Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 29 ianuarie 2015

Am un coleg la job care de cand am ajuns in firma asta ma sperie. Astea sunt glumele lui din program. A avut cateva bune de tot, ca era sa-mi sara inima din carcasa, dar in ultima vreme am dezvoltat un al saselea simt si nu prea mai are succes ca-l simt de la departare. S-apoi, una dintre rezolutiile lui pe anul asta a fost sa nu ma mai infricoseze pe mine cu aratarea lui. Nu prea se tine el de rezolutie, dar eu da, de ale mele. Daca am zis am zis. Ieri l-am sunat pe domn instructor si am stabilit primele ore de soferie pe saptamana aceasta. Acum, ce sa zic, mi-a luat mult, dar nu m-a preocupat pe mine treaba asta in mod deosebit, apoi sunt si foarte lenesa, adica de cate ori am de obtinut o hartie ori smth si chiar de dat un telefon, imi ia ceva pana ma pornesc. Cand eram mica o puneam pe maica-mea sa se duca, sau macar sa vina cu mine, acum nu mai am pe cine ma baza ca Bobi ma trimite repede la plimbare. Ceea ce nu-i prea frumos din partea lui, ca in mare parte pentru el o fac. A dezvoltat in mine un sentiment de sfiala. Tot timpul ma acuza ca de aia nu poate el bea o bere in oras. Dar intrebarea e, daca ii rezolv lui problema, cum mai beau eu? Ni s-a intamplat de multe ori sa mergem "prin vecini" sau cu amicii pe la bodega si el sa se uite cum nevasta-sa bea si s-o roage sa plecam acasa. Situatia mi-a creat oaresce inconveniente totusi, nu prea mari, dar cat sa fie. A fost o faza la job, cand m-am angajat, trebuia sa fac niste drumuri pana la banca, adica era parte din sarcinile mele, dar pentru ca nu aveam carnet se ducea sefa. Asa ca, intr-o vreme, dezvoltasem o sfiala si fata de ea. Intre timp, n-a mai fost necesar, dar sfiala a ramas ca i-am promis ca imi iau carnetul. Chestie cu care ii luasem ochii oarecum ca atunci a fost momentul cand am constatat cu uimire ca eu de fapt n-am carnet nici macar cat credeam eu ca am, ca-l ratacisem, si-a trebuit sa merg sa cer altul. Pe care l-am pierdut iar. Dar l-am gasit intr-un final. Il tineam pe post de semn de carte.
Deci, in mare, pare a fi o datorie fata de altii...Si-apoi stiti cat de rea e datoria. Cat despre mine, o fac si pentru mine, la sensul ca imi va fi mai la indemana sa ma duc singura in oras sa cheltui banii.
"In ce stadiu sunt?"...Sper, pe langa aceste inconveniente stricte, sa ma tratez astfel de niste traume pe care le am inca de pe vremea lui Basescu ca sa zic asa, cred ca si mai devreme, cand cu carnetul meu romanesc am reusit odata sa sparg masina lu' frate-miu in silinta mea de a o parca in curte. Era in spate un copac, nu stiu cine-l pusese acolo, de care o buseam de cate ori o dadeam inapoi. Eu auzeam tunaturile, dar nu stiam ce are. M-am si dat jos de cateva ori, dar n-am vazut nimic. Am parcat-o la linie perfecta dupa vreo ora, dar dupa ce i-am scos toate matele, stare indoielnica pe care o constatase frate-miu a doua zi cand a plecat cu ea si-i atarna in vant bara din spate, pana i-a cazut de tot. Nici el nu stia de unde. Phiu, e doar o Dacie de cacat, cum de unde? Apoi, alta istorie cu erou, gen Hercule, am ajuns la un magazin, voiam sa cumpar lamai, si dupa ce am condus tot drumul cu frana de mana trasa, de-am scos tot fumul din ea, am si "parcat-o" pe un postament de am tunat-o si de bara din fata. Nu mai reuseam sa scot masina de pe bordura in care o infinsesem pana la botul unei fantani, si am rugat oamenii de pe strada sa ma ajute s-o ridic!!!. Am incercat eu apoi s-o scot ca noua, vopsind-o cu periuta de dinti. As fi fost un owner priceput la o companie de casat. M-au injurat si camionagii de mama cand m-am pozitionat pe contrasens si stateam in mijlocul strazii neintelegand de unde atata ambuscada...Ca eu nu prea le am cu stanga si cu dreapta, ma orientez greu la orizontala. "Du-te in pizda ma-ti domnisoara", asa mi-au zis. Si-acolo m-am dus de-atunci, dar gata, am decis sa ma nasc din nou. Asa ca ieri, cand am vorbit cu domn instructor si m-a intrebat in ce stadiu sunt, i-am zis ca in stadiul foarte avansat, de praf spre pulbere. Dar incepand cu acesta saptamana toate traumele mele nu vor mai fi decat o amintire trista demna de dat uitarii. Ala care ma aplauda va avea un free ride de la mine, dupa ce imi iau G2. Din prima, of course.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu