Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

vineri, 2 ianuarie 2015

Pinned to the wall.

La inceput de An Nou vine si vremea "rezolutiilor". Gata, am agatat 2014 in cui, ca pe un tablou, langa toti ceilalti peste care timpul a asternut praful, ca atunci cand ma voi uita peste ani la el, amintirea lui sa-mi fie asa cum a fost si el. Un an linistit. Citeam la un moment dat intr-o carte, mai demult, nici nu mai stiu in ale cui amintiri, imi place sa-mi scald indecent ochii in amintirile altora, caci e singura forma in care fictiunea face tandem perfect cu realitatea, citeam, cum ziceam, ca era pe-atunci in vremea razboiul, dar viata lui, a celui despre care citeam, desi rotita in marele angrenaj al lumii, n-avea nimic de-a face cu vrajba. Cam asa ceva mi-a fost si mie anul. E ca intr-o fotografie de sus, cu cat mai sus, cu atat mai neclara, dar cu focusul care se restrange si se restrange pana la mine, pana devin un punct definit, singurul punct pe care il pot defini...
Lasand la o parte aceste vorbe goale, mai concret, ca la horoscop, in amor mi-a mers cel mai bine. N-am reusit sa scap de sot si nici el de mine, ne tinem scai unul de altul, ca raia, si cu cat parca anii trec cu atat mai raiosi devenim. Asta la sectiunea dormitoare, cat despre parinti, frati si prieteni, e bine ca mi i-am stiut bine, ca altfel nu mi-ar mai fi fost nici mie. Despre cariera si bani, nu mi-a mers nici aici rau, caci desi nu ma dau banii afara din casa, pe care inca nu mi-am cumparat-o, nici nu le tin socoteala. Si-apoi, nu-s eu musai carierista din nastere, dar faptul ca tot anul acesta mi-am gasit un locusor unde sa merg cu drag si unde sa-mi fac treaba atat cat sa mi-o aprecieze si ceilalti, pot bifa sectiunea cu verde. Cu sanatatea, nici aici n-am stat prost, n-am trecut pe la spital niciodata, doar cateva pastile de cap am mai luat din cand in cand, si mai ales m-am lasat si de fumat. Desi, imi vine cateodata sa ma apuc de capatul unei tigari ca de-o teava de esapament, vorba cuiva. Numai acum cand am mers la Horseshow i-am cerut amicului C. macar putin si n-a vrut sa-mi dea, halal prieten! Acum, la toate se putea si mai bine, caci intotdeauna e loc, asa se zice, dar eu nu pot sa evaluez profitul decat pe ce-a fost, nu pe ce-ar fi putut sa fie. Si-acum mai depinde si de cum ma uit la mine! Decat sa ma critic toata ziua, mai bine ma incurajez, aceasta tot o forma de critica fiind, dar mai progresiva. Ca n-am fost crescuta cu biciul. In plus, anul trecut pe vremea asta, nu mi-am dorit nimic, asa ca raportat la nimic, tot e bine.
Acesta fiind bilantul, payables and receivables, am o doleanta mare pe anul acesta. Din categoria nu cer prea mult, cele de mai sus vreau sa ramana cel putin la fel, cand mi-o fi mai rau adica macar asa sa-mi fie, dar pe langa, vreau sa ma duc sa fac poze de pe Grand Canyon, asta dupa ce imi iau un super wide angle, acesta fiind urmatoarea excursie pe care o am in cap, in al meu, ca cea trecuta a fost in capul lui Bobi, si asa am zis ca facem, una el, cealalta eu, dar nu stiu cum naiba sa fac ca ma cheama si maica-mea pe-acasa si nu prea am timp de toate ca stau cam prost cu perioada de concediu (apropo de ce ziceam mai sus ca intotdeauna se poate si mai bine). Sa vad daca s-o putea s-o impart pentru amandoua si sa nu imi dea cu rest. Daca nu, inlocuiesc eu Romania cu alta destinatie mai scurta, atat cat sa carpesc golul si o ramane cu ea pe anul urmator caci din grija providentei binevoitoare, nu mi-o lega Dumnezeu sacul la gura prea curand. Dar nu asta este marea doleanta. Si daca nu reusesc nici in 2015 toamna sa fac treaba asta, o mostra de indolenta innascuta din partea-mi nici ca se poate mai doveditoare. Vreau sa-mi iau carnetul de soferi. Ala cu care sa si conduc. Ca unul am, dar nu-mi foloseste la nimic, in fine, nu la ce trebuie. Faptul ca nu mi l-am luat pana acum vine din expresia tandra cu care ma alinta Bobi zi de zi: "Un om cu-asa durere in cur ca tine nu exista pe planeta!". Si eu te iubesc.

3 comentarii:

  1. Spor la tot. E importantă și intenția, căci ea este primul pas pe drumu-ți lung.
    Cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Sonia. Asa e, dar problema apare cand intentia e mai lunga decat drumul :)). Cat imi ia sa-mi iau un carnet? Intentia a durat vreo 3 ani. M-as apuca imediat de ore, dar ma gandesc c-o ninge si-mi ingreuneaza traseul, dar nu cred ca are treaba. Luni sun.

      Ștergere
  2. Curaj cu carnetul . Daca eu am facut-o si imi place la nebunie acum o poti face si tu . Vorba unui prieten internaut : isi iau toate chinezoaicele si sa nu iti iei tu ? Acum stiu ce voia sa zica :)))

    RăspundețiȘtergere