Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 1 martie 2015

Cand am ajuns acasa marti seara, mai erau niste bucati de coasta ramase de cand am mers noi la Baton Rouge saptamana trecuta. Altceva n-aveam de mancare. Luase Bobi coasta cea mai lunga din meniu, pe aia de 16, dar n-a putut s-o manace pe toata, si ceruse to go ce i-a ramas. Eu de cate ori am mers la Baton Rouge am comandat tot timpul altceva, peste, hamburger, de am ajuns de ras in colonia noastra, ca tot timpul ma duc la restaurant si comand numai prostii, care nici mie nu-mi plac. N-am cerut niciodata coasta, desi la Baton Rouge pentru coasta te duci, dar nu ma prea omor cu porcul. Dar cand am mancat marti resturile alea, am zis ca-n viata mea n-am gustat ceva mai bun. E posibil sa fi fost si eu prea infometata, dar am si zis atunci ca la Baton Rouge mergem si saptamana asta. Ne-am dus cu ai nostri, ca ne place sa mai mergem pe weekend prin bucatariile toronteze, mai bem un cocktail, mai halim un meniu, dar de data asta am iesit de ziua mea. Am primit cadou un puloveras simpatic, culoarea mea preferata, frez, asa ii zice, cel putin asa il vad eu. Ca acum nu mai inteleg nimic, nu stiu daca si voi cunoasteti nebunia cu rochia aia de pe internet, pe care unii o vad black&blue si altii white&gold. Eu o vad white&gold, si sunt convinsa ca-i asa pentru ca eu asa o vad. Le-am aratat-o ieri si lor si toti o vedeau ca si mine cu exceptia unuia, care era tot la fel de convins ca si noi ca rochia e de fapt black&blue. WTF? Cand l-am auzit, am incercat sa ma uit la ea pe toate fetele, cu becul stins, cu becul aprins, dar tot ca mine era. As vrea si eu s-o vad black&blue, mi se pare mai fancy s-o vezi black&blue, si am impresia ca in realitate chiar asa este, dar cum poate fi asa in realitate daca eu nu asa o vad? In realitate este cum o vad eu, ma gandesc. Am citit cateva explicatii avizate, dar tot n-am inteles mare lucru. O chestie de cromatica si daylight pe care ochii nu le disting la fel. Faza tare cu rochia asta e ca fiecare crede despre celalalt ca glumeste, daca nu, cert e ceva in neregula cu el.

Cand mai calc stramb pedala de soferie, o sa-i zic lu' domn instructor ca am vazut diferit culoarea semaforului. Domn instructor ce culoare crezi ca are semaforul?...Fusesem si eu ieri sa-mi iau niste pulovere, dar asta e foarte nimerit pe gusturile si nevoile mele. Mai frumos decat l-as fi putut alege eu. Cand l-am vazut am crezut ca e prea mic totusi, XS, parca era haina de copii, si mi-ar fi parut rau sa nu-mi vina, ca e chiar simpatic. Dar e numai bun. Te intrebi la ce bun sa-si ia femeile atatea boarfe cand cad dulapurile pe ele. N-as putea sa dau un raspuns care sa reflecte vreo explicatie logica, dar mie mi se ia de ele, si oricat de mult mi-ar placea cand le cumpar, dupa o vreme nu-mi mai plac. Asta nu inteleg eu, de ce ma plictisesc atat de repede de ele, dupa ce trec de pe raftul magazinului in dulap la mine. Unele raman pe-acolo prin dulap cu lunile, chiar anii, aproape nepurtate, timp in care, desi claie peste gramada, ca n-am niciodata ordine in dulap, imi zic mereu dimineata ca iar n-am cu ce sa ma imbrac. Ca eu zic ca am cu ce sa ma imbrac atunci cand imi si place haina pe care o iau pe mine, daca nu-mi place inseamna nu am cu ce sa ma imbrac. Mereu ii spun lui Bobi ca iar n-am haine, si el crede ca-s nebuna, dar asta nu inteleg barbatii, ca a avea dulapul plin cu haine nu e acelasi lucru cu a-ti si placea vreuna. Ca sa nu mai zic ca in mod ciudat plictiseala de o haina sau efectul de nou se reflecta la modul cel mai serios in starea de spirit. Si asta de cand ma stiu...Nu degeaba se zice ca haina il face pe om lol.
...In fine, deci am fost de-am comandat si eu o coasta, ca-mi ramasese mintea la ea toata saptamana, buna rau, si am zis ca nu vreau s-o mai ratez si de data asta. Mi-am luat tot de 16, dar mie nu mi-au ramas resturi. Am mancat-o pe toata. Uita-te in poza, ce portie de oameni finuti ca mine. Costita afumata, cu sos bbq si sweet potatos, fried, god. Nu stiu unde a incaput, dar s-a asezat bine. Apoi, deserturile iar sunt bune, le vedeti in poze. Creme brulee de trei feluri, toate deodata. Am colega la job care mereu zice ca toate ca toate, dar desertul nu e niciodata for share. Si uite asa te chinui sa-l mananci singur. Serios, am mers in multe restaurante prin Toronto, unele dintre ele sunt vai mama lor, dar de departe Baton Rouge e deocamdata printre favorite. Macar la categoria franciza, si tot e cel mai bun. Oricum, zic deocamdata ca sunt atat de multe si atat de diferite ca n-as indrazni sa dau o nota finala pana nu trec pe la toate. Cu iarna asta, ce sa si faci? Mai stam la o vorba, tot sa mai iesim din casa, chiar daca tot inauntru ne ducem. Oricum, cred ca deja pot spune ca am scapat cu viata si anul asta. Caci si anul acesta iarna a fost mai ciudata decat de obicei. N-am avut cine stie ce friguri pana in februarie, pe alocuri ba a fost chiar cald, dar februarie ne-a lovit cu niste temperaturi sa nu le putem duce, si a tinut-o asa zi de zi, toata luna, bine c-a fost scurta. De-acum, primavara desi nu vine, nici friguri si zapezi din astea nu vor mai fi, poate prin iunie putin, dar nu mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu