Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 14 februarie 2015

Orele mele de soferie merg din ce in ce mai bine. Pana mai incoa' eram cam speriata de bombe si uitam de la mana pan' la gura in ce parte imi zicea instructorul sa-l duc, asta dupa ce tot eu puneam semnul, eh, cateodata il nimeream ca sa fiu sincera, nu stiam precis daca e in sus sau in jos, noroc ca vedeam sagetelele pe bord, apoi eram cam rapezita si fugeam de la stopuri, dar acum mi-am mai revenit. Asta daca e sa ma iau si numai dupa reactiile instructorului, care a inceput sa-mi mai zica si "bun, bun, asa, asa, vezi ca poti". Ma simt si mai increzatoare. Am reusit poate pentru prima data sa ma imaginez si pe mine conducand de una singura o masina pe strada. Lucru care m-a ajutat foarte mult sa-mi castig echilibru a fost indicatia de a nu privi decat mult in fata mea, pentru ca mainile urmeaza traiectoria ochilor si daca ma uit spre un obstacol de exemplu, ca-i masina, bordura sau whatever, nu fac altceva decat sa ma indrept fix in el. Uite ca mie chestia asta nu mi-a zis-o nimeni niciodata. Si pentru ca am priceput cum e cu legatura asta dintre ochii la strada si mainile de pe volan acum nu-mi mai este greu sa estimez si sa fac virajele.
...Maine am iar. Noroc ca azi mi-am dat seama la timp ca mi-am ratacit iar porcaria aia de cartela, ca altfel va dati seama ce penibila eram daca trebuia sa-l sun pe domn instructor si sa-i povestesc, si mai ales sa-i stric programul?! Cred ca in buzunar, pe unde il tin la locul lui, s-o fi magnetizat de telefon, si-o fi cazut pe langa cand am dat sa scot telefonul or smth, ca fara vreo explicatie e greu de imaginat ca poti sa fii atat de prost de doua ori. Era vreo 12 si ceva cand am inceput sa-l caut de zaluda prin toata casa si la ServiceOntario inchidea la 1:00. Deci, prost sa fii, noroc sa ai. L-am facut in regim de urgenta ca sa zic asa, ca in cateva ore aveam nevoie, dar iti dai seama ca acum nu vreau sa-l mai gasesc pe celalalt, ca mi-ar fi la fel de ciuda sa-l gasesc cum imi era ca l-am pierdut. Mi-au dat iar o foita provizorie care m-a costat $ 25 de dolari, banii de flori, vorba lui Bobi. Ca azi e ziua amorezilor si femeile au pretentiile lor, de parca ar fi 8 martie, sau iarasi vreo zi numai pentru ele, dar eu nu-s femeie din aia sa vrea sa-i cumpere barbatul cadourile. Las' ca mai bine mi le cumpar eu, ca el nu stie ce sa-mi ia, asa-i zic. Dar m-a momit Bobi totusi cu un Diamonds, de parfum, nu de toileta, pe semne ca atunci cand vrea, chiar stie. Acum ne ducem sa si bem un vinisor, cica in seara asta vor fi recorduri de frig, dar e happy V Day si ne animam noi cumva! ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu