Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 4 martie 2015

Ce-am vrut eu ieri sa zic in postarea de mai jos, dar n-am prea apucat cum trebuie ca eram in metrou si doar incercam sa fac drumul a parea mai scurt, e ca ieri, de exemplu, am ajuns acasa dupa vreo 14 ore de la momentul in care am scris acea postare. La munca prima data, dupa care la cursuri, pe seara. Nu e in fiecare zi asa, dar aproape. De-o vreme sta astfel treaba, dar cum mai spuneam si alta data, nu ma plang, pentru ca mi-am facut-o cu mana mea. In ultimul timp insa n-a fost vorba doar sa fiu plecata 14 ore de-acasa, dar orele au fost foarte pline, foarte grele, ca niste sacose pe care le aduc pline ochi de la piata. Abia sa le pot cara. Am de terminat practice set-uri pentru cursuri, am partial maine, midterm cum ii zic canadienii, care valoreaza vreo 35% din nota finala, ceea ce este foarte mult, in plus, la job e in desfasurare sfarsitul de an fiscal. La cursuri, am tinut pasul pe parcurs, nu as fi putut lasa totul pe ultima suta de metri oricum, pentru ca nu as fi facut fata orelor, care se desfasoara in asa fel incat sa te keep updated in timp ce tragi dupa tine toate informatiile din urma. Dar in mod paradoxal, parca sunt masochista, pe mine tocmai aglomeratia asta ma incanta peste masura, imi da o energie inepuizabila, vreau sa nu se mai termine cum ziceam si mai jos. Nu vreau sa zic la nimeni, adica n-ar fi bine sa auda sefa mea totusi ca eu n-as vrea sa i se mai termine durerile de cap. Dar, daca se termina, macar sa inceapa altele, ca nici n-am gatat bine cursurile acestea si ma gandesc deja la urmatoarele. Care imi vor acoperi si vara. Dar nu conteaza. Nu le fac programul in functie de alti factori, ci ele devin un factor in functie de care le fac pe celelalte...Asta, pe de o parte ma gandesc, din fire, ca mi-e mai bine cand sunt ocupata, nu cand ma plictisesc. Stii ca in dex, neocupat mai poate insemna si liber, la mine e invers. Te poti plictisi si cand esti ocupat, e adevarat, am cunoscut situatia pe pielea mea. Nu e cazul acum insa pentru ca activitatile actuale imi fac o reala placere, am mai spus parca, dar ma repet ca numai asta am in cap. De aia nici nu vreau sa se termine. Nu ma intereseaza o finalitate in sine neaparat, cat satisfactia de a fi implicata mereu. Cateodata sunt foarte obosita pe seara, pic lata si nimic altceva cand ajung acasa, nu inainte de a manca totusi, dar alteori nu. Cu cat sunt mai aglomerata, cu atat sunt mai putin obosita (!). Stiu, is dusa cu pluta, dar chiar asa sta treaba. Am trecut aici in Canada prin toate cele. Dar asta e cea mai pe val chestie care mi s-a intamplat. Or fi sacosele alea grele, dar cand ma gandesc la ce-am in ele, parca nu-mi mai pasa asa de tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu