Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

sâmbătă, 21 februarie 2015

Mi se pare mie sau chiar asa e, dar scriu foarte prost in ultimul timp, parca e caietul de compuneri a unui elev repetent. Cand eram mai mica, parca eram mai inzestrata, zic asta dupa ce-am apucat a reciti niste postari ale mele mai vechi. Aveam si alta stare, si ce, ce-i drept, era vara, mergeam la pescuit, dar acum cu iarna asta, care-i parnaie curata si nu alta, nu se intampla nimic care sa si merite vreo atentie. Asa ca lalai de-o vreme niste cuvinte fara bruma de incantare, de parca ceva mai bun nu s-ar gasi de facut. Mai ca-mi vine si mie sa ma apuc de zugravit, ca Udrea noul domiciliu. Voiam la un moment dat sa scriu ceva de zdreanta asta, dar am zis, ce-mi pasa, da-o-n ma-sa. Ma bucur la raul altuia, cum s-a bucurat si ea la bunul altora. Hai, vira, sa se mai rada si altii...
Ninge ca-n bancurile cu prosti, iar, si iar imi obstructioneaza liniile de pe traseu, care ma ajutau sa tin masina dreapta. Toata saptamana n-a nins, s-a pornit acum, si aveam la 1:30 soferie, daca s-o mai tine ora valabila, ceea ce nu prea cred, si ma indoiesc ca si vreau azi, avand in vedere ca nici nu stiu de ce sa ma apuc prima data. Am zis sa mai citesc o data ghidul de bun cetatean si sa mai fac cateva teste, dar de dimineata inca n-am reusit, ca luni ne ducem la interviu si n-am prea apucat sa ma ocup si de treaba asta pana acum. Poate pic testul, ar fi o treaba. M-a adus Bobi intr-o seara de la scoala, intr-o noapte de fapt, si in masina imi punea intrebari din carte, la care tot el raspundea, pesemne ca reusise si el s-o citeasca o data si se lauda ca stie versurile pe de rost. El mi-a zis ca 30% pica examenul. Poate fac eu varf gramezii. Mi-am luat luni liber de la job, si tocmai in ziua in care colegii intentionau sa ma scoata la masa de ziua mea. Care va fi imediat dupa test. Dar le-am zis, guyz, big staff, o lasam pe alta data, sau duceti-va fara mine. In loc sa ma sarbatoriti, ma pomeniti. Si-au mutat-o pe miercuri, ca marti, cand de fapt trebuia, nu putea seful. Si stiti cum e, daca fara mine s-ar putea, fara el, niet. Ca aici e putin invers decat cum stiam noi. De ziua ta nu-ti scoti prietenii si neamurile la restaurant sau faci tambalau pe-acasa, ei te scot pe tine. Ei isi platesc consumatiile si putin pe langa, in contul tau. Ma rog, noi, ca romani, suntem pe stil vechi. Precum chinezii cu anul nou, care a fost de curand. Eu o sa mi-i cinstesc, ca nu-i bai, le vine si lor randul si-apoi unde-i datorie, nu-i tocmeala. Dar in ce va priveste nu-i problema, nu tin la traditie, puteti sa ma scoateti voi la oras daca asa vreti! Imi aduc aminte, abia aterizasem noi in Toronto si ne-a invitat si pe noi cineva la aniversarea cuiva si sa ne ducem cum sa nu, am luat cadou, destul de scump sa nu ne facem de cacao desi asa eram, la banii nostri pe-atunci, erau banii de mancare pe-o saptamana, si ne-am dus la restaurantul la care se tinea ospatul. Ne-am dus pe jos, ca n-aveam bani de tokeni. A fost fain, ce sa si zici?. Am mancat, ne-am simtit bine, dar stii vorba aia, radem, glumim, f*** si platim. A trebuit sa lasam pe masa banii de mancare si pe a doua saptamana. I-am boscorodit apoi de-au guiţat toata noaptea. Noi nu cunoasteam acesta intorsatura de situatie, ce-i aia, ei ma scot din casa, ei imi scot si banii din buzunar. Bine, nici n-a fost foarte ca la carte imprejurarea. Noi fuseseram invitati cumva ca sa nu ne mai simtim singuri pe lume, cu intentii bune adica, normal insa, invitatia trebuia sa vina din partea noastra, nu invers, ceea ce nu s-ar fi intamplat niciodata, asa ca a fost ajustata putin traditia, dar nu de tot. Ma duc si eu sa fac ceva. Doamne, ce plictiseala, n-am mai pomenit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu