015

Ni s-a oprit apa de la chiuveta. Pusesera jos anunt ca o opresc ieri, dar probabil n-au mai apucat si au oprit-o azi, cand nu ne-au mai anuntat. Lucreaza niste baieti la o teava care a facut patinoar in parcare. Inundatie am vrut sa zic, dar suntem in Canada, dupa o luna in care ne-a inghetat si mintea. Oricum, azi dimineata am simtit primavara. Desi afara nu sunt mai mult de 0 grade, de la -30 e totusi ca de la 0 la 30, schimbarea tot la fel o simte omul. Imi batea soarele in ochi, ma distra, de aia am si condus asa de bine, vorba vine. Incurcam semnele, apoi ma si rapezeam la volan, dar cand zic ca incurcam semnele, nu la cele de pe strada ma refer, ci la alea de la mana mea, de stanga si de dreapta, ceea ce domn instructor mi-a zis ca-i o greseala foarte mare, of course ca e, pe care el nu intelege cum pot s-o fac. Dar sa explic de ce nu intelegea el greseala mea si de ce inteleg eu acum ca e inadmisibil s-o repet alta data. E foarte bun domnul meu instructor pentru ca are o metoda de explicatie pentru fiecare prost in parte. Atunci cand nu functioneaza logica, ceea ce mie mi se intampla, stie el o ruta ocolitoare, pe care ma duce, pentru ca, in cele din urma, tot la destinatia lui sa ajung. Ruta buna de folosit si data viitoare, si data viitoare, caci pana una, alta, drumul, daca nu cel mai scurt, macar cel mai sigur, e cel deja cunoscut. Asta pana cand, cu indulgenta timpului, voi deveni si eu mai inteligenta in ale soferiei si voi putea s-o iau si eu, ca tot omul, pe scurtatura. Incurcam semnele pentru ca, inutil, complicam lucrurile. Nu m-am gandit ca ar fi o logica simpla intre a face la dreapta si a ridica semnul in sus si a face la stanga si a da semnul in jos. Eu asumasem acest dat ca fiind o conventie, pe care trebuie sa o invat si s-o tin minte, dar, hei stupid me, semnalizatorul este amplasat acolo unde mana mea stanga sta pe volan, righto...cand fac la dreapta, mana mea stanga se ridica in sus, prin urmare si semnul tot in sus va merge, iar cand fac la stanga, mana mea stanga se duce in jos pe volan, deci, si semnul tot in jos se va duce. Sau si mai simplu, semnalizatorul urmeaza linia de directie a volanului. Normal ca nu era greu, dar eu nu asa m-am gandit. Apoi, imi creste adrenalina cand apas acceleratia. Adica imi place viteza si acolo unde nu-i deloc necesar, si cum ziceam, ma mai si reped la volan. Bottom line, sunt mult mai bine acum, fara indoiala, doar ca inca mai am caderi, ca sa le zic asa, ale privirii spre botul masinii, ceea ce este foarte wrong, semn ca inca sunt tensionata. Cand merg pe strada, pe picioarele mele, nu-mi urmaresc pasii, nu-i asa? Nu ma uit in botul papucilor, ca daca m-as uita in botul lor, n-as mai vedea pe unde merg. Ma uit larg, inainte, iar picioarele ma duc, acolo unde ochii ii indreapta. Asa si cu masina...Voi repeta asta pana imi va intra si mie in cap...Am observat ca problemele astea le am dupa o pauza mai lunga intre ore.

...In alta ordine de idei, la multi ani mamelor din lumea-ntreaga, cum era pe timpuri. Am fost si noi aseara sa sarbatorim 8 Martie. Ma rog, eram deja acolo cand ne-am adus aminte ca trebuie sa si sarbatorim ceva. Am fost la un bowling undeva printr-un subsol, nu stiu zona, ca n-am fost atenta unde ne-am dus, stiu doar ca nu aveam semnal la telefon in hruba aia. Am vrut sa postez un selfie, cu fata mea de minge de bowling, dar thx God ca n-am putut, pentru ca dupa aia mi-a trecut. V-as putea arata insa panoul de contabilizare a punctelor ca sa vedeti cu ce atitudine de invingator am inceput. Cum am terminat, nu spun, ca ati crede pe buna dreptate ca ma laud. Nici nu mi-a incaput numele pe panou de mandrie. Ca sa va ajut sa interpretati datele din tabel, cifrele reprezinta, in opinia mea, numarul popicelor ramase nedoborate. Nici la scoala nu aveai note asa de mari, vorba cuiva...
...Pentru ca am terminat repede, desi era destul de tarziu, am zis sa mergem undeva sa mancam. La McDonalds ar fi vrut unii, dar nu toti s-au pus de acord, si cum necum de-acolo am ajuns la Copacabana!, undeva downtown. Asa scrie la intrare, ca la literele alea din mijloc nu merge curentul. Am gasit un pic mai greu intrarea in restaurant ca era dosita dupa niste draperii, ca la cluburile de orgii. Si pe buna dreptate, ca orgia a fost acolo, si nu alta. Restaurant brazilian. Am intrat, si pana sa ne gaseasca o masa, am aruncat noi o privire in jur si ni s-a parut ca lumea e imbracata mai altfel, nu ca noi. Dar ne-am linistit repede la indemanul lui Bobi ca daca le dai bani nu se mai uita nimeni daca te-ai imbracat sau nu, la cum, nici atat. Era plin de lume si mirosea a gratare. In fiecare restaurant miroase a ceva, ca atunci cand intri intr-o casa, si cum e mirosul, asa-i si casa. Cu hainele ne inselasem, cu mirosul nu, hainele insa erau chiar prea bune pentru scaunele si mesele de cazarma la care am fost oranduiti si deodata pusi in tema ca e restaurant de tip ALL YOU CAN EAT. Cand am auzit, pe moment ne-a parut rau. La ayce te duci ca sa mananci nu cat poti, ci pana nu mai poti. Doar ca era 11 noaptea. Si cum ne gandeam noi asa, sa mancam, sa nu mancam, numai ce ne pune unul pe masa o ţepuşă in care era infipt un picior de miel la rotisor. Ne intreaba care si cum vrem, si incepe a daltui la ea, si, cu niste ustensile speciale, luai bucatica si o puneai pe farfuriuta, langa niste farfurii mai mari cu legume si side-uri. A plecat, dar n-a apucat sa se mute la cealalta masa, si cei de si-au luat miel, sa-l si inghita, ca a venit altul de ne-a pus pe masa o ţepuşă in care erau infipte cuburi roz-maronii de somon perpelit. Care si cum vrea, ala da, ala, da, a plecat, a venit altul, cu cuburi de pui picant, apoi cu porc in sos parmezan, filet mignon, in mai putin de jumatate de ora ne-a indopat de nu mai stiam ce-i cu noi. Era tarziu, si rezemati de spatare, nu visam decat si la un bed all inclusive. Acum, nu asa trebuia procedat. Daca va duceti, nu trebuie sa va fie teama ca nu mai trec ţepuşele pe la noi si-a doua oara. Mai puteti si refuza o tura, doua, atat cat sa lasati mancarea sa mai faca niste loc. Oricum, o experienta interesanta si de intrat in coma pentru cei carora le plac steak-urile. Eu nu prea sunt mare amatoare, am mancat doar pui si somon, dar cred ca si de data asta am patit-o exact ca si cu coastele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu