Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

duminică, 15 februarie 2015

Ma gandeam ipotetic, daca as fi fost obligata sa renunt la cetatenia romana odata ce-as lua-o pe cea canadiana, as face chestia asta? Ce chestie? Fara doar si poate. N-as sta sa ma gandesc de doua ori si chiar n-ar exista dubiu, ci doar certitudinea ca am luat decizia corecta. Dar doar daca as fi pusa in situatia de a alege. Daca nu, nu ma deranjeza sa am doua pasapoarte valabile, atata vreme cat il am pe cel albastru. Dar cu atat mai mult cu cat sa-l detin si pe celalalt nu ma solicita la niciun efort. E ca in bancul ala, sau ce e daca nu-i banc, daca am de ales intre doua rele, sa-l aleg macar pe cel pe care nu l-am mai incercat.
Ziceam mai jos ca m-am schimbat suficient intre timp incat sa nu mai pot gandi ca stau in Canada pana sa-mi iau cetatenia si apoi, cu coada intre picioare si schelalaind, sa fug inapoi. Eram confuza pe atunci si acestea erau idei ale unora si mai confuzi decat mine. E putin disgusting, nu vi se pare? Mai ales daca fuga s-ar baza pe argumente ratate, Canada e un BS, everyone knows that, atunci cu o decizie de genul acesta, unul care s-ar preta n-ar face decat sa-si contrazica vorbele cu faptele. Ceea ce e putin cam lame. Daca tot ii displace asa de serios, nu inteleg de ce trateaza treaba ca pe blessing in disguise, adica aplica totusi pentru cetatenie si o mai si ia. Dar nu trebuie, chiar nu trebuie, e optionala, nu obligatorie. Poate putin necesara, who knows, ceea ce, de data asta, ii face pe unii sa se gandeasca de doua ori, dar tot de data asta, din partea mea, cu mare dubiu ca ar fi o decizie corecta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu